2,132 matches
-
pași, iar după aia, nimic... beznă. Nici o amintire. Lucas aruncă o privire la ecranul monitorului pe care doctorul nu-l debranșase Încă și urmări o clipă linia care o lua razna. - Nu e rău ca detector de minciuni, comentă el suav În timp ce apăsa tasta mobilului care vibra. - Da, Morineau... Cum? Înălță sprîncenele. - Nu te atinge de nimic. Vin imediat! Închise iute. - Am să vă las să vă odihniți, doamnă Le Bihan, este esențial pentru problemele de memorie. Și o luă rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu Ronan, rămăsese totodată Însărcinată de pe urma lui. - Castelul e destul de mare ca să ne primească pe toți. Mereu am visat să am o familie numeroasă, mai ales la Crăciun! adăugă ea cu glas suav. Cuvintele avură nevoie de ceva timp ca să ajungă pînă la mintea lui Pierre-Marie, iar cînd pătrunseră În sfîrșit În conștiința lui, făcură adevărate ravagii. O Înșfăcă pe Gwen de gît și, cu ochii ieșiți din orbite, cu spume la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din sprîncene. - S-a Întîmplat ceva, tată? Bătrînul dădu ochii roată prin cameră și se uită În cele din urmă și la el, cu o căutătură bănuitoare. - Nu dormi? - Ryan e de vină... mă rog, Erwan, răspunse el cu voce suavă, arătînd spre roman. Pietrele care glăsuiesc. - Dacă l-ai Început, nu-l mai lași din mînă. Ți-l dau de Îndată ce-l termin. Arthus se crispă și ieși fără să răspundă. Fiul lui Întoarse atunci cartea și Îi zîmbi larg lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care clișeele nu cunosc ordinea timpului. Îl răsfoiesc febril, în devălmășie. Ea este în fiecare fotografie, dar chipul nu i se poate distinge clar, chipul ei fără de vârstă, alura ei de copil. Doar genunchii se văd proeminenți, picioarele sprintene și suave în prim-plan, sau depărtându-se. Nu mă observă. Zmeul Zmeilor e la o partidă de șah cu Priculiciul. I se spune Zmeul Zmeilor, pentru că e singurul zmeu care a mai rămas. E slab și pipernicit, totuși, în micimea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin dreptul geamului meu. Izbutesc să-i pun întrebarea ce m-a torturat tot timpul mesei, direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o întreb, în sfârșit, cine este. Îmi zâmbește straniu și ridică mâna dreaptă fină și suavă, schițează cu ea un gest fulgurat, abia perceptibil, exact ca odinioară. Degetele lungi și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Cum aveam să uit acel gest micuț, neînsemnat, pornit dintr-o mână elegantă și frumoasă, dar deosebit de puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semeț gâturile către cer, ca într-un fel de erecție, întocmai parcă pentru a face cât mai mult loc balonului roșu să crească sub efectul luminii și al căldurii. Cu ele vor ademeni la estru femelele cu piepturile albe și suave. Baloanele vor rămâne un timp umflate și pe perioada curții galante în care cei doi parteneri se angajează pe durata unui sezon întreg. Apoi, încet, își vor pierde tot mai mult din vigoare, semănând cu mărgelele roși ale curcanului, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
invit îngerul meu întârziat la o cafea. Refuză; are tensiunea prea mare din cauza înălțimilor, în schimb începe și mestecă semințe de floarea-soarelui și scuipă pe geam cojile cu o mare precizie. De-a dreptul dezgustător pentru o ființă celestă și suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu privirea ațintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în toate unghiurile posibile din fiecare oglindă este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat; un spațiu al umbrelor și al spectrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ambrogio a greșit atunci când s-a hotărât să modifice proiectul. Priorul Își șterse buzele cu mâneca. — Care va să