2,079 matches
-
ritualul turnării cositorului), fiecare categorie are destine separate. Vilfredo Pareto constată că "superstițiile persistă, în timp ce religia se schimbă: cu alte cuvinte, reziduul persistă, în timp ce derivațiile variază"330. Faptul acesta este pe deplin verificabil dacă ne amintim de numeroasele credințe și superstiții precreștine care populează imaginarul social al spațiului românesc. În aceste condiții, esența reziduului constă într-un număr de imagini primordiale sau arhetipale care se rulează în timp pe baza unui set de reguli și a unei arte combinatorice precise. Ioan
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
există într-o infinitate de variante. Doar datele istorice, concrete fac cu putință întruparea unora în istorie. Practic, acest mecanism de generare a reziduurilor este continuu și nelimitat. Unele se pot transforma în sisteme și doctrine religioase, altele rămân simple superstiții. Altele, probabil, nu mai au șansa de a se întrupa vreodată în istorie. * * * Expresiile concrete ale acestui mod de operare a imaginarului social în cazul practicilor divinatorii pot constitui, în sine, și concluziile acestui demers științific. 1. În funcție de contextul istoric
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
operare a imaginarului social în cazul practicilor divinatorii pot constitui, în sine, și concluziile acestui demers științific. 1. În funcție de contextul istoric și social în care s-a manifestat, divinația a fost, pe rând, fapt religios, filosofie, cunoaștere, știință, artă, practică, superstiție sau kitsch. Situația de astăzi este una oarecum inedită: într-o lume globală, imaginarul tinde să se globalizeze 331. Faptul se reflectă și la nivelul acestor practici. Ele primesc reprezentări colective care cuprind laolaltă, într-o manieră "globalizantă", aproape toate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
1996. GOFFMAN, Erwing, Viața cotidiană ca un spectacol, traducere de Simona Drăgan și Laura Albulescu, prefață de Lazăr Vlăsceanu, București, Ed. comunicare.ro, 2003. GOODY, Jack, The Domestication of the Savage Mind, Cambridge University Press, 1977. GOROVEI, Arthur, Credinți și superstiții ale poporului român, București, Ed. Socec, 1916. Gromovnicul HABERMAS, Jürgen, L'Activité communicationelle, Paris, Fayard, 1987. HANSELMANN-TEISSIER, Elizabeth, Situation épistémologique de l'astrologie à travers l'ambivalence fascination/rejet dans les sociétés postmodernes, directeur de thèse Michel Maffesoli, Paris, 2001
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Elisabeta, Teorii sociologice ale educației, prefață de Traian Rotariu, Iași, Ed. Polirom, 1996. STĂNOIU, Damian, Necazurile părintelui Ghedeon, București, Ed. Minerva, 1974. Surse orientale, Lumea vrăjitorului, traducere de Laurențiu Zoicaș, București, Ed. Symposion, 1996. ȘINCAI, Gheorghe, Învățătură firească spre surparea superstițiilor norodului, ediție îngrijită de Dumitru Ghișe și Pompiliu Toader, București, Ed. Științifică, 1964. TALOȘ, Ion, "Cercetări folclorice în Țara Oașului", în Anuarul Arhivei de Folclor, Cluj, I, 1932. TEODORESCU-KIRILEANU, Gh., Credinți populare în cărți bisericești, în "Șezătoarea", nr. 6-7, 1899
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
volume ale sale: Nașterea la români, Nunta la români și Înmormântarea la români, tratează și aceste momente prevestitoare din perspectiva rolului pe care-l joacă în cele trei mari momente ale trecerii. Ele sunt prezentate aici ca obiceiuri, credințe, uneori superstiții, și mai puțin ca practici divinatorii foarte riguroase. Alte relatări ale unor practici și semne prevestitoare întâlnim în varii lucrări de specialitate: S. Florea Marian, Vrăji, farmece și desfaceri, București, Ed. Coresi, 1996; S. Florea Marian, Sărbătorile la români, București
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
desfaceri, București, Ed. Coresi, 1996; S. Florea Marian, Sărbătorile la români, București, Ed. Fundației Culturale Române, vol. I-II, 1997; Adrian Fochi, Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, București, Ed. Minerva, 1976; Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, București, Ed. Socec, 1916; Tudor Pamfile, Văzduhul după credințele poporului român, București, 1916; Tudor Pamfile, Pământul după credințele poporului român, București, 1924; Gheorghe Șincai, Învățătură firească spre surparea superstițiilor norodului, ediție îngrijită de Dumitru Ghișe și Pompiliu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
București, Ed. Minerva, 1976; Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, București, Ed. Socec, 1916; Tudor Pamfile, Văzduhul după credințele poporului român, București, 1916; Tudor Pamfile, Pământul după credințele poporului român, București, 1924; Gheorghe Șincai, Învățătură firească spre surparea superstițiilor norodului, ediție îngrijită de Dumitru Ghișe și Pompiliu Toader, București, Ed. Științifică, 1964; Henri Stahl, Eseuri critice despre cultura populară românească, București, Ed. Minerva, 1983; Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, Cernăuți, 1903 etc. 50 Marie-Sylvie Dupont-Bouchat
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
