4,883 matches
-
98. Reciprocitatea contractuală de obligații, exprimată în termenii unor tratate sau acorduri, reprezintă fundamentul acestui echilibru. Dar problema trebuie văzută și analizată dincolo de ceea ce Otto Brunner numește "faza acțiunii comune"99, în care un consensus este necesar oricărei inițiative a suveranului, fiind vorba de o colaborare între suveran și stări pentru aplicarea regulilor prescrise de ordinea feudală. Echilibrul se exprimă, în afara acestei colaborări, prin tendința reciprocă și continuă a monarhiei și stărilor de a-și subordona una celeilalte instituția în care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
termenii unor tratate sau acorduri, reprezintă fundamentul acestui echilibru. Dar problema trebuie văzută și analizată dincolo de ceea ce Otto Brunner numește "faza acțiunii comune"99, în care un consensus este necesar oricărei inițiative a suveranului, fiind vorba de o colaborare între suveran și stări pentru aplicarea regulilor prescrise de ordinea feudală. Echilibrul se exprimă, în afara acestei colaborări, prin tendința reciprocă și continuă a monarhiei și stărilor de a-și subordona una celeilalte instituția în care se manifestau ca putere. Acesta este punctul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
datoria de fidelitate"101. În perioada monarhiei stărilor acest drept individual este ridicat la rang de principiu colectiv. El va fi invocat de stări în acea manifestare de solidaritate instituțională care le unea totdeauna când interesele comune urmăreau limitarea puterii suveranului. Pe măsura organizării instituționale a statului, cele două funcții specifice ale senioriei, administrarea justiției și serviciul militar, scăpând tot mai mult vechilor titulari, au făcut ca regula repartizării contractuale a suveranității să se armonizeze cu apariția Adunărilor reprezentative ale stărilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care se manifestă poziția de forță a stărilor teritoriale 102. Măsurile adoptate trebuiau sancționate de fiecare țară, devenind obligatorii numai ulterior acestui act. Se delimita în acest fel o sferă juridică proprie stărilor, reclamată de apărarea propriilor libertăți, în care suveranul nu poate interveni. Dacă suveranul ajunge în opoziție cu stările, apare pericolul violării dreptului și, de aici, dreptul lor la rezistență. Ca urmare, este evident că Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate nu au fost doar un "congres al suveranului"103
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
forță a stărilor teritoriale 102. Măsurile adoptate trebuiau sancționate de fiecare țară, devenind obligatorii numai ulterior acestui act. Se delimita în acest fel o sferă juridică proprie stărilor, reclamată de apărarea propriilor libertăți, în care suveranul nu poate interveni. Dacă suveranul ajunge în opoziție cu stările, apare pericolul violării dreptului și, de aici, dreptul lor la rezistență. Ca urmare, este evident că Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate nu au fost doar un "congres al suveranului"103: prin intermediul acestora se exprima repartizarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care suveranul nu poate interveni. Dacă suveranul ajunge în opoziție cu stările, apare pericolul violării dreptului și, de aici, dreptul lor la rezistență. Ca urmare, este evident că Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate nu au fost doar un "congres al suveranului"103: prin intermediul acestora se exprima repartizarea contractuală a suveranității și echilibrul cu monarhia. Dreptul la rezistență al stărilor privilegiate (ius resistendi) a fost fixat numai în mod excepțional în scris. El apare, în germene, în "Jurămintele de la Strasbourg" din anul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Europei urmăreau să fixeze definitiv condiția lor colectivă în planul dreptului public. Complementaritatea sferei de drepturi și partajul suveranității puteau fi stabilite cât mai exact numai printr-un contract. Acesta nu se mai realiza de la individ la individ, ci de la suveran la stările organizate corporativ: drepturile din contract (charta, pacta conventa) sunt drepturi de grup, ele accentuează caracterul colectiv și public al suveranității. Evoluția importantă conturată începând începând din secolele XII-XIII indică apariția, alături de ierahia verticală, a unei ierrhii orizontale: cea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Evoluția importantă conturată începând începând din secolele XII-XIII indică apariția, alături de ierahia verticală, a unei ierrhii orizontale: cea a stărilor. Acestea vor urmări ca drepturile să fie sancționate și fixate în scris și să le dezvolte libertățile (libertates) în detrimentul autorității suveranului (auctoritas). Este însă vorba de "libertăți la plural", care sunt tot atâtea privilegii 108. Această intenție se transformă pentru stări într-o adevărată mișcare de emancipare, ce-și are începuturile în regatele Spaniei, în Anglia și Franța. Îndreptată inițial spre
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
