4,909 matches
-
piața Independenței, strada Romană, strada Remus Opreanu și bulevardul Elisabeta, până la port"1944. Pe traseul parcurs de la gară la port "în fruntea cortegiului mergeau jandarmii rurali, șeful poliției, prefectul județului cu primarul orașului și o escortă de călărași"1945. În timp ce suita regală se deplasa prin oraș "un public foarte numeros asista de la ferestre, frumos împodobite cu cunune și verdeață, precum și în tot lungul stradelor de o parte și de alta"1946, iar "în piața Independenței se găsesc înșirate toate școlile române
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a suit în tren și a plecat la cariera de la Canara de unde se extrage piatră pentru lucrările portului"1953. În același timp, "M. S. Regina, Altețele Lor Principele și Principesa României și Alteța Sa Imperială Marele Duce Boris Vladimirovici, însoțiți de suitele lor, de d. și dna. Eugeniu Stătescu și de d. Dinu I. Ghica, secretarul general al ministrului Afacerilor Străine, s-au îmbarcat pe crucișătorul "Elisabeta" pentru a face o plimbare pe mare"1954. În seara aceleiași zile, "la orele 600
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în apartamentele lor anume rezervate în marele casino de pe bulevard" iar "la orele 630 a avut loc banchetul, dat în marea sală a casinului, frumos decorată în roșu și iluminată cu electricitate"1955. A doua zi dimineața, la orele 900, suita regală se afla în gara Constanța, părăsind orașul "în mijlocul unor ovațiuni și urale nesfârșite"1956, trenul regal "oprindu-se la gara Saligny, unde au petrecut noaptea"1957. Actul de fondare a portului Constanța, așezat în blocul de beton de la baza
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a 27-a zi a lunii septembrie din anul 1909, anul al 43-lea al domniei mele, am inaugurat prima magazie de cereale din cele patru ce se clădesc și instalația pentru exportul petrolului"2998. După citirea documentului, "suveranii și suita lor (...) vizitează silozurile și asistă la încărcarea navei "Iași" cu cereale"2999. Odată încheiate operațiunile de încărcare, nava Iași "ridică ancora și se îndreaptă spre largul mării, luând drumul către Anglia, unde duce cerealele noastre"3000. Ulterior, a avut loc
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de culoarea castanei și fețe roșii de parcă băuseră. Toți se uitau cu priviri curioase înspre munții ce răsunau de trosnetele copacilor doborâți. Între ei era și un străin care știa japoneză și le vorbea însoțitorilor din dreapta și din stânga sa. Când suita trecu prin fața șirului de slujbași, cineva rosti numele tatălui său: Nu ești tu fiul lui Gorozaemon? Vorbise seniorul Shiraishi. Samuraiul își plecă respectuos capul. Am auzit multe despre tine de la seniorul Ishida. Am luptat cot la cot cu tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un târziu, seniorul Ishida se ridică să plece. Însoțitorii săi aduseră degrabă caii. În timp ce-l însoțeau din nou pe senior până la marginea văii, nici samuraiul și nici unchiul său nu prea vorbeau, ci doar mergeau buimaci în urma lui. Nici după ce suita dispărea din vedere, cei doi nu rostiră nici un cuvânt, ci se întoarseră acasă în tăcere. Riku, după ce ascultase din bucătărie cele discutate adineauri, dispăru, palidă la față. Samuraiul avea impresia că pe locul de lângă vatră încă mai stătea seniorul Ishida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
străini tuturor. Erau cei mai de seamă membri ai echipajului de pe vasul spaniol care naufragiase cu doi ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe margine îl recunoscu și samuraiul. Era tălmaciul pe care îl văzuse în suita seniorului Shiraishi în ziua aceea pe plaja de la Ogatsu. Veți lua cu voi îndeajuns de multe sulițe, însemne și chiar haine pentru însoțitorii voștri, ca să nu pătați onoarea Stăpânului printr-o înfățișare neplăcută când veți ajunge în Nueva España. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Îl păstrează, da’ dacă le dau doar cinșpe cenți, mă lasă să intru așa, fără probleme. — Păi, atunci Îți dau doar cinșpe cenți, spuse Fontan. — Nu. Dă-mi un sfert. Îl schimb eu pe drum. — Il faut revenir tout de suite après le spectacol, spuse madam Fontan. — Mă-ntorc imediat ce se termină, spuse André, ieșind pe ușă. Noaptea era rece. Lăsă ușa deschisă și o boare răcoroasă pătrunse-n casă. — Mangez! Îmi spuse madam Fontan. N-ai mâncat nimic. Mâncasem două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sorin și Sorina”, (Editura Ion Creangă, București, 1988, ediția I ; Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 1997, a doua ediție) se adresează, de fapt, unor categorii mai largi de cititori. Volumul, dovedind o bună stăpânire a mijloacelor literaturii de gen, grupează o suită de schițe și povestiri variate din punct de vedere tematic și acoperind cronologic o perioadă de aproximativ șapte ani - de la nașterea întâiului vlăstar al familiei și până la momentul când Sorin pășește pragul școlii. Faptul că acesta coincide chiar cu perioada
