KorAP: Find »[drukola/base=surprins & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...150 >

3,733 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

copiii țipă, sărind pe un castel-trambulină. — Emma ! Ridic ochii și Îl văd pe Cyril Înaintând spre mine, Îmbrăcat ca un bufon, cu o pălărie cu colțuri roșii și galbene. Unde ți-e costumul ? — Costumul ! Încerc să-mi iau un aer surprins. Doamne ! Îhm... Am uitat că trebuie să vin În costum. Ceea ce nu e În totalitate adevărat. Aseară pe la ora cinci, Cyril a trimis tuturor angajaților un e-mail În care scria: FOARTE IMPORTANT : LA ZAF, COSTUMELE SÎNT OBLIGATORII, PENTRU TOȚI ANGAJAȚII

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de cumsecade. Nu se supără niciodată, face orice-l rogi. N-am fost În viața mea cu un tip ca el ! — Cred, spun, cu glasul ușor sugrumat. Care e diferența exactă de vârstă dintre voi ? — Habar n-am, spune Katie surprinsă. Nu l-am Întrebat niciodată. De ce ? Chipul Îi strălucește, e fericită și pare să nu mai vădă nimic altceva În jur. Oare chiar n-a observat cât de În vârstă e el ? — Așa, zic și eu. Îmi dreg glasul. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
am făcut o tonă de prieteni noi. O fixez În liniște preț de câteva secunde. — Katie, Îi zic În cele din urmă. Locul ăsta... crezi că ar putea cumva să fie... un centru de Îngrijire a bătrânilor ? — A ! zice, total surprinsă. Îhm... — Ia gândește-te un pic. Nu cumva toți cei care vin acolo sunt... așa, mai În vârstă ? — Dumnezeule, spune Încet și pe frunte Îi apar cute de concentrare. Acum că spui tu, cred că da, așa e, toată lumea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
OK ? Îi șoptesc. E șeful companiei. — Poftim ? Toată lumea se uită la mine. Compania e a lui, spun, roșie la față. Așa că... vă rog nu mai faceți glume pe seama lui. — Tipul ăla Îmbrăcat În bufon e șeful companiei ? face mama, privind surprinsă spre Cyril. — Nu ! Jack ! Sau, mă rog, o mare parte din companie e a lui. Mă privesc cu toții la fel de bulversați. Jack e unul dintre fondatorii Panther Corporation ! șoptesc frustrată. N-a vrut să se dea mare cu chestia asta, atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
sufletul, conducătorii lumii ar trebui să-și deschidă sufletul ! — Hmm. Lissy mă fixează preț de câteva clipe. Emma, ți-a spus vreodată Jack de ce anume a trebuit să plece și să te lase baltă atunci, În toiul nopții ? — Nu, spun surprinsă. Dar e problema lui. Ți-a spus vreodată ce-a fost cu telefoanele alea de la prima voastră Întâlnire ? — Păi... nu. — Ți-a spus vreun lucru despre el, În afară de minimul necesar ? — Mi-a spus foarte multe ! spun defensiv. Lissy, care e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mai mică idee cât de drăguț e. E atât de romantic ! Știi ce mi-a zis azi-dimineață ? Mi-a zis că În clipa În care am Început să vorbesc, atunci În avion, a fost absorbit. — Serios ? Lissy mă privește plăcut surprinsă. A zis el asta ? E destul de romantic, ce să zic. — Ți-am spus ! Nu mă pot abține să n-o privesc radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămâni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
nu mă bagă aproape deloc În seamă. La urma urmei, ce știu eu despre Jack Harper ? La urma urmei, sunt doar o amărâtă de secretară. Hei ! spune Nick, ridicând ochii din telefon. Jack Harper o să fie la televizor ! — Poftim ? Tresar, surprinsă. O să fie Jack la televizor ? Și mie de ce nu mi-a spus ? — Se duce o echipă TV la el la birou să-l filmeze, sau cum ? zice Artemis, netezindu-și părul. — Habar n-am. — OK, oameni buni, spune Paul, ieșind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și-ar dori să aibă patruzeci și doi. E o fată care... Își Întinde larg brațele lateral, de parcă ar căuta o inspirație subită. La micul dejun mănâncă Cheerios și Îi place să-și Înmoaie ciocolata Flake În cappuccino. Mă uit surprinsă spre mâna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mâncat Cheerios. — În zilele noastre, suntem Înconjurați de imagini ale unor oameni perfecți și strălucitori, spune Jack cu Însuflețire. Dar fata asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