regulată în Adunări reprezentative. Se observă cu ușurință că acțiunea stărilor a început să se manifeste frecvent în momente de criză. În țările unde interese de grup au divizat stările, unele s-au asociat monarhiei monopolizând Adunările: în Regatele spaniole suveranul a fost susținut de orașele care, constituite în Hermandades, s-au angajat în lupta contra nobilimii; în Anglia și Franța stările au profitat de primele conflicte dintre monarhie și papalitate, de nevoia ajutorului în perioada cruciadelor și a Războiului de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
au fondat principatele teritoriale (Țările de Jos, Italia și Germania), stările interveneau repede pentru înlocuirea lor. În condițiile divizării politice, cazul Germaniei este reprezentativ. Micul interregn (1197-1209), cu luptele interne care l-au însoțit, a creat condițiile în care puterea suveranului putea fi limitată. Frederich al II-lea a fost pus sub tutela marilor principi laici și ecleziastici, pe care i-a recunoscut ca "suverani ai țării" (Landeshoheit)109. Prin privilegiul dat în favoarea înalților prelați (Confoederatio cum principibus ecclesiasticus, 1220), și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Micul interregn (1197-1209), cu luptele interne care l-au însoțit, a creat condițiile în care puterea suveranului putea fi limitată. Frederich al II-lea a fost pus sub tutela marilor principi laici și ecleziastici, pe care i-a recunoscut ca "suverani ai țării" (Landeshoheit)109. Prin privilegiul dat în favoarea înalților prelați (Confoederatio cum principibus ecclesiasticus, 1220), și cel în favoarea principilor laici (Statutus in favorem principum, Dieta de la Worms din 1231), aceștia au intrat în posesia drepturilor regaliene asupra Bisericii, a atributelor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
conțin limite cronologice absolute. Menținerea echilibrului celor două forțe de drept public are la bază reciprocitatea contractuală de obligații. Dar el trebuie văzut și analizat dincolo de acea "fază a acțiunii comune", în care un consensus este necesar oricărei inițiative a suveranului. Este vorba de o colaborare între suveran și Adunările de stări, pentru aplicarea regulilor prescrise de ordinea existentă în cadrul monarhiei stărilor. Depășind această colaborare, se ajunge la momentul în care dreptul de împotrivire al stărilor capătă caracter colectiv, statuat ca
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
două forțe de drept public are la bază reciprocitatea contractuală de obligații. Dar el trebuie văzut și analizat dincolo de acea "fază a acțiunii comune", în care un consensus este necesar oricărei inițiative a suveranului. Este vorba de o colaborare între suveran și Adunările de stări, pentru aplicarea regulilor prescrise de ordinea existentă în cadrul monarhiei stărilor. Depășind această colaborare, se ajunge la momentul în care dreptul de împotrivire al stărilor capătă caracter colectiv, statuat ca ius resistendi. De aceea, perioada va fi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
colectivității. Se putea astfel realiza ceea ce el numea principatus ministrativus, adică monarhia constituțională, pe care o opunea și prefera statului absolut (principatus dominativus, principatus bestiarum). În acest fel Q.o.t. devine fundamentul colectivității celei mai bine organizate, în care suveranul sau puterea publică, în general, poate impune cetățenilor ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea obiectivelor instituționale, fără a-i priva de libertatea, de bunurile sau drepturile lor. Principiul "democrației" și consimțământului se instituie împreună cu cel al reprezentării. Acesta din urmă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
un principiu de procedură, cât unul mai larg, de viață a comunității, este mai mult decât o simplă regulă de drept uman și pozitiv. De aceea era considerat un principiu de drept natural, de drept divin, întrucât înscrie regula alegerii suveranului de către membri colectivității. Aici pot fi aduse în discuție alte două aspecte, care privesc funcțiile Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate și teoria contractului social (mult mai târzie decât afirmarea acestor principii). Regele guvernează și hotărăște în problemele care interesează colectivitatea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
aspecte, care privesc funcțiile Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate și teoria contractului social (mult mai târzie decât afirmarea acestor principii). Regele guvernează și hotărăște în problemele care interesează colectivitatea doar cu consimțământul și colaborarea poporului. De aceea principiul reprezentării interzice suveranilor să decidă singuri, fără "sfat", în problemele cele mai importante ale regatului. În Aragon, de pildă, la jumătatea secolului al XIV-lea funcționa principiul conform căruia "ceea ce interesează pe toți nu poate fi hotărât decât cu participarea fiecăruia". Această doctrină
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
colectivitate a țării (Rempublicam regni), ceea ce înseamnă că războiul nu poate fi întreprins sau acceptat nici fără sfatul celor "atinși" de urmările acestui lucru (negotium), nici fără ajutorul celor care vor trebui să lupte și să suporte alături de comandantul și suveranul lor greutățile războiului. 2.2. Reprezentare și mandat imperativ Principiul reprezentării va triumfa în majoritatea imperiilor și regatelor creștine. Conceptul a fost dezvoltat în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Diferența reală între ordinele privilegiate și majoritatea populației
