2,394 matches
-
va fi de greu... câtă vreme simt ce simt așa cum simt chiar și după ce te-ai străduit să-ți prezinți fața întunecată... pentru mine înseamnă mult nu-mi mai da sfaturi gen "găsește pe altul mai la îndemână" că e... stupid. Sunt convinsă că știi că e așa. de ce nu încerci? poate o să-ți placă "acel cineva" pe care ți-l vei descoperi în persoana ta lângă mine... până la urmă, tu ești cel care pune tipare "asta se poate" și "asta
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
care noi nu avem rivali, tot așa cum nu avem când e vorba să concepem planuri de acțiune politică și de solidaritate. Numai iezuiții ar putea să ne egaleze în această privință, însă noi i-am putut discredita în ochii mulțimii stupide, pentru că ei formau o organizație vizibilă, pe când noi înșine stăteam în umbră cu organizația noastră secretă. De altfel, ce-i pasă lumii de stăpânul pe care îl va avea? Ce o interesează dacă el va fi șeful catolicismului sau despotul
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
adevăr, care, în modelul cartezian există, în timp ce Bacon vorbește despre un imens progres în apropierea de adevăr, fără ca acesta să fie atins. La aceste două păreri, Spinoza adaugă fericirea și bucuria de a ajunge la adevăr. Bacon moare în mod stupid, contractând o pneumonie în cursul "experimentării" efectului de păstrare a cărnii prin înghețare. De la acești trei filosofi, spiralogia biomedicală adoptă bucuria de a descoperi adevărul prin rațiunea deductivă și inductivă a experimentului, ca pârghii care urcă cunoașterea și conștiința pe
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
putea continua fără un gând profund și statornic, care le însuflețește cu forța lui. Și, în acest caz, nu poate fi vorba decât de un ciudat sentiment de fidelitate. S-au văzut oameni conștienți îndeplinindu-și îndatoririle în timpul celor mai stupide războaie, fără a se socoti în contradicție cu ei înșiși. Și aceasta pentru că pentru ei important era să nu eludeze nimic. Există, astfel, o fericire metafizică în faptul de a susține absurditatea lumii. Cucerirea sau jocul, iubirile fără număr, revolta
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
voi fi niciodată în măsură să-l concep, evident... De vreme ce, în sfârșit, în această ordine a lucrurilor, îmi asum rolul de reclamant și totodată de garant, de acuzat și de judecător și de vreme ce găsesc această comedie a naturii cu desăvârșire stupidă, socotind chiar umilitor din parte-mi să accept s-o joc... În calitatea mea indiscutabilă de reclamant și de garant, de judecător și de acuzat, condamn această natură care, cu o atât de nerușinată îndrăzneală, m-a făcut să mă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
prin absurd - aș aduce argumente ținând strict de personalitatea mea de cititor). Până la a argumenta ceva atât „de grav“, ar trebui să mai curgă ceva „semne cu spații“ în pagina asta oferită de George. În plus, nu ai aceeași senzație stupidă că lumea literară se împarte categoric între contestatarii fără nuanțe și purtătorii de encomion la fel de inodori, incolori și impotenți? Nu ai aceeași senzație că nu mai există eleganța discursului polemic? Că între a arunca roșii stricate și a clădi statui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
pe departe cel mai prost plătit, dar aveam senzația că iarăși cânt în parc, liber, iar cei câteva sute care mă ascultau stând pe curul lor în nisip păreau cât mâna de prieteni cu care poșteam Carpațiul în adolescență. Aveam stupida senzație că festivalul este pentru cei ca noi, că este cea mai românească adunătură de lățoși, că ne aparține și că nimeni nu ni-l poate lua. Veneai la scena lu’ Șoni să lingi fasolele ungurului și să asculți Ada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
o avea pe veranda casei părintești, excedat de ritmurile André, a scris un mic articol inflamant, în care își exprima inutila revoltă față de ceea ce el considera a fi vulgarizarea progresivă a muzicii românești. Retrospectiv, aceasta pare una dintre cele mai stupide cauze pentru care ar merita să consumi un miligram din pasta unui pix sau de cerneală. Articolul a fost publicat în pagina a doua a revistei „Dilema“ (care încă nu era Veche). Redacția menționa la sfârșitul articolelor primite de la cititorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un cur de același sex la discotecă se cred mari scriitori (scuză-mă, încercând să-i combat, le imit fără să vreau limbajul). Ce este mai trist este că editurile „grele“ din România au intrat și ele în acest joc stupid, din considerente financiare. Am văzut mai de curând că și Humanitas, cea care ne-a modelat