2,072 matches
-
-i munera, un spectacol imperial prin excelență. Încă din zori, orășeni și țărani se îmbulzeau în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e nici student și nici văr. Ieri i-am dus o floricică-n gînd, la ceea ce s-ar putea numi ultima lui casă. Ce mai era prin mintea mea pe-atunci? O nevropată tînără În halat liliachiu și cu ruj strident Întins provocator pe tot obrazul, Împreună cu care mă uitam seara la televizor la meci. Un măr În floare. Naveta pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
distrug cîteva studiouri fără să Înțeleagă precis de ce o fac. Urmează mesajul președintelui. Pe care se colează opinia guvernului despre cele petrecute: „A fost o Încercare de lovitură de stat”. Încă una. A patra, În numai cinci luni. Explicația prea stridentă pentru a fi verosimilă nu deranjează pe nimeni. Însă totul devine bizar, țiganii nu dau lovituri de stat, n-au făcut-o niciodată, iar oamenii cu tulburări de comportament, nici atît. Se solicită ajutorul oamenilor muncii. Răzvan Teodorescu descrie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era, spuse. Acuma ține-te bine... Scoase lacătul, îl așeză pe un pachet de jurnale și încercă ușor capacul. Făcu semn cu capul, și Iconaru, trecând lanterna în mâna stângă, îl ajută cu dreapta să deschidă lada. Scârțâia atât de strident, încît se opriră de mai multe ori, speriați de aceste țipete neașteptat de puternice, metalice, sinistre. În cele din urmă, izbutiră să ridice capacul. Îi surprinse albul imaculat al cearceafului și un miros pătrunzător de camfor, naftalină și busuioc. - Cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă pricep în literatură, a citit imens!... - Manolache, îl întrerupse Generăleasa, eu știu la ce te gândești tu. Tu îți închipui, sau măcar speri, că de data aceasta este ea. Reușise să râdă, dar jovialitatea i se păruse atât de stridentă, încît se opri și ridică din umeri, prefăcîndu-se mirat. - Cum o să-mi închipui asta, mon General? exclamase. Cum am să amestec un personaj dintr-o povestire, spune-i, dacă vrei, nuvelă, cu o ființă vie, din zilele noastre? E drept
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te-ajut să scapi de chestia aia. — Ei, la dracu’. Nu-i pe lumea asta negru care să mai fie bun de ceva după ce-a fost Împușcat. Ești un negru de treabă, Wesley. Peste turuitul motoarelor și zgomotul Înalt, strident, pe care-l făcea barca spintecînd apa, simți În inimă un cîntec ciudat și adînc. Așa se simțea mereu cînd se-ntorcea acasă. „Sper să-mi repare brațul“, se gîndi. „Am mare nevoie de brațu’ Ăsta.“ Denunțul Mai demult, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sînt ce Își Închipuie ei că sînt. Unul dintre ei, Ghostie Groman, face: — Bine, puțoiuăsta moare. Iol fac. — Hai săio tragem acu puțoiului și să nomai frecăm atîta, spune Lexo. — No. Iol vreau. Gorman se uită la mine și rîde strident. O să mori, spune el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind În șir indian. Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zîmbește el, punînd-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
central. Știi cui iau dato! Bip. — Alo... Bip. Gata. Îmi deconectez telefonul. Mai mult televizor, asta-mi trebuie. Mai mult televizor. Nu. Canalele, vocile, mereu vocile de rahat... Apoi o bătaie În ușă. Nu mă sinchisesc, dar ciocăniturile devin din ce În ce mai stridente și e de parcă oricine ar fi are de gînd să intre dînd cu piciorul În ușă, În stilul poliției. O deschid și el e aici, stînd În fața mea În prag, iar eu mă uit peste umărul lui, urmărind cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tot cerul, căzut ceva mai jos, Peste semețe creste și goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga strident Prin vocea ta pornită, oricum, ca să-l imite... În străveziul apei, conturul de atunci, Plecat la întâmplare, mai bântuie prin valuri, Iar sentimentul gingaș, nevrând ca să-l arunci, Pe mare hoinărește și-n unda dintre maluri... Ce-l soarbe și