59. 71 Gheorghe Pavelescu, "Cercetări folclorice în județul Bihor", în Anuarul Arhivei de folclor, VII, Cluj, 1945, pp. 59-61. Aceeași temă a ritualurilor schimbării numelui a fost tratată de o serie întreagă de autori, printre care: Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, București, ed. cit.; Ion Taloș, "Cercetări folclorice în Țara Oașului", în Anuarul Arhivei de Folclor, Cluj, I, 1932; I.-A. Candrea, Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică. București, Ed. Casa Școalelor, 1944; V.M. Ungureanu, "Contribuții
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Ungureanu, "Contribuții la studiul "terapeuticii" prin onomastică la români", în vol. Studii de onomastică, IV, Cluj, 1987 etc. 72 Căița desemnează, în satul tradițional românesc, membrana amniotică ce învelește capul unor copii la naștere. 73 G.S. Ionescu, Mică colecție de superstiții populare române, apud S. Florea Marian, Nașterea la români, ed. cit., p. 47. 74 Auguste Bouché-Leclercq, op. cit., p. 145. 75 Roger Mucchielli, Fața omului și caracterul, traducere, avanprefață și note de Leonard Gavriliu, prefață de Nicolá Pende, București, Ed. IRI
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de tipul: "se zice", "se spune", "se crede", "am auzit că", "bătrânii povesteau că" etc. Acest fapt ne face să credem că acele semne și semnificațiile lor nu mai reprezintă pentru comunitate un fapt de viață. Ele funcționează ca niște superstiții sau pur și simplu ca semne prevestitoare fără a mai evoca și alte înțelesuri. 233 Ernest Bernea, Spațiu, timp, și cauzalitate la poporul român, București, Ed. Humanitas, 1997. 234 Gaston Bachelard, Apa și visele. Eseu despre imaginația materiei, traducere de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Africii sau cele din centrul Africii consideră că pentru a travesa o apă necunoscută trebuie să ceri bunăvoința spiritelor sau duhurilor care populau acea apă. (vezi Creanga de aur, ed. cit., vol. I, pp. 300-301). 236 Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ed. cit. 237 Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, ed. cit., vol. I. Vezi în acest sens pp. 883-884. 238 Valer Butură, Cultură spirituală românească, București, Ed. Minerva, 1992. Se
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
magico-religioase ale păsării. Toate acestea întruchipează în cele din urmă imaginea sufletului. Informații prețioase cu privire la credințele ce se țes în jurul păsării mai pot fi întâlnite în lucrări precum: Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, București, Ed. Meridiane, 1988; Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ed. cit., I.A. Candrea, Folclor medical român comparat. Privire generală. Medicina magică, ed. cit. etc. 254 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, București, Ed. Univers, 1978, p. 117. 255 Aceste credințe au fost întâlnite frecvent în diferite
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Paris, Société de l'Editions "Les Belles Lettres", 1956. 309 Gh. Teodorescu-Kirileanu, apud Alexandru Ofrim, op. cit., p. 312. 310 Mihai Lupescu, apud Alexandru Ofrim, op. cit. p. 323. 311 Despre același lucru scrie și Gheorghe Șincai în Învățătură firească spre surparea superstițiilor norodului, ed. cit. Prezentarea divinației cu ajutorul cheii și al cărții este însoțită de o critică vehementă la adresa celor care "pângăresc" cuvântul lui Dumnezeu. O variantă a acestei practici este cea în care obiectele folosite sunt sita și foarfecele. Procedeul este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în domeniul respectiv). Sub influența programului luminist, cu accentul său unilateral pe rațiune și autonomie personală, educația a ignorat întregul uman de care vorbea paideia vechilor greci, școala fiind pusă aproape exclusiv în slujba dezvoltării rațiunii; cunoașterea înseamnă eliberare de superstiții și de prejudecăți, dar înseamnă în același timp și eliberare de sub puterea întunecată a instinctelor; adjectivul aparține luminismului, ca și prejudecata că, dacă ignori un lucru, acel lucru încetează să mai existe. Sigur, o lectură unilaterală, ghidată de prejudecățile de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Ignorarea naturii noastre biologice în numele culturii este o eroare cel puțin la fel de mare ca aceea a ignorării culturii în definirea umanității omului. Dar optimismul naiv al Luminismului a constat în ideea că istoria este progresul ritmic al eliberării omului de superstiții, de tradiții, într-un cuvânt, de constrângeri social-economice și instinctuale; instrumentul acestei eliberări este educația, iar educația presupune dobândirea autonomiei raționale a individului; cu alte cuvinte, în ceea ce privește subiectul nostru, progresul în umanitate înseamnă eliberarea noastră de propria noastră natură instinctuală
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
