2,316 matches
-
noștri marineri"; "iroica hotărîre a ofițărilor și marinerilor" (1929); de asemenea, la Gorjan (Halima, 1835): "... învîntă corabia". Nu putem fi siguri de poziția accentului, dar forma cuvîntului e destul de ușor de explicat, chiar cu mai multe argumente: prin valoarea de sufix de agent (nume de profesie) a terminației -er (deductibilă și din împrumuturile neanalizabile - inginer, dulgher, tapițer, spițer - dar și din sinonimul mai vechi corăbier), dar și ca împrumut din germană (unde cuvîntul e chiar Mariner, cu accent însă pe a
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
franțuzism în texte românești de la începutul secolului al XIX-lea. De fapt, dat fiind că în franceza modernă marinarul e desemnat prin substantivul marin, ar fi mai interesant să ne întrebăm de unde provine actualul marinar. Acesta este format cu un sufixul de agent -ar, poate după modelul lui marinier, cum cred autorii dicționarului academic. Nu e însă de neglijat o posibilă influență italiană (unde cuvîntul corespunzător e marinaio, popular marinaro): cu atît mai mult cu cît primul citat care îl atestă
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele expresive ale limbii române, apte să producă - prin conotaț iile lor peiorative și prin sonoritatea deloc eufonică - efecte comice, se numără și sufixul -ăraie. Substantivul căruia i se adaugă sufixul popular și familiar capătă sens colectiv, dar mai ales semnificații depreciative: „prost”, „fără valoare” sau cel puțin „nedorit”. Nu sunt multe derivate de acest tip: mai cunoscut e hârțogăraie, format de la o bază
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele expresive ale limbii române, apte să producă - prin conotaț iile lor peiorative și prin sonoritatea deloc eufonică - efecte comice, se numără și sufixul -ăraie. Substantivul căruia i se adaugă sufixul popular și familiar capătă sens colectiv, dar mai ales semnificații depreciative: „prost”, „fără valoare” sau cel puțin „nedorit”. Nu sunt multe derivate de acest tip: mai cunoscut e hârțogăraie, format de la o bază oricum conotată peiorativ (hârțoagă). Ca și hârțogărie
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
era deja înregistrat în Dicționarul limbii române (F-I, 1934) și apare în dicționarele curente (DEX, DEXI 2007), hârțogăraie e absent de pretutindeni. Dacă dicționarele s-au arătat prudente și rezervate față de formațiile în -ăraie, lingviștii au fost interesați de sufixul pitoresc. Au scris despre el Al. Graur și Iorgu Iordan; ultimul, în Stilistica limbii române (1944), enumeră forme populare ca apăraie, colbăraie, fleșcăraie, focăraie, fumăraie, glodăraie etc. și constată echivalența relativă cu celălalt sufix colectiv, apropiat ca formă: „Se pare
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
-ăraie, lingviștii au fost interesați de sufixul pitoresc. Au scris despre el Al. Graur și Iorgu Iordan; ultimul, în Stilistica limbii române (1944), enumeră forme populare ca apăraie, colbăraie, fleșcăraie, focăraie, fumăraie, glodăraie etc. și constată echivalența relativă cu celălalt sufix colectiv, apropiat ca formă: „Se pare că nuanța depreciativă este mai accentuată la -ăraie decât la -ărie” (p. 497). O oarecare stabilitate și frecvență în uz au și alte derivate actuale cu sufixul -ăraie: tăblăraie, căblăraie, sticlăraie. Tăblăraie (sau tablăraie
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
etc. și constată echivalența relativă cu celălalt sufix colectiv, apropiat ca formă: „Se pare că nuanța depreciativă este mai accentuată la -ăraie decât la -ărie” (p. 497). O oarecare stabilitate și frecvență în uz au și alte derivate actuale cu sufixul -ăraie: tăblăraie, căblăraie, sticlăraie. Tăblăraie (sau tablăraie: scrierea fără diacritice nu permite distincția) este un substantiv derivat de la un nume de materie, așa că ideea de pluralitate nu aduce nimic nou, valoarea dominantă a sufixului fiind cea depreciativă. Tăblăraie apare adesea
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
au și alte derivate actuale cu sufixul -ăraie: tăblăraie, căblăraie, sticlăraie. Tăblăraie (sau tablăraie: scrierea fără diacritice nu permite distincția) este un substantiv derivat de la un nume de materie, așa că ideea de pluralitate nu aduce nimic nou, valoarea dominantă a sufixului fiind cea depreciativă. Tăblăraie apare adesea ca sinonim ironic pentru tablă, cu specializarea „caroserie”: „Caut un magazin de piese de Dacia Nova (în general tăblăraie ) care sa fie ieftin” (forum.softpedia.com); „cei mai mari producători de tăblăraie pentru mașini
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
model, atrăgându-se una pe alta: „vând tot ce am sub pat, mufăraie, căblăraie, plăci etc.” (forum.softpedia.com), „am îndopat bătrânul oltcit cu dulciuri pentru mamaie, roșii și legume de București, sticlăraie, bidonăraie, tablăraie, cartonăraie, ziare vechi” (supereva.ro). Sufixul ignorat de dicționare pare să reziste foarte bine în uzul colocvial actual.