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
pământ, nimicită, învinsă. Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Pe plan intern, după știrile și discuțiile ce se poartă se observă că opoziția coalizată în cadrul alianței dintre P.S.D.-P.N.L. și P.C. caută pe orice cale căderea regimului dictatorial? instaurat de președintele Băsescu și P.D.L. Discuții sterile cu voci stridente vor neapărat puterea, fără să vină cu un program concret, credibil. Deocamdată trusturile de presă și posturile de televiziune ale mogulilor manipulează și bruiază opinia publică, încât omul de rând nu știe ce să mai creadă. Am impresia că dacă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dintr-o lungă serie care avea să se încheie târziu în noapte, atunci când își turna și douătrei-patru pahare de whiskey, un fel de bomboană pe propria colivă - tot cuvintele Luciei, rostite în vreme ce își vopsea unghiile de la picioare cu un roșu strident. Pe unul dintre bilețele, îi căzuse sub ochi când deschisese ușa frigiderului, scria „Dacă ieși, cumpără pâine”. Chiar sub el, altul - „Știu că nu vei ieși, așa că voi cumpăra eu”. - Dialogurile Luciei, murmură, numai ea poate să se converseze într-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
beți. I se oferi o sticlă, o duse la gură și înghiți... Țuică. Bătrână. De prune. Nu știu ce să zică. Casă de piatră? Monument funerar de piatră? La cât mai multe pomeni? Îl trase o femeie grasă de mânecă. Era fardată strident, cu coafura numai „sarmale” și îi atârnau dizgrațios vreo trei rânduri de gușe... - E intrarea liberă la petrecere, dragă domnule! Dacă doriți să veniți, sunteți bine primit. La miezul nopții, mirii - ptiu, că frumoși mai sunt, cum stau ei acolo
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gelozie și de un egoism înrădăcinat. Ca un ecou obsedant, seara aceea îndepărtată în care-l vizitase pe Alex revenea din când în când, tulburându-i liniștea, amintindu-i câtă ură adunase o dată cu închiderea ușii în urma ei și cum zgomotul strident al yalei o scosese dintr-o lume atât de mult visată! De atunci, se deschisese o prăpastie între ea și Alex și acum, una și mai adâncă între ea și Ina. Am coborât în mine până la ultima treaptă își spuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vioara scârțâia cumplit; nu scotea acele sunete melodioase pe care le auzea el la unii violoniști de profesie. - Ei, cum merge cu vioara? îl întrebă într-o zi tatăl său, care nefiind acasă decât la ore târzii, nu auzea scârțâiturile stridente care îi perforau urechile Inei pe tot timpul rezervat exersării temei curente. - Nu prea merge, tati! Ai avut dreptate, e un instrument foarte greu! - Cam câte kilograme are, Mihăiță? - Tati, tati, zise el, oarecum mâhnit de gluma părintelui său, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
concept care Încă era pentru mine sinistru și timorant. Iar asta Însemna că trebuia să aloc o oră pentru transport și o jumătate de oră pentru a-mi pune la punct propria Înfățișare. Dușul a fost oribil. Scotea un șuier strident ca fluierele acelea folosite la dresarea câinilor, iar apa a rămas abia călâie, asta exact până În momentul În care am ieșit din cadă În camera friguroasă de baie, moment În care a devenit clocotită. Am mai trăit toată povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pus, cu deferență și mare grijă, pe covorul gros, lângă mine. S-a așezat și a Început să scoată fustele una câte una și să le rânduiaască Într-un cerc În jurul nostru. Erau acolo o fustă croșetată de un fuscia strident de la Celine, una gri-perle, parte peste parte, de la Calvin Klein, și o alta neagră, din piele Întoarsă, cu perle negre Înșirate de-a lungul poalelor, care era chiar din colecția lui Oscar de la Renta. Erau acolo fuste În nuanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
