7,731 matches
-
Anglia n-ar pune-n mișcare un singur regiment pentru apărarea Bulgariei. Interesele Angliei sânt în Bosfor și va ști să și le păzească la vreme. Proiectul de constituție a fost proclamat solemn pentru tot imperiul. Principiele ei sînt: 1) Suveranitatea sultanului în aceleași margini ca și monarhii constituționali din Europa 2) responsabilitatea ministerială 3) alegerea a două corpuri legiuitoare, Senat și Cameră 4) autonomia județană, comunală și bisericească 5) libertatea învățămîntului 6) obligativitatea instrucției primare 7) inamovibilitatea funcționarilor 8) religia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
miliția de indigeni e periculoasă din cauza conflictelor ce s-ar putea naște între turci și creștini; apoi refuză clauza numirii guvernărilor cu concursul ambasadorilor și a comisiei, asemenea Delimitarea veniturilor fiscale din provinciile slave (fiindcă {EminescuOpIX 298} contrazice drepturile de suveranitate a Porții), tot așa introducerea unui sistem deosebit judecătoresc în provinciile slave fiind în contrazicere cu spiritul constituției. Ziarul rusesc "Golos ", discutând situația, crede (nu fără cuvânt ) că Poarta își bate joc de toată conferința europeană. Gazeta e de părere
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Timpul" din București au atras atenția publicului român asupra greutății frazei din urmă, căci între stipulațiile ce-o privesc pe Rusia este și cesiunea Basarabiei române, între cele care privesc așa numitul "corp turcesc" sunt cuprinse garanțiile de autonomie și suveranitate ale României. Așadar șanțurile de pe Siret capătă acuma o deosebită însămnătate. [27 februarie 1877] DE LA ȘCOALA TEHNICĂ În unul din numerii acestei foi spusesem că se 'ntîmplase oarecari neorânduieli la școala tehnică, a cărora încheiere nu se putea prevedea la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se referea adesea la reprezentanții statului mai degrabă decît la entități colective, atunci cînd discuta despre politica externă sau despre puterea națională. Dar apariția societăților de masă (și a armatelor de masă) lărgește semnificația puterii naționale. Locul din ce în ce mai important al suveranității populare a făcut ca simpla referire la elite politice în loc de state, care fusese posibilă într-un context politic aristocratic, să nu mai fie acum convingătoare. Conceperea unui actor național unitar rămîne o mare problemă pentru orice teorie realistă care se
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
contribuie la consolidarea delimitării relațiilor internaționale ca disciplină independentă. În plus, dilema securității le dă realiștilor posibilitatea să păstreze o viziune unitară asupra politicii. Contextele distincte, adică lipsa unui corespondent internațional al guvernului național, constituiau acum o diferență calitativă între suveranitatea din interior și anarhia din exterior. Anarhia internațională, ca punct teoretic de plecare, oferea disciplinei un teritoriu sigur, avînd în vedere că tema ei principală, studiul războiului, era împărțită cu alte discipline care studiau conflictul, cum ar fi politica, sociologia
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
internațională legitimă. El citează Versailles-ul ca exemplu de sistem internațional care a fost resimțit ca opresiv de unii dintre actori (revoluționari), în ciuda faptului că Republica de la Weimar a urmat aceleași direcții de organizare internă ca și statele victorioase (cu excepția suveranității sale, restrînsă prin tratatul de pace de la Versailles). La fel, Aron (1962: 112) spune că "poate cea mai înspăimîntătoare heterogenitate" este cea care "se dezvoltă dintr-o comunitate de bază". Astfel, sistemul intern nu poate furniza decît cel mult un
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
una pluralistă. Ele diferă în principal prin modul în care tratează intervenția externă. Versiunea solidaristă, reprezentată de Grotius însuși, se înscrie încă în tradiția dreptului natural. Ea susține că, în numele solidarității dintre ființele umane, dreptul internațional poate să treacă peste suveranitatea națională. Grotius consideră justificată intervenția pentru o cauză justă (ius ad bellum). Versiunea pluralistă, dezvoltată de Oppenheim, un alt jurist internațional celebru, se încadrează mai mult în tradiția juridică pozitivistă, care întemeiază dreptul pe înțelegerea de moment între părțile contractante
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se confruntau cu problemele alianțelor URSS cu siguranță într-o mai mare măsură. Perspectiva Uniunii Sovietice asupra coexistenței pașnice și a corelației forțelor nu dădea nici un indiciu despre cum trebuie abordate relațiile intrasocialiste, care ar fi trebuit să respecte deopotrivă suveranitatea membrilor și exigențele socialismului inter-național, angajat în lupta antiimperialistă. În politica practică, aceste imperative erau totuși destul de echivoce, așa cum au demonstrat-o înăbușirea revoltei din Ungaria din 1956 și sfîrșitul sîngeros al Primăverii de la Praga din 1968. URSS deținea monopolul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
