7,135 matches
-
manieră complet discordan tă pentru urechea obișnuită. Tocmai această voce descrie un joc de o mare frumusețe. Afli vorbinduse despre nenumărate posibilități ale lumii și ale vieții, dincoace de orice criteriu. Cu fiecare nouă apariție înțelegi că întregul se tot sustrage, la nesfârșit. Nu se divizează în părți care săl epuizeze în vreo privință. Sau, dacă am căuta să i vedem părțile, poate să ne apară haotic. Termenii care încearcă săl descrie ajung discor danți, întro înșiruire contingentă, ca și cum ar fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să le facă să se lupte unele împotriva altora în interesul romanilor. Toate comunitățile barbare ce se așezaseră pe teritoriul roman aveau conducere proprie, însă doar cele mai puternice - cum era cazul vizigoților așezați în Aquitania - erau capabile să-și sustragă cu totul teritoriile ocupate puterii romane. O situație mai aparte au avut-o burgunzii: acest popor, de origine scandinavă, se așezase pe malul stâng al Rinului în secolul al IV-lea, lărgindu-și teritoriul în dauna alemanilor; mai târziu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el, o să trebuiască să mă ucizi mai întâi pe mine! Se înfruntară astfel preț de o clipă. Și din nou, sub privirea ei tulburătoare, Balamber simți că se pierde. în același timp, însă, intuiția îi spunea că trebuie să se sustragă magnetismului ei, astfel că reacționă din instinct, cu violență, hotărât să pună capăt acelei situații absurde. Mâna lui o înșfăcă brutal de păr. — Ascultă bine! îi strigă, trăgând-o cu forță spre el și privind-o cu expresia cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era bandajat și i se părea că întreg trupul trecuse pe sub roțile unui car. Simțea mai ales o durere arzătoare în grumaz, iar capul îi era strâns parcă într-un clește. își aminti cu oroare lațul care, într-o clipită, sustrăgându-l morții onorabile pentru care se pregătise, îl capturase, reducându-l la neputință, în vreme ce îl trăgea ca pe o paiață. Din ceea ce se întâmplase după acea nu-și mai amintea nimic. Era oare prizonier? Dar atunci ce însemnau acele glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dezordine pe umeri și părea să cheme prezența unui bărbat care să-l mângâie. Asta și făcu Sebastianus, mânat de o pornire neașteptată, în vreme ce încă vorbea, cu spatele rezemat de palisadă. Ea se întrerupse și se încordă. Totuși, nu se sustrase mângâierii. — Mâine plec, Lidania. Femeia își încrucișă cu nervozitate degetele. — Pleci? Ce înseamnă că pleci? Și azi ai fost plecat, și ieri și... Sebastianus scutură din cap — Nu. Frediana mi-a spus că la Genava a sosit un curier cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l prindă de glezne. — Deci aceeași pedeapsă! Același martiriu! Nu cer decât asta. Eu merit moartea! Eu o invoc! împlinește-ți misiunea, fiu al lui Belial! Hotărât, era prea mult pentru Balamber. Făcând încă un pas îndărăt, ca să se sustragă acelui contact ce-i făcea silă, trase sabia și, surd acum la strigătul lui Canzianus, o ridică să lovească, vrând să pună capăt acelui torent de implorări obositoare. Dar își opri mâna în aer: nu, nu-și va murdări sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
micile luminișuri ce se deschideau printre brazi. De undeva, începu să se audă un psalm, care, în scurt timp, răsună puternic de la un contrafort la celălalt al văii. Deși erau obișnuiți cu tot felul de violențe și cruzimi, hunii se sustrăgeau cu greu sugestiei acelui cântec și priveau pieziș în jur, nervoși și dezorientați. Canzianus înfruntă supliciul cu curaj. Așteptă să-i vină momentul concentrat în rugăciune, fără să arate vreun semn de teamă, și urcă pe rug cu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
