105,057 matches
-
nouă ”afacere”, căci glasul sângelui nu poate fi Învins. Recunoscut de paznicul care Îl cheamă pe actualul director (fost fochist pe cînd Fringhian era patron), Hartin continuă să strângă din nucile pe care le consideră Încă ale sale, iar În sufletul foștilor angajați, acum ștabi aflați la putere, se dă o luptă Între recunoștința față de omul căruia Îi datorează totul și comandamentele noilor conducători; gestul lor de a da În cele din urmă nucile le salvează umanitatea, În ciuda avertismentului de la sfârșit
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
cu celelalte scrieri biblice atribuite lui Solomon (Proverbele, Ecclesiastul) Și am putea observa Și diferența față de perspectiva lui Origen. Fiecare carte exprimă o etapă a procesului de desăvârșire, fiecăreia corespunzându-i o formă a acestui avânt, care determină dezvoltarea capacității sufletului de participare la bunurile dumnezeiești<footnote Această împărțire a diverselor etape ale vieții spirituale nu este singura la Sf. Grigorie; foarte apropiată de viziunea asupra cărților lui Solomon este ideea că, de asemenea, Psaltirea are un skopos unic: ascensiunea în
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
pe lângă Patrologia Graeca (P. G.), atât traducerea românească a părintelui I. Buga, apărută în col. PSB, vol. 29, cât Și ediția editată de Herbertus Musurillo, (Gregorii Nysseni Opera, VII), Leiden:Brill, 1964. footnote>. Acestei prime etape succede Ecclesiastul, care eliberează sufletul de atașamentul față de lumea vizibilă: „aprinzând prin aceste lucruri dorința sufletului încă adolescent (νεάζοντος) după omul interior ..., ea face să-i succeadă filosofia Ecclesiastului, care purifică inima de atașamentul față de aparențe”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P.G.
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Buga, apărută în col. PSB, vol. 29, cât Și ediția editată de Herbertus Musurillo, (Gregorii Nysseni Opera, VII), Leiden:Brill, 1964. footnote>. Acestei prime etape succede Ecclesiastul, care eliberează sufletul de atașamentul față de lumea vizibilă: „aprinzând prin aceste lucruri dorința sufletului încă adolescent (νεάζοντος) după omul interior ..., ea face să-i succeadă filosofia Ecclesiastului, care purifică inima de atașamentul față de aparențe”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P.G. XLIV, col. 769C. footnote>. Atunci sufletul este introdus în sanctuarele Cântării
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
aprinzând prin aceste lucruri dorința sufletului încă adolescent (νεάζοντος) după omul interior ..., ea face să-i succeadă filosofia Ecclesiastului, care purifică inima de atașamentul față de aparențe”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P.G. XLIV, col. 769C. footnote>. Atunci sufletul este introdus în sanctuarele Cântării Cântărilor, al cărei obiect este unirea (ἀνάχρασις) sufletului cu Dumnezeu<footnote Jean Daniélou, op. cit., p. 310. footnote>. Totuși, Și prin inducție, percepția gregoriană asupra „înălțării spirituale” (prefigurată, oarecum diferit, în „In inscriptiones Psalmorum”, „De vita
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
face să-i succeadă filosofia Ecclesiastului, care purifică inima de atașamentul față de aparențe”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P.G. XLIV, col. 769C. footnote>. Atunci sufletul este introdus în sanctuarele Cântării Cântărilor, al cărei obiect este unirea (ἀνάχρασις) sufletului cu Dumnezeu<footnote Jean Daniélou, op. cit., p. 310. footnote>. Totuși, Și prin inducție, percepția gregoriană asupra „înălțării spirituale” (prefigurată, oarecum diferit, în „In inscriptiones Psalmorum”, „De vita Moysis” Și „In Canticum canticorum”) sugerează o evoluție doctrinară Și o profunzime a