practică, aceste imperative erau totuși destul de echivoce, așa cum au demonstrat-o înăbușirea revoltei din Ungaria din 1956 și sfîrșitul sîngeros al Primăverii de la Praga din 1968. URSS deținea monopolul definirii acestor imperative ale socialismului internațional, care se impunea în dauna suveranității atunci cînd aceasta din urmă însemna eliberarea de sub conducerea comunistă. Dependența SUA de URSS în privința menținerii stabilității în lumea a treia Lumea a treia era regiunea în care sovieticii decretaseră că principiul coexistenței pașnice nu se aplică (vezi cap. 4
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de a crea o uniune monetară europeană, care să înlocuiască managementul național al monedei printr-unul multilateral (și să instituie o nouă monedă, comună). Totuși, aceste aranjamente au fost rar acceptate: manevrarea monedei este într-o asemenea măsură legată de suveranitatea statului, încît acele țări care au o monedă relativ independentă își păstrează cu gelozie dreptul seniorului. Din acest motiv, teoria stabilității hegemonice susține că un sistem monetar internațional care guvernează valutele și ratele de schimb va funcționa mai bine dacă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau nu. Definiția și ideologiile economiei politice internaționale Dezvoltarea istorică a economiei politice internaționale din ultimele cîteva secole este baza tipologiei lui Gilpin (1975) asupra perspectivelor din economia politică internațională: naționalismul economic (sau neomercantilism), liberalismul (numit după Raymond Vernon, modelul suveranității strîmtorate) și neomarxism (sau dependența). Mai tîrziu, aceleași modele, create în vederea înțelegerii investiției străine directe, au fost transformate în trei ideologii ale economiei politice internaționale în general (Gilpin 1987: cap.2; vezi și Choucri 1980; Barry Jones 1981, 1982; Gill
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un singur mod de a îmbina asumpția realistă că orice politică este politică a puterii cu pretenția ca politica internațională să fie calitativ distinctă de celelalte forme de politică; trebuie să se arate că transformarea mediului social al politicii - de la suveranitatea internă la anarhia internațională - realizează o diferență calitativă. Critica acestei tensiuni interne a amenințat totuși, în repetate rînduri, transformarea cunoștințelor practice ale culturii diplomatice europene, într-o știință. Traversînd Atlanticul, realismul a devenit expus unei culturi politice care accepta în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acestui secol, ci o astfel de naivitate este chiar responsabilă pentru acest dezastru. Perspectiva sa îmbină viziunea diplomației europene aristocratice cu noile provocări apărute, cum ar fi faptul că societățile au devenit mai bine integrate și mobilizate, iar legitimitatea și suveranitatea internă s-au văzut din ce în ce mai mult condiționate de un larg consens popular. Pentru el, trecerea la societatea de masă a crescut nivelul violenței inerente politicii internaționale. Disciplina relațiilor internaționale trebuia să fie suportul academic pentru difuzarea cunoștințelor practice împărtășite de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de cercetare inspirate de poststructuralism sau constructivism, fie cu privire la analiza practicii și discursului politicii externe (Campbell 1992, 1993), fie la analiza termenilor centrali din teoria relațiilor internaționale, cum ar fi anarhia (Wendt 1992), puterea (Ashley 1989, Guzzini 1993, 1994b) sau suveranitatea (Walker 1993a; Bartelson 1995). Nu este prea clar, totuși, cum se împacă acestea cu realismul sau, și mai neclar, cu prima parte a cărții. Cînd Jones îl critică pe Waltz pentru că a privilegiat structura în dauna unităților și, de aici
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de studiul politicii interne. Diviziunile disciplinare nu mai pot fi susținute. Structura este definită esențial de anarhie și de diferențierea funcțională. Barry Buzan subscrie pînă la un punct diferențierii funcționale, fără a renunța la asumpția anarhiei. Diferențierea există atunci cînd suveranitatea unităților este limitată la un set de funcții politice (Buzan ș.a. 1993: 42). Buzan este conștient că aceasta deschide calea conceptualizării sistemului internațional nu ca anarhic, ci ca ierarhic, deși diferit de un stat. Anticipînd acest lucru, el scrie: Unii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
stat. Altfel spus, în viziunea poststructuraliștilor, realismul nu explică de ce scepticismul său se oprește în fața statului: realismul reifică statul ca actor moral. Puterea luată în serios: puterea tacită a discursurilor realiste Atît poststructuraliștii, cît și constructiviștii arată că anarhia și suveranitatea, cuplul conceptual de bază folosit de realism pentru a distinge relațiile internaționale de politica internă, nu se referă la un fapt natural sau necesar. Dimpotrivă, aceste concepte au sens în cadrul lumii de semnificații a unei comunități internaționale a oamenilor politici