socotelile sale, astfel că nu o ținea prea des la curent cu dificultățile tot mai mari pe care le întâmpina în a obține credite ori în a achiziționa rentele de la coloni, care, incitați de diaconi, se simțeau îndreptățiți să se sustragă plăților ce le reveneau; la fel, evita să-i spună despre toate bârfele la adresa ei care circulau printre cei câțiva locuitori ai satului. Chiar în momentul acela, în vreme ce se apropia de ea cu pasul măsurat și modest al oricărui majordom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ucis servii, mi-ai furat tot ce aveam; ce mai vrei, mortăciune? Să ucizi femei și copii? Noi de aici nu ieșim, asta e sigur. Dezorientat, barbarul se îndreptă mai întâi în șa, de parcă asta ar fi putut să-l sustragă șuvoiului de acuze cu care ea îl copleșea, apoi replică: — Ai grijă, femeie! Nu trebuie să te târguiești cu mine. Dacă oamenii mei sparg poarta aceea, n-or să cruțe pe nimeni, iar tu o să ai soarta cea mai cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al corbilor. Punctuali la întâlnire, se roteau deasupra câmpului de bătaie și începeau deja să se așeze pe cadavre. Rămase astfel pentru o vreme, n-ar fi putut spune cât, așezat pe iarbă, cu capul în mâini, căutând să se sustragă ororilor care-l înconjurau pentru a se regăsi pe sine. în sfârșit, își adună forțele și ridică privirea, contemplând câmpul de luptă: un imens morman de cadavre, presărat cu sulițe înfipte în pământ, steaguri abandonate și arme frânte, printre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui, cu trupul lui scund întotdeauna corect îmbrăcat, cu țigările lui fine tăiate cu briciul în jumătate, cu jurnalul lui cu scoarțe negre în care n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l sustrag și-am încercat să-l citesc într-o noapte la lumina intermitentă a farului. N-am reușit să descifrez nici o frază. Are un scris imposibil. De multe ori lizibile sunt numai prima și ultima literă a vreunui cuvânt, legate între
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de la sine și el se dezvolta fizic și intelectual perfect normal, dar nimeni nu mai avea, de mult timp, ochi pentru el. Mai mult, toată lumea a început să-l considere un netrebnic care reușise să-și amăgească soarta, să se sustragă rigorilor destinului și propriei morți. Copilului i se părea firească ostilitatea celor din jur, fiind primul sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
12. ...durerea, regretul și tristețea au fost întotdeauna un iz-vor incomparabil mai puternic de poezie decât fericirea și speran-ța. Toți marii lirici ai lumii au fost și niște mari nemulțumiți. 13. ...numai cine are o personalitate puternică se poate sustrage de la influența modelelor, adică a literaturii curente. 14. Gustul estetic al publicului este o superioritate națională,și a feri de scădere și perversiune gustul poporului tău este un act de patriotism. 15. Turgheniev a fost un pesimist idealist. Idealist pentru că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la poartă ieșirea tuturor mașinilor ce au ridicat materiale. Este adevărat...?” “ Adevărat...!” “După cum te-am informat, gestionarul acela Buga Nicolae a furat din depozit tablă zincată În valoare de două milioane lei. Cum oare și pe unde a ieșit această marfă sustrasă din gestiunea lui...? Pe poartă, desigur, pe unde În altă parte...?!” Femeia izbugni din nou În hohote de plâns. “Vai de păcatele mele, jur - nu cunosc nimic din cele auzite!!” Anchetatorul luă de pe un birou alăturat un enorm carnet cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
casarea sentinței dela instanța de fond și punerea În libertate a acuzatului...! Al doilea avocat, În linii generale repetă opinia primului vorbitor mai adăugând cu precizie: nu poate fi decât paradoxal ca invinuitul Tony Pavone să se complice cu materiale sustrase din gestiunea lui Buga Niculae din moment ce are la rândul lui o imensă gestiune de materiale și poate avea la dispoziție câtă tablă dorește. Însfârșit ultimul avocat - Domnul Pora - avocat cu renume mondial, apăra interesele României la Haga și, bine cunoscut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce-i patru martiri ai neamului românesc nu duceau tratative cu Aliații pentru a declara război germaniei naziste, atunci efortul material și uman putea fi zadarnic...! Unele fioroase animale cu aparență de om, lucrând În laboratoarele de energie atomică, au sustras copii după secretul divizării atomului și pentru un codru de pâine În plus au vândut această invenție fără predilecție, acolo unde nu trebuia punând pe picior de alarmă Întreaga populație pașnică, ce dorea să trăiască În pace și liniște luând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau câteva fotografii uzate. Sigur că am ezitat să mă uit la ele. Nu găsesc nici o plăcere în a-i viola Shebei intimitatea. Dar în calitatea mea de gardian neoficial al ei, am niște obligații de la care nu mă pot sustrage. S-a dovedit că fotografiile erau cu Sheba și Connolly - toate făcute într-o singură seară în parcul Hampstead Heath. Erau câteva instantanee cu Sheba pe iarbă care n-o flatau. Erau mai multe cu Connolly făcând clovnerii: cu mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