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
de „a lua”, „a înțelege”; caber, „potrivirea” și „ajustarea”, în spaniolă și portugheză... Când primește prefixe, în latină, capio devine cipio: accipio, concipio, decipio etc. Românește: accepție, concepție, decepție, excepție, unele cu variante active și chiar cu sens diferit cu sufixul -iune. Incepția e un cuvânt nou. Are sensul de „început”, „întemeiere”, „insinuare/ inseminare” într-un loc străin pentru a manipula sensuri (vezi și filmul lui Christopher Nolan, Inception). În majoritatea cazurilor, formele „ceptive” se intersectează, nici una nu e regăsibilă în
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
adesea minimale, dar eficiente din punctul de vedere al "defamiliarizării": o modificare semantică (cazul lui belea, discutat săptămîna trecută), fonetică (moaca devenit moca) sau de construcție (ca în reflexivul te bagi în seamă, asupra căruia voi reveni), uneori atașarea unui sufix redundant (prietenar) sînt de ajuns pentru a atribui marca inconfundabilă a actualității. Schimbări mai vizibile sînt desigur cuvintele noi, creațiile și împrumuturile de tot soiul (de la nașpa la cool ). Ca și în cazul modei vestimentare, se întîmplă chiar să revină
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
a dus de la baró la barosan. Două ipoteze, lansate cu mai mult timp în urmă, sînt la fel de credibile: ar putea fi vorba, mai întâi, de o derivare nu direct din adjectiv, ci de la termenul baros, deja intrat în română, cu sufixul -an (foarte frecvent în limbajul popular și în argou); este explicația preferată de Dicționarul limbii române și de DEX. Baros e o adaptare și o substantivizare a adjectivului baró, desemnând un ciocan mare; din terminologia fierarilor, a intrat în uzul
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
mai multă vreme, atenția specialiștilor; în afara observațiilor fundamentale ale lui Iorgu Iordan, există un studiu de sinteză foarte detaliat și documentat, publicat în 1960 de Ion Dănăilă, în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. ÎI: "Sufixul -mente în limba română", p. 185-198. Marca a occidentalizării romanice masive petrecute în secolul trecut, sufixul (dezvoltat de celelalte limbi romanice dintr-un element lexical latin - ablativul lui mens, -tis) a fost preluat de română deopotrivă din franceză și din
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
sinteză foarte detaliat și documentat, publicat în 1960 de Ion Dănăilă, în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. ÎI: "Sufixul -mente în limba română", p. 185-198. Marca a occidentalizării romanice masive petrecute în secolul trecut, sufixul (dezvoltat de celelalte limbi romanice dintr-un element lexical latin - ablativul lui mens, -tis) a fost preluat de română deopotrivă din franceză și din italiană; sursele s-au suprapus adesea, uneori franceză oferind modelul lexical, iar italiană - structura fonetica. În
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
includea o listă impresionantă de cuvinte (229), majoritatea culese din publicistica de la jumatatea secolului trecut, din scrierile lui Heliade Rădulescu, Hașdeu, Filimon, Ghica ș.a. Unele par azi simple ciudățenii, complet ieșite din circulație: afirmativamente, catagoricamente, diplomaticamente, neproductivamente, preliminariamente etc. Deoarece sufixul apare atașat doar unor teme neologice, nu se poate face de obicei distincția clară între împrumut și creație internă a limbii; oricum, domină împrumutul. Și Dicționarul invers (1957) a înregistrat destul de multe adverbe în -mente: dialecticamente, necesariamente, eminamente, pertinamente, sinceramente
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
adverbe în -mente: dialecticamente, necesariamente, eminamente, pertinamente, sinceramente, imperiosamente, directamente, succesivamente, exclusivamente, productivamente, precizamente, realmente, legalmente, specialmente, artificialmente, socialmente, principalmente, materialmente, esențialmente, penalmente, generalmente, literalmente, moralmente ș.a. După aproape o jumătate de secol, constatăm că principalele tendințe observate în folosirea sufixului rămîn valabile: acesta caracterizează în continuare limbajul cult și nu este cu adevarat productiv - probabil și pentru că română dispune de procedeul simplu al conversiei, care îi permite să transforme în mod elegant și economic, fără adăugare de sufixe, adjectivele în
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
în folosirea sufixului rămîn valabile: acesta caracterizează în continuare limbajul cult și nu este cu adevarat productiv - probabil și pentru că română dispune de procedeul simplu al conversiei, care îi permite să transforme în mod elegant și economic, fără adăugare de sufixe, adjectivele în adverbe. S-au păstrat însă unele cuvinte perfect stabile, în care sufixul -mente se recunoaște ușor și prin care el rămîne încă foarte prezent în limba. Înregistrările recente mi se par a dovedi în primul rînd persistentă acelor