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
în acest Cuvânt alipirea oamenilor la cele văzute Și declarând că tot ce e nestatornic Și trecător e deșert, întrucât spune că tot ce se arată e deșertăciune, pune mai presus de tot ce cuprindem prin simțire, mișcarea firească s sufletului nostru spre frumusețea nevăzută. Și așa, curățind inima de alipirea la cele văzute, introduce tainic prin Cântarea Cântărilor înțelegerea în Sfintele Sfintelor dumnezeiești, în care ceea ce se săvârșeȘte este o rânduială de nuntă, iar ceea ce se înțelege este unirea sufletului
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
sufletului nostru spre frumusețea nevăzută. Și așa, curățind inima de alipirea la cele văzute, introduce tainic prin Cântarea Cântărilor înțelegerea în Sfintele Sfintelor dumnezeiești, în care ceea ce se săvârșeȘte este o rânduială de nuntă, iar ceea ce se înțelege este unirea sufletului omenesc cu Dumnezeu. De aceea, fiul din Proverbe se numește aici mire, Și înțelepciunea Ține loc de mireasă, ca să se logodească cu Dumnezeu omul ajuns mireasă curată Și lipindu-se de Domnul să fie duh, devenind, prin unirea cu Cel
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Căci descrierea frumuseții atrage oarecum pofta tinerilor spre ceea ce se arată, mișcând pornirea spre împărtășirea de strălucirea ei”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P.G. XLIV, col. 768 B; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 594. footnote>. Proverbele reprezintă sufletul imatur, care primește sfaturi de la părinți Și care e ca un tânăr fermecat de frumusețea Înțelepciunii - sophia, identificată cu Hristos. Tânărul este invitat să devină mirele Sophiei, iar binecunoscutul pasaj de la sfârșitul Proverbelor, care descrie mireasa ideală, reprezintă căsătoria sufletului
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
sufletul imatur, care primește sfaturi de la părinți Și care e ca un tânăr fermecat de frumusețea Înțelepciunii - sophia, identificată cu Hristos. Tânărul este invitat să devină mirele Sophiei, iar binecunoscutul pasaj de la sfârșitul Proverbelor, care descrie mireasa ideală, reprezintă căsătoria sufletului cu cea pe care Sfântul Grigorie o descrie ca „femeia bărbătoasă”, înțelepciunea după Hristos. Aceasta ne conduce la cartea Ecclesiastului, care învață sufletul să abandoneze lucrurile exterioare care sunt deșarte Și trecătoare Și pregătește calea Cântării Cântărilor, unde înțelepciunea este
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
invitat să devină mirele Sophiei, iar binecunoscutul pasaj de la sfârșitul Proverbelor, care descrie mireasa ideală, reprezintă căsătoria sufletului cu cea pe care Sfântul Grigorie o descrie ca „femeia bărbătoasă”, înțelepciunea după Hristos. Aceasta ne conduce la cartea Ecclesiastului, care învață sufletul să abandoneze lucrurile exterioare care sunt deșarte Și trecătoare Și pregătește calea Cântării Cântărilor, unde înțelepciunea este dusă la locul mirelui, astfel ca mireasa (omul) să poată fi căsătorită cu Dumnezeu, devenind o fecioară castă în loc de mire. Verna Harrison<footnote
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Verna Harrison<footnote „Gender, Generation and Virginity in Cappadocean Theology”, în The Journal of Theological Studies, 47, 1996, p. 38-68. footnote> indică modul în care acest al treilea stadiu al vieții spirituale este caracterizat de temele fundamentale ale spiritualității gregoriene: „Sufletul care Îl caută pe Dumnezeu trebuie să se avânte dincolo de granițele propriei capacități spre incomprehensibil. În această situație, cererea tânărului de a dobândi, poseda Și controla Înțelepciunea trebuie să fie abandonată”<footnote Frances Young, „Sexuality and Devotion: Mystical Readings of