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Fratele Alb Mai Mic, Regele Naților. Barcagiii discutară despre toate astea cu glasuri coborâte. Fratele Alb mai mic nu le dăduse nici un semn că Îi văzuse. Îl vor contacta ei În curând. Dar ceilalți care erau cu el? Erau oare suita lui? Peste câteva momente, Îl abordară pe Walter oferindu-i un preț suficient de mic ca să-i declaseze pe ceilalți barcagii cu taxiurile-bărci gata să fie umplute cu turiști. La Început, nu am Înțeles. Atâtea gânduri și priviri Însuflețite schimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o sută de metri și ajungeau la Locul Fără Nume. Mai devreme, cât ei se odihniseră pe copacul căzut, Vaselină o luase la picior și se dusese În tabăra tribului său să-i anunțe că Fratele Alb Mai Mic și suita sa sosesc. Cei din Locul Fără Nume Încremeniră. Miracolul pentru care se rugaseră atât se Împlinise. De trei ani, tot aduceau ofrande În speranța că acest lucru se va Întâmpla. —E adevărat? spuse o bătrână Într-un final. —Tăiați o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ajută, de data aceasta, "partidul francez" pentru că îi convenea prezența armatelor napoleoniene în țară, știind că o asemenea invazie înseamnă surparea prestigiului monarhiei. Într-adevăr, Regele Don Joîo VI e silit să se îmbarce și să se retragă, împreună cu toată suita, la Rio de Janeiro ( 1807). Dar asta nu înseamnă că masoneria a ajutat întotdeauna Franța împotriva Angliei. Lojile colaborau cu acele dintre puterile străine care încurajau revoluția și democrația, împotriva regalității și tradiției. La "partidul englez" și la "partidul francez
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dacă Machado dos Santos nu și-ar fi păstrat entuziasmul și încrederea în victorie. În sfârșit, se aude artileria insurectă; revolta izbucnise pe vasele de război San Rafael și Adamastor, care prind sub focul lor Palatul Regal. Don Manuel și suita caută adăpost în grădină, izbutind a doua zi să se refugieze la Mafra, la treizeci de kilometri de Lisabona. Armata guvernamentală cere un armistițiu. Acesta a fost semnalul biruinței. În dimineața de 5 octombrie Regele se îmbarcă pe iachtul Amelia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
străbătute ici și colo de felurite ambarcațiuni. La poalele lor, ceva mai la dreapta, se distingea limpede pământul Genavei, cu vechiul castrum roman, devenit acum un punct militar întărit a burgunzilor; acolo unde fusese Pretoriul locuia Gundovek cu cei din suita lui. Mergând cu privirea mai departe, către Apus, marcomanul putea vedea panglica lucitoare a Rhonului, ce părăsea adâncitura lacului, șerpuind, flancat de vechiul drum consular, peste înălțimi îmbrăcate în păduri. Două villa, aparținând, cu siguranță, aristocraților romani, puteau fi văzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decât să se supună. Se duse deci lângă băiat, alături de bagaje și de animale; Balamber își luase toate precauțiile - caii erau deja înșeuați și despiedicați. Când privi spre cort, văzu că cei trei războinici huni, Gualfard și un om din suita lui se așezaseră în jurul focului și discutau deja. își închipui că bărbatul ce stătea lângă Gualfard - înalt și masiv ca și el, însă mult mai tânăr, cu păr lung, ce-i cobora pe spate - era fratele său vitreg, Geremar. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se rostogolea la pământ împreună cu calul său: — Fugi, Waldomar! E o cursă. Salvează-te! Salvează-te! Dar nu avu timp să facă nimic. O ploaie de săgeți, fulgerătoare, izbi grupul ca tot atâtea bice, din toate părțile; două gărzi din suită, lovite, alunecară din șa și căzură la pământ. Calul lui Waltan, atins în grumaz de o săgeată, se cabră dintr-odată și se lăsă pe o parte, răsturnându-și stăpânul în praful drumului. în câteva clipe, pădurea prinse viață: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