care are În mână cel mai mare buchet de flori pe care l-am văzut vreodată, legat cu panglică verde Închis, și care mijește ochii spre numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sunt ! zic surprinsă. — Aha ! Zâmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
le salută. Nici urmă de Jack. Oare să mai Încerc s-o sun pe Jemima ? Îmi scot pe șest telefonul, apoi, În clipa În care aud În spatele meu o voce care strigă „Emma !“, Îl pun Înapoi. Mă Întorc și tresar, surprinsă. În fața mea se află Connor, În costum și cu un pahar de vin În mână, cu părul blond strălucind În lumina reflectoarelor. Are o cravată nouă, remarc imediat. Cu buline mari galbene, pe fond albastru. Nu-mi place. — Connor ! Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
a fost. Dar ți-aș fi recunoscător dacă, de acum Încolo, vei accepta să fii cât se poate de sinceră cu mine. — Categoric, spun, Încuviințând foarte serios. Sigur. — Am... Început o altă relație, de curând, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune Connor, tăindu-mi macaroana, vizibil stânjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de spaimă, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

să găsesc titlul, potrivit și pe urmă totul va curge de la sine. Însă asta nu înseamnă că n‑am făcut nimic. Am pus deja pe hârtie tone de idei despre ce să port la ședința foto. Așa că nu sunt chiar surprinsă că mi‑am depășit puțin creditul momentan. Dar ideea e că banii ăștia există undeva, și deja lucrează pentru mine. Și, din fericire, Derek Smeath, managerul băncii mele, e foarte înțelegător. E un scump, ce să zic. Multă vreme nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
zile mari! De ce nu pricepe? Se oprește brusc și în platou se lasă o tăcere expectativă. Toată lumea așteaptă răspunsul meu. — Judy... mă opresc gânditoare. Pot să te întreb ceva? Cu ce e îmbrăcat Bill astăzi? — Cu un costum, spune Judy, surprinsă. Unul gri, pentru serviciu. — Cu ce fel de cravată? Simplă sau cu model? — Simplă, zice Judy imediat. Toate cravatele lui sunt simple. Dar ar purta vreodată, să zicem... o cravată cu personaje de desene animate? — Niciodată! — Înțeleg. Ridic din sprâncene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
la oră? — Dar merg repede, zic supărată. Doar nu te aștepți să vâjâi cu un milion de kilometri la oră! Există limită de viteză, sper că știi asta. Ajung la ieșire, surâd nonșalant către portar, care îmi aruncă o privire surprinsă și ies în șosea. Semnalizez stânga și îmi arunc o ultimă ocheadă în urmă, pentru a vedea dacă nu cumva cineva cunoscut a ieșit să se uite la mine iese și mă privește admirativ. În acel moment, o mașină din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o clipă o să se uite la mine și o să zică „Ești gata?“ OK. Se cere un plan de acțiune radical. — Luke... m‑am răzgândit, spun, și‑mi închid valiza. Hai să nu mergem la bar. Luke ridică privirea spre mine surprins, și eu îi ofer cel mai seducător zâmbet de care sunt în stare. Hai să rămânem aici și să comandăm de la room service și... fac câțiva pași spre el, desfăcându‑mi nodul din talie... și să ne lăsăm în voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
spun lui Luke că e ultimul răcnet de la Prada - și să sper doar că n‑o să mă roage nimeni să îi fac curat în cameră... — Apropo, zice Luke, luând ceva din valiză, ți‑ai uitat ăsta la mine. Ridic privirea, surprinsă, și el îmi aruncă ceva din colțul opus al camerei. E moale, e un material... în clipa în care îl prind, îmi vine să plâng de ușurare. E ceva de îmbrăcat! Un tricou Calvin Klein mărime mare, ca să fiu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
acest spațiu. Îi zâmbesc din nou călugăriței, timid, și ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac foarte mult lumânările de aici, zic, cu un glas pios. Sunt din Habitat? — Nu, zice călugărița, oarecum surprinsă. Nu cred. — A. Casc ușor - pentru că sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
