2,656 matches
-
religioase în condițiile în care populația scade natural, emigrează sau este cu o natalitate regresivă, ca și sărăcia proverbială a locurilor! Și cât de slabă aderență are biserica în occident. L-am văzut pe acest om de mare cultură și supărat, mai ales pe ziariști, dar mai mult pe stricătorii de limbă română, pe oameni răi și păcătoși. În cadrul Curentului Cultural Informațional din județul Vaslui are o importanță majoră, prin rolul său spiritual și prin opera sa. Am stat puțin pe
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
m-aș recunoaște: Mă voi referi la o descriere scurtă și întremătoare, aparținând prietenului meu Mircea Miclea: „Lângă tine, Mihaela, oamenii devin mai oameni și înțeleg mai multe, iată sensul!”. Mi-a spus asta când soarta era, în multe privințe, supărată foc pe mine și când eu nu mai știam cam de ce ar mai trebui să continui, odată ce, indiferent ce făceam, mi se întâmpla ceva rău. Am știut și că el, bunul meu prieten, chiar așa gândea și că avea destulă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ba încă și mai bine, că străluceau. — Cine? - întrebă din nou Metodiu. — Păi asta e, că dacă spun cine erau, o să râdeți. Și de ce să râdeți, dacă eu i-am văzut cu ochii mei? — Hai, frate, că nu râdem! zise supărat Metodiu. Ci spune odată, pe cine ai văzut? Parnasie oftă, se uită pe rând la fiecare, apoi zise încet: — Preacuvioase, eu am văzut, uite așa cum te văd pe dumneata, niște sfinți. Hă-hă-hă! - râse gros Stejeran. Hă-hă-hă! Ce-ai văzut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l aud și acum: „Oare unde dracu am nimeritără noi?” Iar celălalt a zis: „Stai puțin să aflu coordonatele”. — Ce să afle? - zise nedumerit Metodiu. — „Coordonatele”, așa a zis. — Ce-s alea? - întrebă Stejeran. — De unde vrei să știu eu? - făcu supărat Parnasie. Așa a zis, așa povestesc. Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint! Episodul 28 îN CARE CONTINUĂ POVESTIREA LUI PARNASIE După ce Parnasie sfârși aceste vorbe, în jurul focului se așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ursu ca ursu, da’ nici cu Mădălina nu-mi era rușine! Era încinsă bine cu brâul, ochii-i sclipeau, trupul, cum să zic eu, parcă-i creștea... Las-o, frate, pe Mădălina asta, și spune ce-a făcut ursu! - grăi supărat Stejeran. — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul lui? S-a uitat el cât s-a uitat, după care a oftat o dată de-au foșnit brazii, s-a aplecat, a pus câinii jos cu grijă, cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca din gură de șarpe, și-a aruncat-o și pe asta în târlă, printre oi: Da’ ce nu i-a adus! Zmeură, fragi, mure, mere, căpșuni, carne, mă rog, ce mai mânca și el. — Bine, frate, lasă ursu, grăi supărat Stejeran, și spune ce-a făcut Mădălina! — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul ei? Episodul 31 UN EPISOD MAI SLAB Vei avea acum în fata ochilor tăi încercănați, mărite Cetitoriule, un episod mai slab. In chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Său mic, ori poate, de înțeleg bine chiar inelarul he, he. Variate căile Domnului, frate dragă! — Variate, variate, dar să le știm și noi! - făcu îmbufnat hangiul. — Ar fi un mare păcat și din toate punctele de vedere un neajuns, supăratule tată - urmă Metodiu. Cerul nu poate fi o democrație care să-ți arate dumitale de ce ți-a lăsat fata să fugă în lume cu unul, când dumneata țineai fata în beci cu napii. Păi napi îi trebuiau fetei? Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar fi fost lucrurile care îi plac lui Anne-Marie, eu nu sunt printre ele. Uite, zise Tim arătând înspre o sticlă cu șampanie într-o frapieră plină cu gheață. În cinstea ta. Se vedea de la o poștă că eram încă supărată. Mă privi insistent, nelăsând să-i scape asta: S-a întâmplat ceva, nu? Ce este? Le-am povestit pe scurt despre Bill. Fiecare a reacționat diferit: Jordan scotea sunete afectate, Tim îmi strânse mâna, iar Anne-Marie își ridică sprâncenele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Privind mai de aproape, am văzut mai multe împrăștiate printre grămezile de mucuri de țigări. Nu suntem primii care au venit aici în seara asta, i-am