pe noi la începutul anilor ’90, a inițiat și ea o colecție specială dedicată literaturii de sub-centură. În felul acesta, toată lumea este mulțumită: acești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și superioritatea de a fi bucureștean. La această mândrie supradimensionată se adaugă și puțin din zelul neofitului, având în vedere că totuși Bucureștiul avea în 1930 doar 600.000 locuitori, iar acum a depășit 2 milioane. Agresivitatea aceasta gratuită și stupidă cred că este una dintre caracteristicile fundamentale ale poporului român, după trecerea prin experimentul comunist. Căci spre deosebire de maghiari, polonezi sau cehi, care și-au exprimat de-a lungul celor 50 de ani de comunism frustrările politico-sociale într-o manieră sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
absolut mizerabil, face mai mult ca orice. Dacă sportul în sine - fotbalul - îmi este simpatic, l-aș juca oricând cu pasiune, chiar dacă talentul meu de a dribla este submediocru, însă industria care s-a construit în jurul lui este abominabilă, abjectă, stupidă. Simpatia mea tinde să migreze către rugby, tenis etc. Am fost la celebra piesă de teatru Take, Ianche și Kadîr, având o distribuție impresionantă (clasicii Beligan, Dinică, Uritescu, Moraru etc.) într-o sală arhiplină, chiar dacă prețul unui bilet a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
trebăluiesc zilnic la bunul mers al acțiunilor companiei pentru care poartă costume de firmă și serviete scumpe, la minimum 2 milioane bucata. Urăsc mai puțin Piața Romană și chiar ajung să accept Piața Universității, de care mă leagă multe nostalgii stupide. Dar iară urăsc bulevardul care face legătura între Piața Universității și Piața Unirii, și care nu are nici măcar bunul simț de a poseda trotuare demne de o capitală acceptabilă. Cea mai sinistră parte din centrul centrului României este însă Piața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
că „Sărmana de ea, nu s-a obișnuit cu fusul orar valah!“ (cu referire la bebelușul canadian). Revederea acestei generații a fost cât se poate de clasică. Nu am participat la ea din evidente motive de frondă, de protest față de stupida idee de a te ridica în picioare în fața colegilor și profesorilor și a spune într-un minut ceea ce ai produs în 10 ani. Ura față de clasamentul general al generației. M-am lipsit de ipocrizia evenimentului, de prefăcătoria foștilor colegi care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
minute. Pe de altă parte și dacă aș fi stat în față, tot i-aș fi auzit, căci ei nu vorbeau normal, nu glumeau normal, ci țipau, urlau, hăhăiau, râdeau vulgar la niște glumițe abjecte, se întrețineau și întrețineau focul stupid al distracției de vacanță, fiecare aducându-și contribuția la atmosfera turmei. Evident, prezența unei fete de 14-15 ani contribuia la fericirea generală, la excitația masculilor, la frenezia de a fi cât mai sub centură (sau curea). La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și ele, dar, paradoxal, cu subiecte bine alese. Mai multă cultură înaltă găsești la Ploiești decât la București. Mi-e greu să mă explic, dar sunt convins că ai înțeles ce vreau să spun. Și, în fine, tristețile pentru modul stupid în care sunt cheltuite sumele pentru subvenționarea cărților venite de la Ministerul Culturii. De fapt, aici nu mă întristez, ci mă revolt de-a binelea. Adică luăm totul de la capăt. P.S. Îți doresc să fii respectat, adulat și curtat, ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Alexandra Maria Lara (ei, fie, și cu Neve Campbell și Shirley Henderson). Acțiunea filmului se petrece într-o singură seară, într-un bar din Soho, protagoniste fiind 5 angajate care își urăsc locul de muncă. O comedie jenantă, cu gaguri stupide și psihologie de Hallmark, din care nu mai poți salva decât, evident, jocul nebunesc al Oanei Pellea (primul ei rol de comedie într-un film), care interpretează o foarte temperamentală sud-americancă de stânga, și cel al Alexandrei Maria Lara, destul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Învățat” de la acei „nebuni” care ne fac privilegiul de a ne accepta, de a ne suporta, de a ne da semn că „suntem”. Și, dacă de-a lungul existenței mele am recăzut de sute, de mii de ori, În eroarea „stupidă” de a voi să „comunic” ori să conving pe un „prost” de obsesiile mele sau să-i „trec” teoriile mele pe care uneori nici eu nu le Înțelegeam până la capăt - și, explicându-i-le, voiam, cum se’ntâmplă, să le