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a zădărnicit toate inițiativele politice, Occidentul a folosit un fel de strategie de desecurizare. Kremlinul refuzase întotdeauna să-și deschidă granițele din punct de vedere economic și cultural, să recunoască drepturile omului și disidența politică, invocînd de obicei motive de suveranitate și securitate națională și pretinzînd că flexibilitatea în privința acestor chestiuni ar frîna lupta comunistă împotriva capitalismului internațional. Politica de destindere a Occidentului a încercat cu perseverență să despartă problemele economice și culturale de politica de nivel înalt, urmărind o desecurizare
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
necesită în primul rînd inovații conceptuale și teoretice. După cum era de așteptat, nici această analogie nu este nouă, ea fiind prezentă în scrierile realiste timpurii. Chiar înaintea globalizării, realiștii se refereau la ea ori de cîte ori doreau să conceptualizeze suveranitățile multiple sau suprapuse (Wolfers 1962: 242, despre noul medievalism; Bull 1977). De asemenea, ciocnirea puterii și a ideologiilor din timpul Războiului Rece a fost înlocuită cu "ciocnirea civilizațiilor" (Huntington 1993), care s-a transformat într-o versiune culturală actualizată a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
3 a avut loc combinarea celor două noțiuni pentru a forma o pereche care a fost mai întâi proclamată din punct de vedere normativ, iar apoi implementată empiric. Ideologia statului-națiune a fost formulată sub influența noțiunii lui Rousseau potrivit căreia suveranitatea emană din interiorul "poporului". Odinioară, prin noțiunea de "drept divin al regilor" se înțelegea că suveranitatea provenea de la Dumnezeu și era exercitată în numele Lui de către monarh, care, într-un fel, îl reprezenta pe Dumnezeu.4 Ideea care a stat la
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai întâi proclamată din punct de vedere normativ, iar apoi implementată empiric. Ideologia statului-națiune a fost formulată sub influența noțiunii lui Rousseau potrivit căreia suveranitatea emană din interiorul "poporului". Odinioară, prin noțiunea de "drept divin al regilor" se înțelegea că suveranitatea provenea de la Dumnezeu și era exercitată în numele Lui de către monarh, care, într-un fel, îl reprezenta pe Dumnezeu.4 Ideea care a stat la baza Revoluției, a fost că originea suveranității își avea sursa în "popor" care, la rândul lui
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
noțiunea de "drept divin al regilor" se înțelegea că suveranitatea provenea de la Dumnezeu și era exercitată în numele Lui de către monarh, care, într-un fel, îl reprezenta pe Dumnezeu.4 Ideea care a stat la baza Revoluției, a fost că originea suveranității își avea sursa în "popor" care, la rândul lui, se identifica cu "națiunea". Atunci, întrebarea a devenit: cine este "poporul" care constituie "națiunea"? Au existat atât definiții exclusive cât și inclusive a membrilor națiunii: unii credeau că ar trebui să
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că ar trebui să-i includă numai pe cei capabili să participe la res publica, cei mai educați proprietari; alții credeau că ar trebui incluși toți adulții, bărbați și femei. Aceasta a fost o întrebare importantă deoarece noua înțelegere a suveranității și a națiunii a stat la baza dezvoltării democrației și a determinat cine putea participa la procesul democratic. Definiția inclusivă s-a impus treptat, de-a lungul unei perioade de aproximativ 150 de ani, și după multe lupte duse de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dezvoltării democrației și a determinat cine putea participa la procesul democratic. Definiția inclusivă s-a impus treptat, de-a lungul unei perioade de aproximativ 150 de ani, și după multe lupte duse de grupările excluse.5 Statul-națiune și naționalismul Ideea suveranității populare, și identificarea "națiunii" și a "poporului", a dus la o nouă modalitate radicală de a defini legăturile dintre națiune și stat. Din punct de vedere normativ, s-a postulat faptul că, la nivel conceptual, "națiunile" trebuie să cuprindă "state
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fenomenul complex numit feudalism care a fost caracterizat de relații de dependență mutuală între stăpâni și vasali dar și între rege și nobilime.6 Procesul centralizării monarhice ar trebui plasat pe fundalul acestui mediu al sistemelor multiple și suprapuse de suveranitate și interdependență mutuală. Cu toate acestea, centralizarea a devenit, gradual, trăsătura dominantă a statului francez și, în cele din urmă, până în secolul al XVII-lea, a dus la apariția monarhiei absolute. După cum vom vedea, toate acestea au constituit materia primă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
XVIII-lea, credea ca omul a fost cândva născut într-o "stare a naturii", dar că aceasta a devenit treptat coruptă prin competiția dintre oameni și printr-un guvern autoritarist care amenința libertatea oamenilor. Rousseau a mai dezvoltat noțiunea că suveranitatea deriva din popor și nu din rege sau din orice altă sursă autoritaristă precum Biserica. Revoluția Franceză și Primul Imperiu La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Franța a trecut printr-o serie de modificări care au culminat odată cu marea Revoluție
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]