spus. —Ticăloși mici. Sebastian dădu cu piciorul într-o altă cutie, îndepărtând-o supărat. —Băieții de la St. Paul. Mulți dintre ei locuiesc în Kensington și folosesc acest loc pentru întâlniri. Fetele de asemenea. O grămadă de plozi snobi. Desfăcea șervețelele care fuseseră înfășurate pe sticlele de șampanie ca să stăm pe ele. Apoi a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pat și să mă odihnesc cum trebuie. Sebastian, ignorând ce am zis, și-a furișat degetele chiar mai sus pe picior. Taxiul mergea în josul străzii Exhibition, cu muzee zărindu-se de-o parte și de alta. Pentru Dumnezeu, am șoptit supărată. Știi deja care este treaba acolo sus! Nu te poți abține pentru zece minute? Nu. Degetele lui lungi alunecau precis, ocolind singurul obstacol, și m-au penetrat. Mi-am arcuit spatele și m-am agățat de el. — Vrei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fericire, era de-abia după-amiază și era încă treaz. Oricum, mătreața era tot acolo. Nu te-am mai văzut de mult! M-a îmbrățișat și m-a condus protector vizavi, către salonul de recepții. — Sper că nu vei fi foarte supărată când îți vei vedea opera distrusă în felul ăsta. Înțeleg sentimentele unui artist pentru opera lui - sau, desigur, în cazul acesta a ei, și chiar o ea fermecătoare - ce spuneam? Dar, în acest timp, găsi cheia potrivită și deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ține capul drept, Însă cu degetele piciorului descălțat, sub masă, mă pișcă de pielea piciorului; piciorul meu. Și-mi dă una cu genunchiul. Și-mi mai arde una. Nici nu mă uit Înspre ea. Nu zic nimic, nu mă arăt supărat. O privesc pe furiș pe Nora, de dincolo de Doamna și-i spun În gând că soră-sa-i o proastă-mică, care nu știe nimică, n-o să-mi pun eu mintea cu copiii, eu-s bărbat! Așa a zis Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noștri, dac-așa stau sâtuațiile: cam cum am raportat... Da lăsaț’, doamnă, bine c-au venit ai noștri, Românii! Lucruri s-a’ mai face ele, altele șî mai frumoase șî mai lăptoase!, zice Moș Iacob. Mama nu zice. Nu pare supărată tare. Așa, oleacă, de patefon (Îl găsesc eu, spart, acoperit de cioburi de plăci, În fundul grădinii, acolo or fi ascultat Rușii ’Zaraza’), ceva mai mult de ceasul de mână al tatei - greșeala ei că l-a lăsat acasă, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mult de ceasul de mână al tatei - greșeala ei că l-a lăsat acasă, când am plecat În pădure: trebuia să-l ia, că greu nu era... Și-aș fi avut și eu un lucru de la tata... Nu e foarte-foarte supărată mama și, ca să fie și mai puțin, se ia cu treaba: o ajută pe Mătușa Domnica la cuhnie, la făcut ceva mai de Dumnezeu pentru bieții soldăței - așa le zice și Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de leac. În toată școala, nici o lampă. - Ce să facă ei cu lampa, la școală?, zic. Noaptea nu stă nimeni În școală; nu stau oamenii În școală, noaptea... - Bine-bine, nu mai insista atâta, am Înțeles!, face mama, nu știu de ce supărată. Ne ținem de mână. În picioare. Pe-ntuneric. - Mamă, eu nu mai pot În picioare, mă dor picioarele. - Și pe mine - hai să ne-așezăm cumva... - Dacă tot ne-așezăm, să ne-așezăm culcați!, zic. Dacă tot n-avem pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
știu eu, poate mărfuri de contrabandă sau falsificări de bancnote... Femeia rămase cu paharul În mînă. Bășicuțele se sparseră una cîte una și berea se transformă, sub ochii mei, În drojdie. Nu m-am clintit. Oare era dusă pe gînduri, supărată sau pur și simplu absentă? Buza de jos i se alungi ușor... parca era un copilaș gata-gata să plîngă și din unghiul din care Îi priveam capul Înclinat, i se vedeau nările - nasul ei avea o oarecare doză de impertinență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la vot. Atenție - Luna Amară n-a acceptat niciodată să cânte pentru vreun actor politic. Ceea ce nu înseamnă că n-a avut efecte electorale urzicătoare. În orașul natal al lui Mihnea Blidariu, Bacăul umilit de primarul de-atunci, Sechelariu, concertul supăraților s-a petrecut între cele două tururi de scrutin. Nu poți să nu acorzi Lunei Amare meritul de a fi contribuit la ceea ce băcăuanii au trăit ca o a doua revoluție. La începutul lui 2005, notorietatea trupei crescuse clar datorită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