evoluții foarte generale a gîndirii, psihologia nu a început să devină o disciplină științifică decît separîndu-se de speculația filosofică sub aspectele ei metafizice și morale. Numai printr-un efort de lungă durată a ajuns chimia să-și purifice terminologia de superstițiile pe care credința în alchimie le menținea cu încăpățînare. Ea nu a devenit o știință în adevăratul sens al cuvîntului decît cu acest preț. Chimia s-a văzut totuși constrînsă să abordeze din nou în cele din urmă problema fundamentală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de formare evolutivă, care este în fiecare ființă umană mai curînd un obiectiv care trebuie atins, decît o etapă în general parcursă. Prin deformarea sa, supraconștientul își pierde calitatea clarviziunii intuitive. Autenticitatea spiritului intuitiv se pierde în speculații gratuite, în superstiții și în credința în orice. Dacă instanța supraconștientă și clarviziunea ei intuitivă nu ar exista, filosofia aflată în căutarea unei soluții a problemei esențiale a vieții nu ar putea da naștere decît unor erori. Ea este viziunea veridică în măsura în care pornește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imagini luate drept realitate. Putem crede sau nu într-un asemenea ansamblu de imagini. Credința într-un ansamblu de imagini sau în altul exclude credința în alte imagini. Fiecare ciclu cultural crede într-un alt ansamblu de imagini. Credința devine superstiție atunci cînd își pierde fundamentul, iar cultul atunci cînd imaginile se detașează de mister, arogîndu-și o independență ce nu poate fi justificată și care este irațională. Credința este o funcție psihică, iar credințele sînt produsele ei. Funcția este puternică sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
îmblînzit devine atributul lui Esculap, zeul tămăduirii, ceea ce exprimă legătura strînsă, echivalența dintre vanitatea sublimată și sănătatea psihică, (întreaga medicină a anticilor era bazată la început pe influența vieții psihice asupra trupului, influență incontestabilă în principiu, chiar dacă interpretată adesea drept superstiție. Șarpele îmblînzit care își varsă veninul în cupa salvatoare, simbol al sublimării, este și astăzi emblema medicinei.) Dar există analogii legale mult mai surprinzătoare, supraconștient prevăzute de simbolismul mitic și exprimate cu ajutorul simbolului "șarpelui". Pentru a face ca veridi'citatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
drept realități plate a fost cultura sortită decăderii. Cu toate acestea, trebuie să ne dăm seama că sublimul și perversul există încă de la originea fiecărei culturi: imaginația sublimă care creează și înțelege miturile și imaginația perversă care le transformă în superstiție, astfel, fiecare cultură, tocmai din cauză că valorile ei nu sînt formulate decît simbolic, poartă în ea de la bun început termenul declinului, a cărui evoluție va avea urmări fatale. Credința este, încă de la originile ei, pasiunea față de misterul visat supraconștient și întrevăzut
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
declinului, a cărui evoluție va avea urmări fatale. Credința este, încă de la originile ei, pasiunea față de misterul visat supraconștient și întrevăzut analogic în simboluri și imagini, dragostea activă, care preferă bucuria, armonia motivelor și a acțiunilor exaltării imaginative și plăcerilor. Superstiția este definită prin pasiunea exaltată față de imagini.Omul primitiv deja nu mai operează doar cu imagini verbale, ci și cu imagini figurative, cu statui. El imploră statuia să-l apere de spaimă, de dezorientarea esențială și îi aduce ofrande, simboluri
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ci în lumea de dincolo și rămîne înclinat să creadă într-o intenție supremă, oarecum capricioasă, înzestrată cu sentimente de aprobare și dezaprobare, care ar supraveghea activitatea umană, împărțind recompense și pedepse. Sau, din contra, este tentat să creadă altă superstiție în absența oricărui sens legal al vieții și deci a oricărei responsabilități. În cazul din urmă, individul ipostaziază conștient și banal și nu tot inconștient și magic, cum făcea omul primitiv propriile lui intenții dezorientate, propriile lui capricii. Din cauză că omul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Prin teama de încălcare pe care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare vieții sub formele ei cele mai cotidiene. Cultura animista, oricît de închisă în ea însăși și de consecventă ar fi, decade prin acumularea de superstiții și se dovedește insuficientă izgonirii spaimei. Ea trebuie să se depășească și nu o poate face decît prin evoluția propriului ei principiu fundamental: concepția "spiritelor" multiple și divinizarea lor. Realismul magic trebuie să evolueze spre simbolismul mitic. Animismul ar fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mijlocirea cărora se poate intra în contact cu strămoșii morți și divinizați. Temporar domolită de ritualurile tradiționale și de cultul comun, spaima nu va întîrzia însă să-și facă din nou apariția. Cultul creează instituțiile sociale, în măsura în care cultul încremenește în superstiție, instituțiile religioase devin rigide și dogmatizante. Pierzînd sensul viziunii lor culturale, ele se dovedesc insuficiente ca să poată conserva viața colectivă. Societatea tot mai numeroasă și influențată cultural de contactul cu triburi străine moravurilor ei nu poate supraviețui decît transformîndu-și instituțiile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]