zică, subiectul lucrării nu fusese hotărât de comitenți și deci, În definitiv, de voi, cei din Studium? Augustino Îi adresă din nou surâsul său suav. Parcă voia să Îi ofere informațiile picătură cu picătură, spre a-și păstra un avantaj asupra lui. — Așa e. Numai că ideea noastră era inițial foarte diferită. Eu am văzut schița acestei idei, În carbon, pe perete, trasată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mei, și zăpada pufoasă și moale, nu, e de un galben murdar, e ora cenușie dinaintea marii revărsări de lumină. Nimic, nimic, cât vezi cu ochii în zare, în fața mea, acolo unde podișul se pierde într-un cerc de culori suave. Îndărătul meu drumul urcă până la duna după care se ascunde orașul Taghasa, al cărui nume de fier zvâcnește sub țeastă de atâția ani. Cel dintâi mi-a vorbit despre el bătrânul preot pe jumătate orb, venit să petreacă ultimele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
agale zâmbind Și-n urma lui și umbra tresare, O vrajă de dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec de dor sub clarul de lună Parfumu i suav sufletu-mbată... Visele scurmă jaru-n tăcere Sfărâmând lanțuri dorinți năvălesc, Buze flămânde cer mângâiere Timpul stă-n loc când iubiri înfloresc... MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ (portret de Florin Buciuleac) n.1945 ALDEȘTI, jud. GALAȚI Profesiune: Pilot militar pe avioane de vânătoare supersonice
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
azi ne stingem în zăpadă somn cu somn și împletire iar din când în când troiene cresc pe verbe de iubire. Cină Spre largul iubirilor mele mai este tihnă la cină și-n gusturi avide palpită jeleuri cu gelatină, cuvinte suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
petalele pe ram De prea mult vis și mi-este greu... Albul o ia spre Empireu Și-n jos, din zarzăr, doar balsam. Picătura Ce ropot mă trece în seara tăcută... E ploaia de tine în ritm cadențat, Acustice gânduri, Suava pornire în tainice spații Robite-n oftat. Și gândul, și ploaia în marea-mpăcare Adastă venirea Cu nou început Și suflul, și mâna, Și buze-mpreună Visează unirea Cristal și tăcut. Dar Straniul mă simte Și-mi prinde făptura Cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dorul adormit în franjuri albe Lin, prea lin... O trufanda din tril de mierlă Catifelează blând zefirul Și împletește-n două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb de crin își lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani, suav balsam. Genuni de dor să scapere lucoare Peste-nfocarea inimii arzând; Dulce izvor, din perle de răcoare Să picuri cu tandrețe-n al meu gând! Te rog, iubite, să pornim departe, Să traversăm bătrâne veșnicii, Iubire să trăim și după
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plâng și strig ca un copil: lăsați mă, vă rog, să mai iubesc! De dragul acestei iubiri De dragul acestei iubiri... domnește în mine tăcerea; te sorb inocent din priviri și-ascund adorarea, durerea. De dragul acestei iubiri... ne plouă ușor cu petale suave de albi trandafiri pe-alei de mister, ireale. De dragul aceste iubiri... te țin cu tandrețe de mână; roșești de timidă, te miri de focul din clipa stăpână. De dragul acestei iubiri... ne pierdem în zâmbete calde; frumoase și vii amintiri se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
blând pe-un drum imaculat ce mparte zâmbet după cum îi place. Așa copilă ... nici un anotimp n-ar îndrăzni să-și lase vreo amprentă și ea pășește falnic peste timp, prezentă-n toate și-uneori absentă. Așa de fină ... pasul ei suav de-abia se-aude adiind cărarea; pământu-ntreg suspin-așa grozav când ea, culcată,-și cugetă visarea. Așa plăcută-i greu să n-o iubești, dar grijuliu, apare-așa fragilă; e-nvăluită-n taine îngerești, puțin femeie, dar mai mult copilă. Așa e