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încă naiv, prea, grosolan de naiv față de... viață, de ce urma să „mă aștepte”. Îmbibat de populara speranță, deși eram de câțiva ani deja „În afara societății”, În afara generației mele care asista cuminte și cuviincios În amfiteatre la tot felul de cursuri stupide, ținute de conferențiari vibrând de o ascunsă și permanentă frică de „unii” dintre nu foarte curații studenți din bănci, membri sau secretari UTM, cu „legături” la raion sau municipiu... Speranța?! Da, cred că speram atunci, sărac, singuratic și „exclus” de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am retras În „singurătate-mi” Împreună cu „pruncul meu” nou-născut, neștiind bine ce să „Încep” cu el, neînțelegând dacă acest „eu”, rătăcit sau profitând de ospitalitatea un pic cam tembelă a psihicului meu În iute, În galopantă formare, e un accident stupid, „părelnic” sau un adevărat „inamic” al echilibrului meu interior, cum o sugerase acid Petrașcu. Ca și În cazul unor autori pe care Îi descopeream prin diverse biblioteci private, care mă atrăgeau uneori până la fascinație, dar despre care profesorii noștri sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe care o discut; dar, pornind de la ea, lucid În sfârșit că nu În „diversitate”, nu În „schimbare”, cum se crede și cum cred mulți, va sta „rezolvarea” unor situații existențiale penibile și inextricabile, ci În repetare, Într-o Încăpățânată, stupidă, maniacală repetare a „aceluiași” stă de fapt eliberarea, ieșirea din acel cerc existențial obscur, ce este mai degrabă un labirint, o rătăcire perversă ce are doar În aparență forma diversității. Sigur, mi se va spune, s-a observat de mult
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale Vestului european: dreptul la libera asociere - deci pluripartitismul, o negație În esență a comunismului și a oricărei dictaturi! -, la expresia liberă - presa și mass-media liberă, știința și literatura, artele libere -, după jumătate de secol de injoncțiuni brutale, nu rareori stupide, În toate domeniile majore ale creației umane, dreptul la libera circulație. Dar cu aceste drepturi esențiale, după ’89, s-a Întâmplat cam ceea ce s-a Întâmplat și cu noua Constituție, votată În noul Parlament la nici doi ani de la revoluție
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vrea să reînceapă demersurile pentru a publica din nou În România. - Așteaptă, i-am zis, deocamdată este imposibil. Dar, mai știi, peste puțină vreme, lucrurile s-ar putea schimba!... Am vorbit pur și simplu la Întâmplare, exersându-mi vechiul și „stupidul” meu optimism, ce venea poate și din firea mea vitalistă, care nu acceptă eșecuri totale, mai ales În ceea ce privește propria-mi vocație. Deoarece vremurile erau Într’ adevăr cum nu se poate mai negre, În acei ani de la sfârșitul deceniului nouă, nimic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
curajos și încărcat de omenie, aduce un suflu nou colectivului didactic sufocat, parcă, de aerele dictatorial-directoriale ale lui Tomina. Pe parcurs (continuitatea și discontinuitatea epică valoroase) aflăm că personajul e medic și filosof, judecat (pentru omor involuntar, într-o întâmplare stupidă) și achitat. Fusese pe punctul de a se căsători cu frumoasa Ozana, fiica profesorului universitar Dumitrescu, dar în urma întâmplării tragice fata înnebunise. Nefericitul tată îl caută disperat și îl solicită pe tânăr să reapară în câmpul vizual al fetei, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cea sexuală, etnică sau comunistă, în dictatură și rasism, ca în Basarabia. Andreea Esca în locul lui Mihai Viteazul, "cadavrul din debara" în locul lui Eminescu, Patapievici în locul lui Noica, economia de consum în locul economiei naționale, și chiar europene, argoul cel mai stupid în locul limbii literare, anihilarea profundului și a sacrului, atacul dur la valorile naționale, instaurarea pompoasă a haosmosului, scoaterea manifestării luminice a lui Dumnezeu din existența lumii, reducerea existenței la biologicul cel mai rudimentar, iată doar unele din postulatele "plutirii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin excelență, o țara postmodernă" (p. 123). Și, în acest orizont criptopostmodernist, universitatea, în special cea bucureșteană (dar, prin contaminarea unor paliere, și cea din "provincie"), devine o adevărată uzină, fabrică de postmodernism, astfel încât asaltul "generaționist" naște, în ordine, concepte stupide: "nouăzecism", "douămiiism", "fracturism", "postpostmodernism" etc.; toate nu doar subsumate "optzecismului" ci construite și ca "armate ajutătoare". Ceea ce-l face pe Th. Codreanu să considere cu amărăciune: "postmodernismul, biruitor prin revoluția din 22 decembrie 1989". Dar, în oglindă, pentru resuscitarea spirituală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]