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Înțelepciunea trebuie să fie abandonată”<footnote Frances Young, „Sexuality and Devotion: Mystical Readings of The Song of Songs”, în Theology and Sexuality, Vol. 7, Nr. 14, 2001, p. 92-93. footnote>. În studiul său, autoarea explorează de fapt modul în care sufletul este un receptacul în gândirea Sfântului Grigorie Și modul în care discursul erotic al Cântării permite exprimarea acestei gândiri<footnote Ibidem, p. 92-93. footnote>. Harrison discută Și inversiunea de sexe, prin care căsătoria dintre un iubit Și sophia feminină este
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Și modul în care discursul erotic al Cântării permite exprimarea acestei gândiri<footnote Ibidem, p. 92-93. footnote>. Harrison discută Și inversiunea de sexe, prin care căsătoria dintre un iubit Și sophia feminină este declarată a fi aceeași precum căsătoria dintre suflet (psyche în limba greacă veche e de genul feminin) Și Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu este epectatică. Vederea Lui în întuneric. Să notăm mai întâi de toate ceea ce precizează Sfântul Grigorie în chiar secțiunea omiliei a treia<footnote Omilia a III
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
soarele în aer liber», cum spune Sfântul Grigorie. Pentru aceasta ni se cere însă desăvârșirea vieții, apoi ni «se arată lumina adevărată ...,prin unirea cu firea noastră»<footnote Ibidem, col. 864C. footnote>). Până a se ridica la această cunoaștere superioară, sufletul contemplă pe Dumnezeu în natură<footnote Magistrand N. V. Stănescu, „Progresul în cunoașterea lui Dumnezeu cu referire specială la Sfântul Grigorie de Nyssa”, în Studii Teologice, Anul X (1958), Nr. 1-2, p. 30. footnote>. Mai întâi, sufletul vede pe Dumnezeu asemenea
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
la această cunoaștere superioară, sufletul contemplă pe Dumnezeu în natură<footnote Magistrand N. V. Stănescu, „Progresul în cunoașterea lui Dumnezeu cu referire specială la Sfântul Grigorie de Nyssa”, în Studii Teologice, Anul X (1958), Nr. 1-2, p. 30. footnote>. Mai întâi, sufletul vede pe Dumnezeu asemenea unui „ciorchine (τό βοτρυδόν), care împrăștie prin floare o bună mireasmă dulce Și plăcută<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, omilia a VI-a, P. G. XLIV, col. 888D. footnote>. Este vorba de o
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
τό βοτρυδόν), care împrăștie prin floare o bună mireasmă dulce Și plăcută<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, omilia a VI-a, P. G. XLIV, col. 888D. footnote>. Este vorba de o cunoaștere începătoare. Pe o treaptă superioară, sufletul socotește că e mai potrivit să numească pe Dumnezeu „măr (μῆλον) într-o pădure neroditoare înfrumusețat de buna culoare a rodului copt”<footnote Ibidem, col. 889A. footnote>. Comparația indică un spor în cunoaștere, întrucât mărul, în raport cu ciorchinele, desfată nu numai
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
un spor în cunoaștere, întrucât mărul, în raport cu ciorchinele, desfată nu numai văzul Și mirosul, ci Și gustul. În plus, pomul care l-a rodit oferă, Și umbră sub care se află loc de odihnă. Pe o treaptă Și mai înaltă, sufletul își dă seama, însă, că nici această numire nu este potrivită, întrucât Cel dorit se arată acum în alt chip. El „se aseamănă cu o căprioară Și se compară cu un pui de cerb” (δορχάδι γάρ ὁμοιοῦται χαι νευρῶ παρειχάζεται
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