nopții deja... și îmi este somn.” A coborât să-și ia o ciocolată din frigider. Și s-a aruncat din nou pe pat, ușor indispusă. Nu avea poftă de nimic. A lăsat ciocolata pe noptieră și se adresă sieși: - Ești supărată, Laura? - Da, nu se vede? - Se vede, dar știi bine că nu ai ales prea inspirată. Știi tu cum se circulă pe șosele în condiții de iarnă? - Nu am luat în considerație asta. Ai dreptate. Ce propui? - Să citești ceva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
secției, punându-i mâinile pe umeri după ce ajunse lângă ea, fără să fie văzut. - Aoleu! Da’ de unde, domnu’ doctor? Cum să-mi permit eu așa ceva? O linișteam... cum fac eu, domn’ doctor, o linișteam pe doamna aceasta, că e tare supărată, frumușica de ea și nu am... - Bine, bine! Mergi alături că este nevoie de dumneata, Lidia... Vin și eu imediat. O vorbă cu doamna și vin acolo... Mă bucur că ai venit, Iuliana, se îndreptă Eugen către Iuliana cu privirea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
își păstră calmul, fără să înțeleagă gluma. Doamna Dobrescu, fiți sigură, vă rog, că am întrebat-o... , nici că se putea altfel. Iuliana mă acceptă și vă... - Ei, dacă ea acceptă, eu nu am nimic de zis. Poate că... eram supărată că ai întârziat, domnule doctor. Mă așteptam să te grăbești puțin..., ce naiba! Eu am fată frumoasă și cuminte. O puteai pierde... - Mami, te rog! interveni Iuliana, roșindu-se pe dată. - Draga mea și dragă domnule doctor, nu am spus aceste
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mergea până la Academie când veneau cantori deosebit de talentați. În acea perioadă tot ce își putea permite el era un loc de 75 cenți sau de un dolar, la balcon. Îmi amintesc, cu o astfel de ocazie tata a venit acasă supărat. Îi spunea mamei: „Am așteptat la rând timp de două ore și, când am ajuns la ghișeu, mi s-a spus, ca și altora, că s-au epuizate”. Chiar îmi amintesc numele cantorului, Rosenblatt; era foarte faimos în cercurile evreiești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
situația în care te-ai rugat minute în șir de un personaj important din fotbalul românesc să vină la cadru pentru un interviu în direct, acesta sosește, dar pe post e publicitate. Adaugă și faptul că perso najul este extrem de supărat, întrucât echipa sa tocmai a pierdut un meci crucial și vei avea tabloul perfect al unor minute de coșmar în care orice reporter îmbătrânește cu cel puțin doi ani. În străinătate problema este ceva mai ușoară fiindcă acolo oamenii au
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
obișnuiești să adormi oriunde ai ocazia: în mașină, pe o bancă în parc, într-un cort, afară sub cerul liber, sub un copac, pe scaun în aeroport. Am dormit în toate condițiile enumerate mai sus și îmi amintesc cât de supărată am fost într-o zi când transmiteam live din oră în oră de la un stadion și, răpusă de oboseală, am ațipit jumătate de oră sub un copac afară, pe iarbă. Atunci mi s-a părut inadmisibil faptul că nimeni nu
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
mergi în Egipt riști să te linșeze oamenii pe stradă, dacă mergi la război, riști să te împuște. Riscurile sunt peste tot. În Egipt mie mi s-a părut greu pentru că nu te înțelegeai cu ei. Erau niște oameni extrem de supărați, nu ascultau niciun argument, nu puteam să ne înțelegem cu ei și am avut ghinionul să avem și un translator destul de prost. Din păcate peste tot pe unde am fost au fost și jurnaliști care au murit sau au fost
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
a scos operatorul un pic din cadru ca să mă pot șterge, dar eu am continuat să vorbesc. E foarte urât să transmiți din Vama Veche de 1 mai. Am mai făcut de la meciuri cu suporterii care ieșeau pe lângă mine, evident supărați, și ăia înjurau încontinuu și eu urlam în microfon ca să acopăr înjurăturile lor. Dar de unde, când vedeau că îi acopăr veneau și-mi luau direct microfonul din mână să țipe în el, tu știi cum fac, că ai transmis de pe
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]