6,867 matches
-
și inteligența sunt, în esență, același lucru (ansambluri care coincid); 5) creativitatea și inteligența nu au nici o tangență (ansambluri complet diferite). Au fost propuse toate aceste tipuri de relații. Cea mai convențională concepție este, probabil, cea a ansamblurilor care se suprapun parțial - cu alte cuvinte, inteligența și creativitatea se suprapun în unele privințe, dar nu și în altele. Totuși, și celelalte concepții merită să fie luate în considerare. Ne vom ocupa, pe rând, de fiecare dintre tipurile de relație menționate, fiind
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
coincid); 5) creativitatea și inteligența nu au nici o tangență (ansambluri complet diferite). Au fost propuse toate aceste tipuri de relații. Cea mai convențională concepție este, probabil, cea a ansamblurilor care se suprapun parțial - cu alte cuvinte, inteligența și creativitatea se suprapun în unele privințe, dar nu și în altele. Totuși, și celelalte concepții merită să fie luate în considerare. Ne vom ocupa, pe rând, de fiecare dintre tipurile de relație menționate, fiind conștienți de faptul că aceste relații stabilite nu au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu 49% și, respectiv, 31%), cât și creativitatea (contribuind cu 20% și, respectiv, 14%) au adus în subtestele de sinteză și evaluare contribuții semnificative, independente și generale la variația legată de diferențele individuale. Creativitatea și inteligența ca ansambluri care se suprapun parțial Ideea că creativitatea și inteligența sunt ansambluri care se suprapun parțial implică faptul că unele aspecte ale creativității și inteligenței sunt asemănătoare, însă altele sunt diferite. Analizând asemănările, Barron (1963) a spus: Dacă definim originalitatea ca fiind capacitatea de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și, respectiv, 14%) au adus în subtestele de sinteză și evaluare contribuții semnificative, independente și generale la variația legată de diferențele individuale. Creativitatea și inteligența ca ansambluri care se suprapun parțial Ideea că creativitatea și inteligența sunt ansambluri care se suprapun parțial implică faptul că unele aspecte ale creativității și inteligenței sunt asemănătoare, însă altele sunt diferite. Analizând asemănările, Barron (1963) a spus: Dacă definim originalitatea ca fiind capacitatea de a reacționa la situațiile stimulante în mod adaptiv și, în același
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
unei probleme este adecvată sau oportună în cazul respectivei probleme sau situații, e măsura creativității. Zona suprapunerii ar reprezenta răspunsurile care sunt și exacte, și bune. Unul dintre motivele pentru care concepția despre creativitate și inteligență ca ansambluri care se suprapun parțial ar putea fi cea mai convențională îl oferă faptul că ea este cea mai cunoscută, datorită numărului impresionant de lucrări ale autorilor ei. Exemple sunt cercetările efectuate de Catherine Cox și Lewis Terman asupra geniilor din istoria omenirii (Cox
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
are inteligența în domeniul artistic, de exemplu, este diferit de cel pe care îl are în domeniul științific (McNemar, 1964). Modelul cu trei inele Aceste informații sugerează altă conceptualizare a relației dintre creativitate și inteligență, în care cele două se suprapun parțial (de exemplu, persoanele creative au nevoie de un anumit nivel al IQ-ului), dar nu sunt identice. De exemplu, Renzulli (1986) a propus un model „cu trei inele”, în care înzestrarea se află la intersecția dintre aptitudini peste nivelul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
De exemplu, Renzulli (1986) a propus un model „cu trei inele”, în care înzestrarea se află la intersecția dintre aptitudini peste nivelul mediu (măsurate prin mijloace convenționale), creativitate și implicarea profundă în îndeplinirea sarcinilor. Astfel, cercurile aptitudinii și creativității se suprapun parțial. Renzulli deosebește înzestrarea „școlară” de cea „creativ-productivă”, făcând observația că înzestrarea de un tip nu o implică neapărat pe cea de celălalt tip. Înzestrarea școlară este convențională, legată de examene și de învățarea unor lecții, în vreme ce înzestrarea creativ-productivă e
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
întrucât probabilitatea și viteza de obținere a soluției creative sunt influențate de organizarea asociațiilor pe care le face persoana respectivă, teoria lui Mednick sugerează faptul că între creativitate și inteligență există o legătură foarte strânsă, că sunt ansambluri ce se suprapun parțial. RAT le cere subiecților să ofere un al patrulea cuvânt care este asociat pe departe cu trei cuvinte date. Iată mostre (nu sunt itemi din testul real) de cuvinte date (Mednick, 1962, p. 227): 1. rat blue cottage 2