VI-a, P. G. XLIV, col. 889D. footnote>). Noțiunile de căprioară, pui de cerb, vârfuri de munți Și culmi de dealuri ne prezintă de data aceasta o imagine mai complexă, semnificând prin aceasta o cunoaștere mai înaltă decât cele anterioare. Sufletul își dă seama de nedeplinătatea Și relativitatea cunoașterii sale atunci când, ridicat pe o treaptă superioară, constată că cele cugetate până acum despre Dumnezeu Și însușirile atribuite Lui nu-L exprimă suficient, iar din numirile pe care I le-a dat
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
despre Dumnezeu Și însușirile atribuite Lui nu-L exprimă suficient, iar din numirile pe care I le-a dat nu se potrivește niciuna, deoarece El este mai presus de toate acestea. „L-am chemat pe nume, se exprimă întristată mireasa (sufletul), pe cât era cu putință să găsesc un nume pentru Cel nenumit. Dar nu există vreun nume care să atingă cu înțelesul lui pe Cel căutat. Căci cum ar putea fi provocat să răspundă printr-o chemare pe nume, Cel ce
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
căutat. Căci cum ar putea fi provocat să răspundă printr-o chemare pe nume, Cel ce e mai presus de tot numele?”<footnote Ibidem, col. 892D-893A. footnote>. Părăsind calea afirmativă Și pășind pe o cale mai înaltă, aceea a negației, sufletul conchide că Cel căutat „e cunoscut numai în a nu fi înțeles ce este Și că toată însușirea înțeleasă a Lui devine o piedică în aflarea Lui pentru cei ce-L caută”<footnote Ibidem, P. G. XLIV, col. 893B. footnote
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
piedică în aflarea Lui pentru cei ce-L caută”<footnote Ibidem, P. G. XLIV, col. 893B. footnote>. S-ar părea că prin acest nou urcuș dorința lui după Dumnezeu a fost împlinită. Dar nici aceasta nu-l satisface deplin, întrucât sufletul, „după ce le-a obținut acestea, spune Sfântul Grigorie, Și a pătruns cu gândul Și mai înăuntru (ἐπί τό ἐνδότερον) celor negrăite (τῶν ἀπορρήτων), cere să-i fie drumul nu numai în pridvoarele bunătăților (ἐν προϑύροις τῶν ἀγαϑῶν), ci prin pârga
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
nu L-a văzut pe Dumnezeu vreodată ... Cel ce este nevăzut prin fire, se făcu văzut prin lucrările Sale”. Întrucât fericirea nu constă în cunoaștere, trebuie „să-L avem pe Dumnezeu în noi înșine” Și să contemplăm în chipul Său (sufletul) curățit energiile îndumnezeitoare. „Sufletul recunoaște ceea ce caută (pe Logodnicul său) numai în ceea ce rămâne de neînțeles pentru el”. Dincolo de vederea inteligibilă se deschide calea tainică unde „cunoașterea devine iubire-agape”<footnote Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, Traducerea, prefața Și notele de
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
pe Dumnezeu vreodată ... Cel ce este nevăzut prin fire, se făcu văzut prin lucrările Sale”. Întrucât fericirea nu constă în cunoaștere, trebuie „să-L avem pe Dumnezeu în noi înșine” Și să contemplăm în chipul Său (sufletul) curățit energiile îndumnezeitoare. „Sufletul recunoaște ceea ce caută (pe Logodnicul său) numai în ceea ce rămâne de neînțeles pentru el”. Dincolo de vederea inteligibilă se deschide calea tainică unde „cunoașterea devine iubire-agape”<footnote Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, Traducerea, prefața Și notele de Pr. Lect. Dr. Vasile
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
omilia VI, P. G. XLIV, 893BC. footnote>. Ființa divină rămâne pentru om învăluită în întuneric<footnote Doctorand Nicolae Fer, „Cunoașterea lui Dumnezeu Și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa”, Ortodoxia, Anul XXIII (1971), Nr. 1, p. 88. footnote>. Sufletul începe deci să-L vadă pe Dumnezeu în întuneric; este o vedere reflectată în oglinda sufletului, contemplare unică pe care Sfântul Grigorie o numește Θεογνωσία. Noțiunea de întuneric are un sens mistic, ea neînsemnând semnul neputinței naturale a omului, ci
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]