futut definitiv și pentru totdeauna pe amândouă. Vorbesc serios, slavă Domnului pentru asta, bine? Sunteți amândouă compleeeeetamente zdravene. Mda. Ăă, vă doresc o zi bună... — NU O ȘTERGI AȘA RAPID DE AICI, BOMBONEL!, a zbierat cineva foarte tare și foarte strident. VREAU SĂ TE DUCI ÎNAPOI ACOLO ȘI SĂ LE SPUI FETELOR CE AI AVUT ÎN CAP AZI‑ DIMINEAȚĂ CÎND AI PUS PORCĂRIA ASTA PE TINE! Nigel l‑a Înhățat pe James de urechea stângă și l‑a târât până În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dacă lucrurile nu au scăpat un picuț de sub control În ultima vreme, mă Înțelegi? Totul e OK la cursuri? A deschis gura să spună ceva, dar Alex și‑a băgat capul pe ușă și mi‑a Înmânat telefonul, care suna strident. — Ea e, a zis el și a ieșit din nou. Aâhhh! Ce talent avea femeia asta să‑mi distrugă viața! — Iartă‑mă, i‑am zis lui Lily și m‑am uitat cum pe ecran se vedeau cuvintele MP MOBIL. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
s-a aplecat În partea dreaptă a fotoliului În care se Îngropase, a apăsat pe un buton, a tras afară receptorul: „Alo!“, „...“, „Cum?“, „...!“, „Nu se poate să fi murit!“, „...“ „N-avea voie să moară!“; scoate aproape un strigăt ce sună strident În liniștea vătuită cu cărți a camerei; are o voce pe care o aud prima dată, plină, profundă, atrăgătoare, promițătoare, ademenitoare; privește neîncrezător spre telefon, l-a așezat pe podea, așteaptă parcă o dezmințire, o revenire asupra știrii, tace ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sală s-a umplut de domni în frac și doamne decoltate. Chelnerii se strecoară ca umbrele, echilibrând tăvi de argint încărcate. O dansatoare spaniolă, într-un pătrat rezervat, acompaniată de o orchestră specială de chitariști spanioli, își învîrtește temperamentul cu stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un răstimp cu arii madrilene și sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, făcând loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcu falnic: ― Uite, Nicule, mie nu mi-e frică!... Uite! Uite! Întinse brațele, încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar glasul babei la ușa cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. Observând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și de obicei nebăgate în seamă ale propriilor ei nervi auditivi, ca un susur continuu, infinit de delicat, apoi zvâcnirile ritmice ale inimii în piept și, după un răstimp ce i se părea nesfârșit, îi răsună în timpane, brusc și strident, cotcodăcitul indignat al unei găini în grădină, atât de clar, ca și când fereastra ar fi fost larg deschisă. Zgomotul acesta neașteptat îi zgâlțâi inima o clipă, dar îndată ce îl identifică, spaima i se transformă într-un sentiment de încredere. Întinse mâna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndesîndu-se să-l lovească, parcă-l sprijineau să nu cadă. Cerdacul deschis cu stâlpii pătrați se umplu de oameni care izbeau în dreapta și în stânga, în neștire, parcă pretutindeni și chiar în aer ar fi fost numai dușmani. Geamurile ferestrelor țipau strident, sfărîmîndu-se. Mulțimea, frământată ca o baltă răscolită de o furtună năprasnică, se îndoia când încoace, când încolo, căutând parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și la ora aceea mirosea totdea una a ceapă prăjită. Nu făcea să te superi pentru atâta lucru. La etajul următor, ușa pe care o căuta era închisă. Dinspre cea de vizavi, întredeschisă, se auzi o voce dogită și totodată stridentă, ca o conservă rostogolită pe pietre. — Umblă creanga. Maca împinse ușa cu degetul. Bătrânul se legăna în balansoar, dând deoparte, când și când, ca pe o muscă, vârful ciorapului de lână pe care și-l îndesase pe cap și care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]