galo-romană, aflase că rămășițele pământești ale Invincibilului fuseseră aduse cu o zi înainte pe drumul dinspre Massilia, împreună cu cele ale tuturor oamenilor din escorta sa, și duse în cetate de un anume Reinwalt, unul dintre cei mai importanți principi din suita lui Gundovek, venit și el pentru marea adunare. însă vestea cea mai răsunătoare era alta: după câte se părea, cei doi copii a lui Waldomar scăpaseră din capcană și, fugind din mâinile asasinilor, ajunseseră la Genava cu barca unui pescar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la Ravena, îi făcea loc, primindu-l cu priviri de simpatie și salutându-l plini de speranță. Asupra acelei mulțimi, pradă temerilor datorate zvonurilor despre un iminent și uriaș conflict, vederea unui ofițer roman care venea în cetate cu o suită strălucitoare producea un efect tonic, căci solia aceea părea să arate că Augustul Valentinian nu-i abandonase pe helveți și n-ar fi lăsat soarta lor doar pe mâinile milițiilor burgunde. în sfârșit, prefectul auzi un tropot ritmat de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întoarse apoi să privească drumul, clătinând din cap cu o expresie perplexă: — Etius mi-a scris că mama ta era burgundă; poți, așadar, să înțelegi cum stau lucrurile. Gualfard e o căpetenie importantă și azi e aici cu o suită numeroasă. Nu sunt sigur că mărturia unui țărănoi va fi suficientă ca să-l punem la zid. Dacă am încerca să-l capturăm, am putea să provocăm dezordini, și încă grave. Ne-ar conveni, poate, mai degrabă doar să-l prevenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împăratul tău? Concubinele lui? Sau poate o armată de eunuci pictați? Din nou, un cor de râsete se ridică din masa de oameni. Sebastianus intui că acel războinic trebuia să fie de rang mai înalt, căci era înconjurat de o suită consistentă de oameni înarmați, care îl sprijineau cu sporovăiala lor. în sarcasmul său, în privirea sa arogantă putea citi o ostilitate bine înrădăcinată și de neînlăturat. — Trebuie să mă credeți. Armata care urmează să vină e o armată mare: cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrerupse intervenția și, căutând ajutor, se întoarse din nou să-l caute cu privirea pe Gundovek, dar îl văzu angajat într-o discuție animată cu Alpinianus. Automat, strângând din dinți cu mânie, se apropie la câțiva pași de soldații din suita sa, căutând parcă un refugiu în care să-și pună iarăși în ordine ideile. La urma urmei, era un soldat, nu un orator! înjura încetișor; misiunea sa se arăta mai grea decât credea, nu doar din cauza morții lui Waldomar, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asigurări că va zăbovi la Genava până la sosirea lui Etius, pentru a menține contactele cu Ravena și pentru a-l ajuta pe Gundovek la pregătirile de război. Odată luată inițiativa, capul burgund se arătă hotărât și neîndurător: toți oamenii din suita lui Gualfard, care fuseseră închiși, fură trecuți prin tăișul săbiei în aceeași noapte, în timp ce se desfășura banchetul funebru. Geremar fu singurul care scăpă de judecată; de dimineață, Gualfard spusese câtorva dintre prietenii lui să aștepte sosirea fratelui său până la lăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putea fi de ajutor burgunzilor în lupta pe viață și pe moarte pe care, credincioși alianței cu Roma, o duceau împotriva dușmanului lor din totdeauna. Acum nu cerea decât să lupte și să-și facă partea sa.ca membru al suitei lui Etius, care deseori beneficiase de serviciile mercenarilor huni - ba chiar avea mulți în gărzile personale -, luptase în mai multe rânduri alături de ei și îi cunoștea suficient de bine încât să le poarte un mare respect; nu se temea, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ținea femeile întotdeauna puțin și se descotorosea de ele de îndată ce începea să se simtă satisfăcut De cei câțiva pe care îi cunoștea, oricum, se îngrijea puțin, căci găsea întotdeauna modul de a-și aranja concubinele gravide cu vreun războinic din suita sa, încurajându-le, eventual, cu un dar generos. Firește, un bărbat trebuia să aibă o soție, ba chiar mai mult de una, era datoria oricărui hun să nască fii care într-o bună zi i-ar fi lărgit clanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ochiul celui care trecuse prin ani buni de campanii militare, aproximă - iar asta întărea ce-i spusese Lidania, precum și aprecierea pe care o făcuse la râu, puțin înainte de începutul luptei - că se aflau acolo circa 800 de bărbați, cu nelipsita suită de femei, servitori, prizonieri, cai și animale de povară și de hrană. Văzuse puține care, cele mai multe pe două roți strânse în cercuri de fier, tipul de car pe care acești barbari, încărcându-le cu poveri neînchipuit de mari, le trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]