astea sunt tot facturi. — Mersi, zic și le arunc pe pat. — Poate... spune Suze, după o ușoară ezitare, poate n‑ar fi rău să plătești măcar o parte din ele, nu? Măcar una sau două. — Dar le‑am plătit! zic surprinsă. Le‑am plătit pe toate, în iunie. Nu‑ți amintești? — Ba da! zice Suze. Normal că‑mi amintesc. Își mușcă buza. Dar, Bex... — Ce? — A... a cam trecut ceva timp de atunci, nu? Și poate că între timp ai mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cap puțin prea vehement. Înțeleg. De la Zürich. Și îmi aruncă o privire jenată, aproape compătimitoare. Ce a apucat‑o? — Vorbim chiar despre Luke Brandon, da? zice Angela, trăgând un puf din țigară. Celebrul om de afaceri. — Păi, da, zic, oarecum surprinsă. Nu știu nici un alt Luke. — Și el e prietenul tău. — Da. Urmează o tăcere ușor penibilă, și până și Maureen pare să mă privească ciudat. Brusc, văd ultimul număr al revistei Tatler pe jos, lângă scaunul lui Janice. O, Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
uimire. Serios? Cu cine? — Cu Ben Bridges. Mă încrunt, chinuindu‑mă să atașez o figură acestui nume. — Tipul cel nou care a venit de la Coupland Foster Bright... — Ăla? mă uit lung la ea. Pe bune? Trebuie să recunosc să sunt surprinsă. E foarte drăguț, dar e puțin cam scund, băgăcios și cam copilăros. N‑aș fi zis că e genul Aliciei. Îi tot văd împreună, șușotind. Alaltăieri Alicia a zis că se duce la dentist, dar am dat peste ei luând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ca prin ceață, un țârâit înfundat și realizez că e propriul meu telefon mobil. — Alo! zic, ținându‑l strâns lipit de ureche. Cine e? — Bună. Eu sunt, zice Luke. Am auzit că prânzul tău a fost un succes. Serios? zic, surprinsă. De unde‑ai auzit? — Tocmai am vorbit cu niște tipi de la HLBC. Se pare că i‑ai dat gata. Cică ai fost extrem de amuzantă. — Uau! zic, clătinându‑mă ușor și apucându‑mă de raft, pentru a‑mi regăsi echilibrul. Pe bune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Londra? E deșteaptă, ambițioasă... — A. Păi... nu există nici un motiv, zic pierită. Nu pot să‑i spun „pentru că e o vacă încălțată“. — Apropo, ai auzit că s‑a logodit? zice Luke. Cu Ed Collins de la Hill Hanson. — Pe bune? zic surprinsă. Eu credeam că are o relație cu... ăla, cum îl cheamă. — Cu cine? zice Michael. — Ăă... nu mai știu. Iau o gură de Gimlet ca să‑mi limpezesc mintea. Mereu mâncau la prânz împreună, pe ascuns. Cum naiba l‑o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pe care o aveți. Și ați putea să le combinați cu cizmele alea noi de la Stephane Kélian, cu toc ascuțit. Le știți? Le știu, spune Erin încordată. Cele din piele de crocodil și cele din antilopă. Mă uit la ea surprinsă. — Nu, nu acelea. Cele noi. Cu cusătură la spate. Sunt demențiale! De fapt, ar merge foarte bine cu fusta până la genunchi... — Mulțumesc, zice Erin tăioasă. Am să țin minte. Pe bune. Ce‑i așa stresată? Îi vând doar niște ponturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mă știi tu pe mine de mironosiță? Vorbim pur și simplu despre... Tac în clipa în care ușa lui Suze se deschide - și e doar Tarquin, care nu arată rău deloc, în pantaloni sport și puloverul de la mine. — O, zic surprinsă. Am crezut că tu ești noul amorez al... Mă opresc brusc și mă uit la Suze cu un zâmbet cât toată fața. Dar ea nu‑mi zâmbește. E ocupată să‑și roadă unghiile și să‑mi evite privirea, cu obrajii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pic ploile. Mă opresc în clipa în care el scutură din cap. Își golește paharul și mă privește direct. — Trebuie să‑ți spun ceva, Becky. Știi de unde au obținut cei de la Daily World detalii despre situația ta financiară? Îl privesc surprinsă. — De la... fata de la impozite. Fata care a venit la noi acasă și și‑a băgat nasul peste tot în timp ce Suze... Mă opresc în clipa în care el clatină iar din cap. — De la Alicia. Un moment, sunt prea șocată ca să zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]