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
cu adevarat productiv - probabil și pentru că română dispune de procedeul simplu al conversiei, care îi permite să transforme în mod elegant și economic, fără adăugare de sufixe, adjectivele în adverbe. S-au păstrat însă unele cuvinte perfect stabile, în care sufixul -mente se recunoaște ușor și prin care el rămîne încă foarte prezent în limba. Înregistrările recente mi se par a dovedi în primul rînd persistentă acelor adverbe în -mente care pot fi echivalate printr-o construcție prepoziționala (cu statut de
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
pe jumătate minimalizat parodic: "Fatalitate! Madam Georgescu lipsește de pe banca"). O statistică improvizată, pe versiunea din Internet a unui număr din revista "Dilemă" (nr. 269, 1998) oferă următoarele date (evident, prea puține pentru a ne permite concluzii, dar totuși semnificative): sufixul apare de șapte ori, în patru cuvinte: fatalmente, eminamente, realmente, moralmente. Dintre acestea, singurul repetat (la autori diferiți) e fatalmente: "Jurnalul televiziunii centrale este și azi (...) un organ de stat și, fatalmente, de partid"; "se va observa lesne un ton
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
conștienți de necesitatea de a respecta anumite norme. Situația de utilizare cea mai normală pentru DOOM este ținerea sa pe masa de lucru, de către orice vorbitor român care nu e totdeauna foarte sigur de forma de plural, de folosirea unui sufix sau a unei desinențe verbale, de pronunția sau ortografia unui cuvînt: chibrite sau chibrituri, conclave sau conclavuri, degajă sau degajează, (eu) continuu sau (eu) continui, mânăstire sau mănăstire etc. Din păcate, se poate vorbi și de utilizarea cea mai aberantă
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
de client. O strategie la fel de răspîndită este cea de minimalizare a aspectelor financiare ale schimbului comercial. Asemenea principii pragmatice generale se particularizează însă de la cultură la cultură și de la limbă la limbă; e suficient să traducem formula românească (înlocuind eventual sufixul diminutival, pentru limbile în care procedeul nu e activ, cu un echivalent funcțional, de pildă cu traducerea adjectivului mic), ca să ne dăm seama de diferențele practicilor sociale și culturale. Sînt limbi în care atenuarea expresiei - încercarea de a o face
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele de derivare care continuă și astăzi să fie productive în registrul popular și colocvial al limbii române, sufixul -os ocupă un loc special. Sufixul - moștenit, dar întărit și ca urmare a adaptării fonetice și morfologice a unor împrumuturi culte (latinisme sau corespondente romanice moderne) - produce adjective, pornind mai ales de la substantive, în baza unei atribuiri sau a unei
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele de derivare care continuă și astăzi să fie productive în registrul popular și colocvial al limbii române, sufixul -os ocupă un loc special. Sufixul - moștenit, dar întărit și ca urmare a adaptării fonetice și morfologice a unor împrumuturi culte (latinisme sau corespondente romanice moderne) - produce adjective, pornind mai ales de la substantive, în baza unei atribuiri sau a unei comparații. Îl regăsim în structura lexicală
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
straturi diferite ale limbii, fiind cuvinte ale lexicului de bază (bărbos, rușinos), neologisme (dubios, religios) sau formații populare și familiar-argotice (păgubos, haios). În 1943, în Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor", Iorgu Iordan observa deja frecvența de apariție a sufixului în registrul familiar, citînd din scrierile vremii, mai ales din presă, formații ca lăcrămos, hazos, milităros, mutros, năzbîtios, pricinos, spăimos, tabietos etc. S-a vorbit și de o anumită valoare peiorativă a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
Iordan observa deja frecvența de apariție a sufixului în registrul familiar, citînd din scrierile vremii, mai ales din presă, formații ca lăcrămos, hazos, milităros, mutros, năzbîtios, pricinos, spăimos, tabietos etc. S-a vorbit și de o anumită valoare peiorativă a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Zorela Creța, într-un articol din 1967, cita multe derivate în -os cu sens depreciativ, între care arțăgos, bădărănos, clonțos, ghebos, mătăhălos, păduchios, porcos, rufos, zdrențăros). La lista elementor
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]