10,586 matches
-
sunt foarte precise, spațialitatea este mereu plină de semn plastic, iar tensiunile cromatice sunt mereu echilibrate, chiar și atunci când postează în spații fierbinți siluete reci și distanțate de fundal, creând perspective de-a dreptul inefabile. Un ușor fior metafizic se strecoară în spațiul plastic, așa cum se întâmplă în lucrarea Obiect de jad, în care se strecoară discret umbrele din afara tabloului, printre care te-ai putea regăsi chiar tu. Peste acestea cade buchetul miresei (Obiectul de jad!), rănită mortal de o întâmplare
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
echilibrate, chiar și atunci când postează în spații fierbinți siluete reci și distanțate de fundal, creând perspective de-a dreptul inefabile. Un ușor fior metafizic se strecoară în spațiul plastic, așa cum se întâmplă în lucrarea Obiect de jad, în care se strecoară discret umbrele din afara tabloului, printre care te-ai putea regăsi chiar tu. Peste acestea cade buchetul miresei (Obiectul de jad!), rănită mortal de o întâmplare care se apropie. Nu se duce, însă, totul în registre grave, pentru că iubește lumina, pentru că
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
cele două afirmații se derulează căutările artistului și criza jurnalului. Cea de-a doua lucrare, pe care am întâlnit-o în colecția Hotelului Sofianu, este un nud aflat în vecinătatea unei ferestre, iar felul cum este croită asamblarea peisajului, care strecoară înlăuntrul încăperii lumina de afară, te duce vag cu gândul la Vermeer. Nu e un citat plastic, e doar o reconstrucție personală, la fel cum sunt și celelalte despre care am scris mai înainte, o reinterpretare a unei amprente culturale
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
o vitală întrebare... O, nu-ntreba, „Ce e?”, nu insista Să mergem să ne facem vizita. În încăperi, femeile discută apropo De Michelangelo. Ceața galbenă ce-și freacă spinarea de ferestre, Fumul galben ce-și freacă botul de ferestre, Își strecură limba în colțurile serii, Zăbovi asupra șanțurilor cu băltoace, Lăsă să-i cadă pe spinare funingine din hornuri, Se strecură apoi pe prispă, făcu un salt pripit, Și-apoi văzînd o noapte-atît de blîndă de octombrie, Se-ncolăci în jurul casei
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
apropo De Michelangelo. Ceața galbenă ce-și freacă spinarea de ferestre, Fumul galben ce-și freacă botul de ferestre, Își strecură limba în colțurile serii, Zăbovi asupra șanțurilor cu băltoace, Lăsă să-i cadă pe spinare funingine din hornuri, Se strecură apoi pe prispă, făcu un salt pripit, Și-apoi văzînd o noapte-atît de blîndă de octombrie, Se-ncolăci în jurul casei și adormi tihnit. Și va veni desigur vremea Fumului galben ce-alunecă de-a lungul străzilor obstești, Frecîndu-si spatele de
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
identificate de redacție în propria ei producție și în aceea a altor gazete: etichetări și prejudecățile care stau la baza lor, atribuiri de declarații neverificate sau scoase din context, dezinformări, erorile de orice fel - de la greșeala de tipar până la falsul strecurat cu intenție -, neconsultarea „celeilalte părți”, titlurile fără acoperire în conținut, paginarea (sau ilustrarea) tendențioasă sau doar neadecvată, stilul pompieresc, vocabularul imprecis sau tocit, toate contravențiile delictele și crimele împotriva gazetăriei oneste, bine făcute. Era vorba de o redacție care instituise
Unde sunt ziarele de altădată? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5865_a_7190]
-
Știu doar că nu era numărul unu, acesta revenindu-i, în urma tragerii la sorți, lui Traian T. Coșovei.) La biblioteci, nici chiar la cele mari, nu se găsea, în anticariate abia în anii din urmă a-nceput să se mai strecoare câte-un exemplar. Fără-ndoială, toată această goană după pietre prețioase ține strict de pasiunea pentru literatură. Și ce dacă? Fără un dram de asemenea pasiune, însăși critica literară e curată vanitate. În plus, cred că fenomenul Aer cu diamante
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
o spun, inflaționiști. Îl avertizez pe Mihail Vakulovski că în primul rând cu aceștia din urmă va avea de furcă în lunile ce vor veni. Ei se vor supăra cel mai rău. Nu Mircea Cărtărescu, în comentarea căruia tânărul critic strecoară, la un moment dat, o confuzie datorată tocmai ingeniozității prea alerte. Mă refer la două versuri din Levantul: „Când deodată boulenii și-i strunește cu un hăis, Cu un țol acoper iute crumpi, făsui și părădăis.” În jurul ultimului cuvânt, Vakulovski
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