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mai grozav dintre toți” (MacKimmon, 1962, p. 484). Riscul de a nu reuși să identifice talentul este evident și în cazul alternativei propuse de Hayes (1989) la teoria pragului de 120 în IQ, prezentată în secțiunea despre ansamblurile care se suprapun parțial. Conform teoriei certificării, creativitatea și IQ nu sunt legate strâns. Totuși, pentru ca activitatea unei persoane să dovedească creativitate, ea trebuie să fi ajuns într-o poziție în care dispune de un anumit grad de libertate de exprimare. De exemplu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Pentru creșterea creativității este important nu numai să analizăm separat fiecare dintre componentele creativității (aptitudinile specifice domeniului, procesele relevante pentru creativitate și motivația intrinsecă a activității în sine), ci și interacțiunea lor. Imaginați-vă componentele ca trei cercuri care se suprapun parțial. Modelul componențial al creativității (Amabile, 1993, 1996) afirmă că creativitatea este maximă în zona în care cele trei componente se suprapun cel mai mult - adică acolo unde aptitudinile specifice domeniului se îmbină cu interesul intrinsec maxim și cu procesele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
motivația intrinsecă a activității în sine), ci și interacțiunea lor. Imaginați-vă componentele ca trei cercuri care se suprapun parțial. Modelul componențial al creativității (Amabile, 1993, 1996) afirmă că creativitatea este maximă în zona în care cele trei componente se suprapun cel mai mult - adică acolo unde aptitudinile specifice domeniului se îmbină cu interesul intrinsec maxim și cu procesele gândirii creative. Cu alte cuvinte, oamenii au cele mai multe șanse de a fi creativi în interiorul „intersecției creativității”. Identificarea intersecției poate reprezenta, în sine
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și ei bărbați români. Eugeniștii au Încercat să redefinească și relațiile de gen, susținând atitudinile tradiționale, care le atribuiau femeilor cu precădere un rol domestic. Adepții ideilor eugeniste adăugau Însă acestui rol o nouă dimensiune legală, clar exprimată, care se suprapunea responsabilităților vagi atribuite femeilor și limitărilor impuse comportamentului lor, În sfera privată și În cea publică. Eugeniștii erau preocupați și de problema urbanizării și a impactului disgenic al orașului asupra relațiilor sociale și asupra sănătății generațiilor viitoare ale națiunii. Problema
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
exemplul cel mai cunoscut este Max Webber) au afirmat În numeroase ocazii că identitatea de clasă e un construct cultural și social, numeroși intelectuali și practicanți de profesii cu un nivel superior de educație și-au Însușit noua perspectivă, ce suprapunea superioritatea intelectuală, transmisă ereditar, cu identitatea de clasă. Concluzia că indivizii cu cea mai bună Înzestrare intelectuală ereditară aparțin claselor superioare ridica Însă o problemă importantă pentru mișcarea eugenistă din România, În special pentru grupul din Transilvania, din jurul lui Moldovan
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
normalitate. Pentru că alcoolicii erau adesea etichetați ca purtători de caracteristici disgenice, la fel ca și infractorii În unele cazuri, unor astfel de indivizi li se interzicea dreptul de a deveni membri ai unei organizații care susținea curățenia biologică. Statutele organizației suprapuneau Însă politica naționalistă cu interesele biologice. Trădătorii și „cei care disprețuiau ideea de România” nu puteau fi definiți În termeni genetici, Însă aceste două categorii erau totuși etichetate ca elemente disgenice. Prevederea din statute crea posibilitatea refuzării calității de membru
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
fi menționată necesitatea de „a forma elitele” și se va vorbi despre „elitele locale”. Aceste câteva expresii pe care oricare dintre noi le poate identifica zilnic în mass-media reflectă polisemia unui termen care vehiculează sensuri distincte. Singularul și pluralul se suprapun frecvent - dar nu întotdeauna - unei distincții între excelență și preeminență. A vorbi despre elită la singular înseamnă a-i diferenția pe cei mai buni dintr-un anumit domeniu de activitate de indivizii obișnuiți, adică de toți cei care, fără a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mare număr de persoane care nu participă niciodată în mod real și în nici un fel la guvernare și nu fac decât s-o suporte (1884, p. 19). În felul acesta, se impune o distincție între guvernanți și guvernați, care se suprapune opoziției elită/mase. Dincolo de această diviziune fundamentală, apare la Mosca noțiunea de clasă politică, mai mult sau mai puțin comparabilă cu elita guvernamentală a lui Pareto. Oricare ar fi regimul sau țara, e nevoie de „o mașinărie guvernamentală, o organizație
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