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
corporative asupra tuturor deciziilor publice. Din reflecțiile lui Aristotel (Politica fusese tradusă în latină către anul 1260) rezultă că autoritatea părții celei mai numeroase depinde nu numai de cantitatea, ci și de calitatea sa: "de vreme ce majoritatea o formează poporul, iar suveran este ceea ce decide majoritatea, cu necesitate aceasta este democrație"133. Ca urmare începe să se ceară ca maior pars să fie totodată și sanior pars (mai înțeleaptă, virtuoasă și echitabilă). Reformulată, ideea transpare și în textele lui Locke care, deși
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fiscale, administrative, militare etc.), cel cronologic și al structurii stărilor. Criteriul teritorial permite clasificarea Adunărilor de stări în tipurile: generale, provinciale/regionale și locale/orășenești. În majoritatea țărilor europene au funcționat, alături de adunările convocate pentru întregul teritoriu aflat sub jurisdicția suveranului, Adunări de stări provinciale și locale. Cele trei tipuri de Adunări de stări astfel constituite se regăsesc în Franța, Polonia, Boemia, Ungaria etc. În provincii, alături de propriile Adunări de stări, funcționau adunările locale ale nobilimii sau orașelor, ori constituite în cadrul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
destul de greu de realizat. Soluția era reprezentarea cu puteri depline acordate delegaților. Aceasta va fi una din problemele ce vor sta în atenția regilor Angliei, având în vedere că ei nu puteau fragmenta Adunările de stări într-un fel asemănător suveranilor Franței, pentru că adunările comitatelor nu au jucat rolul Statelor provinciale din acel regat. Primul Parlament care a reunit seniorii laici și ecleziastici, cavalerii din comitate și orășenimea, a fost convocat la 20 ianuarie 1265 (Parlamentul de la Londra)149. Înainte de domnia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în situația morții acestuia, se numea Parlamento și în Catalonia 154. În Imperiul german Dietele (Reichstag) au fost convocate începând cu secolul al XIII-lea, însă erau lipsite de atributul principal ce caracterizează majoritatea Adunărilor de stări ale Europei: alegerea suveranului. Adunarea principilor electori de la Rense (1338) a proclamat că puterea imperială este dată numai de votul lor. Acest principiu a fost legiferat în timpul lui Carol al IV-lea (1347-1378) prin Bula de Aur promulgată în Dietele imperiale de la Nürnberg și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Generale (Stati, Stamenti); Adunările stărilor din Sicilia și Sardinia Cortès și cele din Neapole Corti generali organizate în "perioada spaniolă", s-au numit ulterior Parlament General. În Sicilia Cortèsurile se întruneau la Palermo, iar în Sardinia la Cagliari. Sub ultimii suverani aragonezi s-a introdus în Sicilia obiceiul unor Cortès trienale, cu o comisie restrânsă și permanentă care funcționa între adunări (deputacion general). Italia reprezintă un model în privința influențelor asupra organizării instituției Adunărilor de stări, având în vedere nu tradiția bogată
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
clasei militare, căreia i-a conferit imunitate 182. El nu a transferat din prerogativele regale nici nobilimii, nici Bisericii. În secolul al IX-lea regii cereau tuturor marilor seniori ai regatului și chiar episcopilor, să depună jurământ de fidelitate. Dar suveranul va trebui să țină seama de vasalii săi, care dispuneau de o forță militară remarcabilă, ajutor necesar, rezultat din contractul de vasalitate (auxilium). Treptat organizarea comitatului decade, deoarece vasalii vor scăpa jurisdicției comitelui. Cei care posedau domenii ce se bucurau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
comiții, ei constituie Consiliul regelui: monarhul acceptă să împartă puterea cu ei. Statul începe să se modifice, în sensul că se bazează pe aceste legături contractuale stabilite între rege și supușii săi. Se produce și un alt fenomen: pe măsură ce puterea suveranului scade, comiții devin independenți iar vasalii trec sub suzeranitatea lor. Puterea se fărâmițează, statul apare ca un conglomerat de principate independente. Apariția Statelor Generale corespunde unei perioade de progres rapid al instituțiilor, iar încercările de consolidare a monarhiei sunt marcate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
primelor Ligi. M. Guizot a susținut că rolul acestor adunări a fost mediocru, având mai mult un caracter moral, regele urmărind în principal să primească acordul "națiunii" pentru actele sale și neacceptând o colaborare reală cu Statele Generale 190. Că suveranii acceptau de nevoie prezența adunărilor (și doar astfel considerau consultarea stărilor) este o realitate, dar tot atât de adevărat este că fără acordul lor nu se puteau rezolva marile probleme ale regatelor. Convocarea prelaților și seniorilor se făcea, în principiu, nominal. Era
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]