mai mic, însă senegaleza Ige (Diaryatou Daff), al cărei soț implicat în afacerile lui Uxbal a fost arestat, preia sarcina de mamă. În rest, lumea lui Iñárritu este așa cum o știm, un amestec de sordid și cruzime în care se strecoară neașteptat umanitatea. „Biutiful” este acest frumos stâlcit care însoțește sordidul, chiar și în existențele cele mai corupte. Filmul debutează cu o scenă cu care se va și închide, întâlnirea imaginată, altfel imposibilă, dintre Uxbal, un bărbat de patruzeci și ceva
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
poate avea urmări neașteptate: pe unii îi exasperează, pe alții îi plictisește, iar puținora le ridică tonusul într-un platou al bucuriei necurmate. Wittgenstein face parte din prima categorie. Apăsat de insatisfacția pe care Tractatus-ul (publicat în 1921) i-o strecurase în suflet, vienezul se va lepăda de gîndirea abstractă și, vreme de 10 ani, va alege să tacă. În plus, știa că tortura psihică din care se născuse micul volum nu era răscumpărată de rezultatul atins: știa cît de neîmplinită
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
non-evenimentele unei monotonii travestite în întâmplări banale inervate dramatic cu care copilăria ne înarmează ineficient contra uitării așa cum o face, spre exemplu, excelentul roman al lui T.O. Bobe, Cum mi-am petrecut vacanța de vară. Seria de nonevenimente care strecoară un intenționat stereotip este întreruptă de ceea ce va constitui intriga în acest film. În timp ce Golybin este plecat la pescuit de păstrăv oceanic, Pașa recepționează vestea morții soției și a fiicei acestuia într-un accident, veste pe care trebuie să i-
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
e reală, te indispune, doar cea închipuită avînd virtutea de a te încărca cu entuziasm meditativ. Numai că în cazul de față viața personajului este atît de neverosimilă încît nu doar că face de rușine ideea de ficțiune, dar chiar strecoară în cititor senzația că un element incredibil s-a ascuns sub aparențele unei existențe prozaice. Viața lui Bejan pare scoasă dintr-o imaginație smintită care și-a propus să împingă morbul exagerării dincolo de pragul toleranței narative. E atît de neplauzibil
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
pe scenă, nici în sală. Cred că problema ar fi valoarea, și nu atît lungimea. Pentru mine. Nu am obosit, nu m-am uitat la ceas și nici în stînga sau în dreapta. Și m-am bucurat că pot să mă strecor într-o stare de grație. Nu foarte de mult, am primit de la cineva ediția franceză a romanului Îngropați-mă pe după plintă, debutul lui Pavel Sanaev. Mi-l doream, mai ales după ce foarte multe fire și discuții mă conduceau spre o
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
în el se află și o serie de scene erotice în măsură să echipeze filmul pentru gustul unui public mai larg, dornic să respire erotismul vedetei. Ar trebui văzut ce aduce nou filmul Aronofski, unde el transgresează clișeul, unde se strecoară propria viziune. Pe scurt, Ninei Sawyers i se încredințează de către regizorul Thomas Leroy (Vincent Cassel) rolul de primă balerină în Lacul lebedelor, celebrul spectacol de balet al lui Ceaikovski după libretul lui V. Beghicev și V. Geltzer. Noutatea regizorală constă
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
eroi și morminte, este una dublă: pe de o parte oră- sul de la suprafață, pe de altă parte, orașul subteran. Dar, desi orașul din realitatea geografică este aerisit și spațios, cititorul românului se simte înghesuit și supravegheat, forțat să se strecoare pe străzi și bulevarde care se succed în avalanșă. Străzile par să fie oarecum licoroase, poate de aici comparația stranie pe care autorul o face între Buenos Aires și Veneția (această comparație îi aparține personajului Bruno, care îngemănează cele două orașe
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
texte intersectate, în relaționări cu alți regizori (Andrei Șerban, Gordon Craig, Lev Dodin, Tompa Gabor): portretul care rezultă din jocul cu mărgelele de sticlă ale unei înalte arte regizorale este al criticului, al spectatorului implicat și, deopotrivă, al fantomei pirandelliene, strecurată în obscuritatea sălilor de repetiții și de spectacole: „Iluzia teatrală și lectura ludică a lui Purcărete aduc la vedere năluca teatrului (...) La regizorul Purcărete, magia e alimentată de apariții, de trucuri vizuale și auditive care generează universul oniric”; „La Purcărete
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
e metodă de construire a mizanscenei (...) Pentru Purcărete, fiecare nou proiect e o dinamică a creativităț ii, e legat de entropia ideilor, de capacitatea de colaborare (...) Purcărete are simțul umorului. Cînd vede că lucrurile nu ies, că s-au poticnit, strecoară o glumiță care scoate lumea din blocaj”; „Tehnica fragmentării în frame-uri pe care Purcărete o folosește ca modalitate de lucru, e pur cinematografică. Spectacolul devine o suită fluidă de cadre, la realizarea cărora contribuie cuvîntul, mișcarea, eclerajul, decorul, costumele, formele