arama continuau să crească. Sub unghii de argint iarbă si mușchi de stâncă Creșteau în liniște, iar de pe Brațul drept al împietritei stele Zădărnicia se întindea în vierme lung. Un fel de altă rațiune severă Și dureroasă, încearcă să se sustragă Mișcării vântului. Dar această Extravaganță nu era în obișnuința pământului. Toate astea au semne de daci Hai, caută-i ochii, ce faci? Silvia URLIH <biography> M-am născut pe 22 iunie 1959. Trăiesc în această viață cu numele primit la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Mă cocoțam cu picioarele pe o bancă cu multe scânduri lipsă și deveneam dintr-o dată monumentul perfect al celor uitați de lume. Niciodată nu mi-a făcut bine fumatul dar tocmai acel mic rău mi-l doream pentru a mă sustrage de la gânduri mai negre care mă apăsau. Ajunsesem în grabă acolo și era cât pe ce să nu observ că locul era ocupat. Recunoșteam de la spate umerii goi care tresăreau ușor și parfumul care mă învăluia. Era Erjika, fata care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acestea-s căile sorții, întotdeauna necunoscute. Trufia în care se învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de înfrângere sau victorie, ce părea în același timp dominație protectoare, căreia încercam să mă sustrag, dar pe care nu îndrăzneam s-o îndepărtez. Eram descumpănit s-ar fi putut să înceapă, îmi spuneam, nu fără teamă, sentimentul marilor înotători în preclipa plonjării într-o apă necunoscută, de a se afla într-o aventură a existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a existenței, iar eu nu eram, nici mai târziu n-am fost, un asemenea înotător, abia dacă puteam să dau din mâini, să plutesc sau nici atât. Ea avea tăria fixității cu care mă privea și căreia cu greu mă puteam sustrage, doar numai în frânturi de timp. „Cine ești?” întrebai, dar de data asta numai în gând. Cuvintele nu mai răzbăteau la suprafață. Tot ce se întâmpla mi se părea în afara realității. Poate chiar era. Nu mai știam dacă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
corupție. A fost adoptat un set de principii directoare pentru lupta împotriva corupției, în care se stipulează că cei însărcinați cu urmărirea, anchetarea și sancționarea infracțiunilor de corupție să beneficieze de independență și autonomia necesară exercitării funcțiunilor lor, să fie sustrași oricăror influențe incompatibile cu statutul lor, să dispună de mijloacele necesare pentru obținerea probelor, să se asigure protecția persoanelor care contribuie la lupta împotriva corupției, sechestrarea și confiscarea produselor corupției ș.a. În mai 1998, a fost creat "Grupul de state
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Ținuta de luni Un Cheong-sam (pe înțelesul tău, o rochie chinezească) din satin roșu cu broderie, purtat peste blugi tăiați și teniși roșii de piele. Mi-am prins părul într-un coc ținut de bețișoare, un șiretlic pentru a mă sustrage de la a purta pălărie. Azi sunt șase zile de când am purtat una, duc o mică revoluție în tăcere. Mă întreb cât o să treacă până observă cineva și, crede-mă, vor observa. Chiar mi-aș dori să primesc vești de la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mic. Capitolul 22tc " Capitolul 22" Printr-o serie de minciuni viclene - i-am zis lui Rachel că merg la Teenie, lui Teenie că îmi petrec ziua cu Jacqui și lui Jacqui că o să stau cu Rachel -, am reușit să mă sustrag de la orice petrecere cu grătar pe terasă și cu focuri de artificii luni și m-am simțit destul de bine, stând sub adierile de aer condiționat și uitându-mă la episoade în reluare din The Dukes of Hazzard, Quantum Leap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pot spune așa ceva, ca o scândură de călcat, extrem de sexy. (Stând în picioare.) I-am zis și ei asta. Da, chiar și partea cu scândura de călcat. Pentru că, dacă n-o spuneam eu, ar fi zis-o ea. S-a sustras de la compliment. —Arăt bine îmbrăcată, dar, când mă vezi prima dată în sutien și chiloți, s-ar putea să te sperii puțin. Cine o să te vadă pentru prima dată în sutien și chiloți? — Nimeni. Chiar nimeni? Nu. —OK. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]