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
repezeală. Deschidea ușa dulăpiorului în care ținea cutiuțele cu ceaiuri, se ridica pe vîrfuri, alegea una, o desfăcea și o ducea la nas. Extrăgea un plic și îl scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav de ierburi umplea bucătăria. Inhalîndu-l, simțea cum o lene plăcută i se instala în tot corpul înmuindu-i mușchii, dilatîndu-i încheieturile mîinilor și picioarelor. Vreți să vă răzbunați, dom’ Roja? spune Tîrnăcop. — Credeți că ar mai folosi la ceva? întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
avea aprinse luminile de poziție. Pe partea stângă a fuzelajului era trecută și marca: SANDA. — Aici „Bourul”, aici „Bourul”, spuse Dromiket 4 în megafon. Chem „Sanda”! Chem „Sanda”! Recepție. — Aici „Sanda”, răspunse din eter un glas atât de molatec și suav încât, brusc, cei trei roboți din „Bourul” simțiră cât de meschină e cifra de 220 de volți la care aveau dreptul. — Mai cheam-o o dată! șopti Felix S 23. — Sunt „Bourul” și chem „Sanda”, repetă emoționat Dromiket 4. — Dar ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să-mi placă să-mi las mintea să umble în timp ce mâinile își vedeau de treaba lor precisă. Chiar și la bătrânețe, când firul pe care îl torceam nu mai era de lână, ci de in, aveam să-mi amintesc parfumul suav al mătușii mele și buzele ei care se arcuiau spunând numele zeiței, Uttu. I-am spus lui Iosif povestea zeiței Uttu, țesătoarea. I-am spus și povestea marii zeițe Innana, cum a călătorit pe tărâmul morților și apoi cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
până când ultima rază de lumină a dispărut și apoi, după masa de seară, m-am întors să mai simt încă o dată mireasma lui, care era la fel de tare ca o mirosul ofrandelor, tare și întunecată și atât de diferită de mirosul suav și dulce al apei de izvor. Mama, Lea, ar fi zis că e doar mirosul ierbii putrezite de pe maluri amestecat cu cel al oamenilor și al animalelor, dar eu simțeam printre toate astea pur și simplu mirosul marelui râu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la umbră, prin Cascine. Desigur că am să mă bucur să te văd acolo. Dar ce-o să spună Alice? Zâmbi În timp ce Îi adresa Întrebarea, dar În privirea calmă, neclintită, se citea o provocare. — Nimic nepotrivit sau neprietenos, Îi răspunse Henry suav. Când Fenimore plecă la Florența, Henry era atât de ocupat cu nenumăratele probleme practice legate de mutare, Încât abia dacă Îi observă absența; apoi, În aprilie, pe când Începea să-și mai tragă răsuflarea și să caute iar societatea, se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Letonia, Thailanda, India, Uruguay, Brazilia, Argentina, Africa de Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să plâng. Îmi șterse lacrimile una câte una și puse o sărutare pe fiecare loc stropit de suferință. Pauzei de după aceasta îi urmă un sărut pe care i-l dădui. Și buzele noastre calde se desfăcură doritoare, limbile se mângâiară suav și pasional. Și apoi trupurile noastre, ce simțiră dorința în cele mai fine fibre, dansară pe melodia sufletelor noastre. Și acea melodie era una de iubire sinceră, curată. Mă schimbai tot în hainele în care venisem, Angi se îmbrăcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plină decât ziua. Ziua soarele umplea tot, noaptea, puțina mișcare ce se simțea era atât de prețioasă. În acea noapte, luna se ascunsese, cerul întunecat părea greu și amenințător, Ar fi vrut un cer senin, cu lună, cu ceva mai suav, mai dulce. Totul era straniu. Vremea spiritelor. Și cel din fața lui admira natura. Însă așa, grea și apăsătoare cum era. Dacă vrei, fac eu de pază. Nici mie nu mi-e somn. Cred că te gândeai de ce lucruri frumoase vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]