guvernamentală, de putere) este o clasă socială, întrucât are caracteristicile majore ale acesteia: statut mai mult sau mai puțin omogen, nivel de formație și de venituri corespunzător, conștiința apartenenței la o categorie cu interese profund asemănătoare. Termenul elită s-ar suprapune deci sintagmei „clasă conducătoare”, (ruling class, în literatura de limbă engleză). Pentru alții, dimpotrivă, fiecare clasă are propria elită și am putea număra tot atâtea elite câte clase sociale deosebim. Astfel, vedem cum reapare folosirea controversată a singularului și a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Charles Wright Mills Organizațiile esențiale sunt probabil marile întreprinderi, pentru că, în consiliile de administrație, membrii diverselor elite sunt intim amestecați. La modul superficial, întâlnim acest fapt în cursul vilegiaturilor de vară și de iarnă, sub forma unor cercuri ce se suprapun într-o mare complexitate de variante; puțin câte puțin, toată lumea sfârșește prin a se întâlni cu toată lumea sau prin a cunoaște pe cineva care, la rândul său, cunoaște pe cineva care cunoaște persoana respectivă. Membrii importanți ai cercurilor militare, economice
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tehnocratică a „serviciului public” și fac apel cu și mai mare dezinvoltură la argumente de ordin tehnic decât la considerente politice sau ideologice. Nou-veniții se identifică rapid cu interesele și punctele de vedere ale administrației lor și tind să se suprapună afinităților politice. Așadar, totul s-a petrecut ca și cum „forța instituțiilor, caracterul decisiv al funcționării structurii statale” ar fi limitat considerabil „ponderea evenimentului”; totuși deloc neglijabil provocat de „schimbarea majorității politice”. Mai general vorbind, noua majoritate nu a răsturnat ierarhia cadrelor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de valori (Wertelite), elitele fondate pe performanțe (Leistungelite), elitele prin poziționare (Positionselite), elitele puterii (Machtelite) și elitele de funcție (Funktionselite). Fără îndoială că, în studiul grupurilor observabile empiric, aceste diferite elemente de clasificare sunt destinate să se combine, să se suprapună sau chiar să se substituie unul altuia. Totuși, așa cum vom vedea în contiunare, aceste criterii capătă semnificație și câștigă în importanță dacă sunt luate separat tocmai în practica cercetării. Nu este deci lipsit de interes să le trecem în revistă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Concepția despre viața politică este cea a „politicii ca formă a războiului” (politics-as-war) așa cum afirmă Sartori (1987, p. 224). Se poate vorbi despre elite unite spre consensual atunci când integrarea structurală este cuprinzătoare: rețelele de comunicare și de influență care se suprapun și se articulează (overlapping and interconnected) cuprind toate facțiunile elitei, când niciuna dintre facțiuni nu domină aceste rețele. Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni se opun sistematic și public unele altora în privința unor chestiuni de politică și de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de rău. în această ordine de idei, „bun” desemnează tot ceea ce permite realizarea proiectului filosofic, iar „rău” ceea ce-l stânjenește, îl încetinește sau îl face imposibil. Dincolo de bine și de rău, gândirea Grădinii propune un utilitarism hedonist în numele căruia răul se suprapune suferinței. Ceea ce este bun caracterizează fie absența suferinței, fie suprimarea ei. în afara de asta, nimic nu este adevărat... Răul nu vine de la păcat, suferința nu-și are rațiunea într-o greșeală care ar trebui ispășită. Filosofia lui Epicur evită toate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la greacă la această limbă atât de puțin făcută pentru gândire, a transplanta epicurismul pe meleagurile campaniene sau romane, a rafina doctrina Grădinii și a o reformula
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a fi o măsură universal valabilă a valorii și un mijloc de schimb în tranzacțiile economice. Instituții, convenții și organizații Dacă unii autori consideră că instituțiile trebuie strict diferențiate de convenții, respectiv organizații, alții sunt de părere că acestea se suprapun în bună măsură. Situat în prima categorie, Offe (1996) arată că, spre deosebire de instituții, care trebuie impuse de o a treia parte, convențiile (de exemplu, condusul pe dreapta/stânga, distribuția caracterelor pe tastatură ș.a) se impun prin ele însele. Înscriindu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
favorizate, iar unele ar fi dezavantajate. Aceasta nu înseamnă că nu poate fi luată o decizie despre care să putem spune rezonabil că servește i.p., deoarece i.p. nu trebuie să fie întotdeauna diferit de interesul privat. I.p. se suprapune parțial cu interesele particulare ale membrilor colectivității și nu poate fi luată nici o măsură care să satisfacă la fel de bine toate preferințele, cu excepția posibilă a unor decizii care să fie egal nepopulare. 2. Timpul este și el o dimensiune importantă: societatea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]