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
la dispoziția unei națiuni repere din trecut utile pentru experiențele din prezent. Istoria tradițională, așa cum a fost învățată de generații de elevi și studenți, dădea prezentului un sens în raport cu trecutul: denumirile, piețele, inscripțiile, ideile și aluziile din prezent puteau fi strecurate într-o lecție despre trecut.” Ce se întâmplă astăzi e procesul invers: „Trecutul nu poate fi descris de sine stătător. El nu capătă sens decât prin referința la nenumăratele și adeseori opusele preocupări contemporane.” Explicația acestui fapt stă într-un
Brave old world (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5632_a_6957]
-
istoria recentă, cea care nu s-a răcit încă de tensiunea evenimentelor, lucrurile sunt cu atît mai acute: mentalitatea dominantă nu rabdă decît varianta oficială de interpretare, iar pe un eseist îl recunoști după arta cu care știe să-și strecoare ideile uzînd de o strategie de păcălire a șabloanelor impuse. În schimb, lipsa de tact discursiv naște ostilitate reactivă și represalii iminente. La asta se mai adaugă un amănunt psihologic: prezentată sub unghi strict informațional, orice istorie e un șir
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
exploziile din Boston - care surprinde silueta unei persoane pe acoperișul unei clădiri - aprinde imaginația multor utilizatori de Twitter, dar și a unui tabloid britanic, care a văzut în captura neclară o imagine care își dă fiori, a unei ”figuri misterioase strecurate pe acoperiș”. Interesul pentru fotografia controversată a ajuns atât de mare încât în timpul unei conferințe de presă de miercuri, FBI a recunoscut că a analizat fotografia, dar a refuzat să facă vreun comentariu în legătură cu imaginile semnalate investigatorilor de către public. ”Procesăm
Silueta de pe acoperișul Bostonului, misterul viral pe internet by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56408_a_57733]
-
un zoom dat imaginii, fața persoanei nu poate fi distinsă, iar reacția din timpul exploziei este imposibil de judecat. Chiar și în acest context, tabloidul britanic The Sun scria: Această imagine care își dă fiori ne arată o figură misterioasă strecurată pe acoperiș, în timp ce o bombă sfâșie linia de sosire a maratonului din Boston. Persoana nu pare să reacționeze când pământul este zguduit de a doua explozie. Nu a fost clar imediat dacă silueta de pe acoperiș are vreo legătură cu atacul
Silueta de pe acoperișul Bostonului, misterul viral pe internet by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56408_a_57733]
-
un color și el retro. Aflat la începuturi, cinematograful se reflectă aici în expresia celor care întâlnesc privirea camerei, această întânire este încă inocentă, genuină, magică, chipurile luminate de un surâs defilează împreună cu imaginile mașinilor Ford, dar și ale trenului strecurându-se prin defileuri sau traversând poduri interminabile peste ape sau prăpăstii. Chipul Dianei Wellington se află printre toate aceste chipuri de fete și femei care traversează povestea preț de o fulgurantă privire? Nu știm. Povestea ei sordidă iese la suprafață
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
Catedrala din Buenos Aires, unde a slujit Papa Francisc, a fost prădată de un grup de hoți, care, după ce s-au strecurat printre credincioși au intrat în dependințele Arhiepiscopiei din capitala argentiniană. Atacatorii au reușit să plece cu 100.000 de pesos (12.500 de dolari). Potrivit EFE, furtul relatat sâmbătă de presa locală, a avut loc duminică trecută, scrie Agerpres. Trei
Jaf la catedrala unde a slujit Papa Francisc. Ce au luat hoții () [Corola-journal/Journalistic/54857_a_56182]
-
pe pereți peisaje marine, Elmers End, Eden Park, West Wickham, Hayse. Pe tot parcursul, Tovarășul meu de călătorie, acel cinic profesor de muzică Obișnuia să mormăie, să fredoneze, să zîmbească și să se scuze - Pregăteam lecțiile. Peisajul monoton suburban Se strecura prin circumscripția electorală a lui Macmillan Dinăuntru spre periferie, și „În afară de cîte un loc ici și colo Aici este că la țară”, obișnuia să spună. Și o saptămînă întreaga, Înainte de Ședința cu Părinții de vinerea, Dat fiind că deja cîntase
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
ani mai târziu în Literatura română de azi, cartea compusă în colaborare cu D. Micu, să-l transforme pe proaspătul absolvent într-un maestru de ceremonii al criticii literare, dar nici nu mi-a trecut prin cap că o pietricică strecurată sub roata destinului ar fi putut da acestuia din urmă un alt curs. Pietricica se putea chema Rondelul dopului isteț. Imaginați-vă o clipă, cum am făcut eu însumi, o jumătate de secol după examen, că Ivașcu îmi cerea să
Rondelul dopului isteț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4498_a_5823]