6,881 matches
-
eu sunt ,, rob” și tu ești ,,roabă!”. Doamne, tare greu coboară soarele înspre apus! Trec secundele prin mine, astăzi sunt și mâine, nu-s! Cel puțin eu plec acasă și poate sfârșesc, calvarul, Cei de-aici, până la capăt vor sorbii tăcuți amarul!. Doamne, dacă asta-i viață, la ce oare ne-am născut? Un galop nebun prin ceață, drumuri spre necunoscut! Până la împărăția cea de dincolo de stele, Vreau să văd ce mă-nconjoară, fiindcă AI trudit la ele!. AI împodobit pământul
DRUMUL ROBILOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346550_a_347879]
-
sau este treaz, rugăciunea nu se mai desparte de sufletul său. În timp ce doarme, mănâncă, bea, muncește, mireasma rugăciunii se răspândește din sufletul său. De acum înainte nu se mai roagă în anumite momente, ci mereu. Mișcările minții curățite sunt glasuri tăcute care cântă, în taină, o cântare Celui nevăzut” - spune Sf. Isaac Sirul. Iar pelerinul ne mărturisește: „M-am învățat atât de bine cu rugăciunea inimii, încât o lucram neîncetat, iar, în cele din urmă, am simțit că mergea de la sine
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
rugăciunii îi urmează starea de rugăciune. Iar starea de rugăciune este adevărata fire a omului, adevărata fire a ființelor și a lucrurilor. Lumea este rugăciune, celebrare, așa cum o arată atât de admirabil Psalmii și Cartea lui Iov. Dar această rugăciune tăcută are nevoie de gura omului pentru a răsuna. Este ceea ce anumiți Părinți greci numesc „contemplarea firii”: omul adună rațiunile (logoi) lucrurilor, esențele lor spirituale, nu pentru a și le însuși, ci pentru a le aduce lui Dumnezeu ca pe o
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
recunoaște-o. * (Madrid, pentru o elegie) Trec trenuri în martie înțesate de lacrimi, cuvinte ori șoapte sub un cer adormit, obraji grăbiți ce se întorc dintr-o dată amestec de fier în zori. Claritatea sângelui. În crepuscul s-au alipit chipuri tăcute. În toate umbrelele durerii răsunau îndurările ploii. * Îndărătul coloanelor, golul umple întreaga întindere. Sus, ochiul scobit, sita sacră. Sosesc lumina, ploaia, jos, la mâinile tale. Concavă, splendoarea în spațiul văduvit de substanță. * (Strada albă) Pașii te-au purtat până la margini
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
în apele strălucitoare ale întregii amiezi, în fața insulei Naxos. O turmă de oi pe plajă duplica în nisip marea inumerabilă. Apele îți ziceau încă o dată cuvântul lor neștiut. * Era un cimitir lângă mare. Devastate, pietrele dăinuiau în aerul cald. Dăinuiau, tăcute, șterse. Au naufragiat în lumină. Le-ai văzut rezistând, încă, aidoma astrelor. Soarele netezise numele risipite, sub cer, în lumina flăcării. * O altă auroră, poroasă. Acolo, în fața noastră, două turnuri în mare punctau lumina, măsurau întinderea sării și-a timpului
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
să știi ceva în nimic. * Ce arde? Suntem oglindirea acelei oglindiri. Și este un alt an, iată, o nouă rotire a timpului. Arde și timpul înspre neantul său. Iată: numai cerul se sfarmă. * (Fulgerul verde) Raza capătă formă sub cerul tăcut. Palpită ochiul soarelui. Aerul se cutremură. Așteaptă lângă mare chipurile ce converg, fântânile invizibile ale vieții și morții. Pe marginea astrului, sub lumina ce fierbe, orizontul așteaptă raza de aur verde. Referință Bibliografică: Andres Sánchez Robayna, Umbra și aparența / Eugen
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
și raționamentelor îndelung dezbătute. Sub acea frumusețe enigmatică, oarecum reținută, eu îi simțeam sufletul și acel suflet îl înlănțuisem eu cu brațul și-l mângâiasem cu privirea. Am stat așa mult timp, înlănțuiți în noapte sub picurii reci ai ploii, tăcuți, năluci într-un oraș adormit. Nu mai simțeam răsuflarea de gheață a hienei și nici pustiul ultimelor zile. Renăscusem! Clopotul din turnul bisericii vesti miezul nopții. Vântul începu să bată mai furios. Norii cei mai negrii făcură boltă pământului iar
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
de clădiri cu ferestre neluminate în spatele cărora dormeau ignoranții, aceia care habar nu aveau că însuși pajul lui Dumnezeu coborâse din ceruri și că, în noaptea aceasta, se umpleau de lumină și înțelepciune sufletele celor care nu dorm. Eram la fel de tăcuți ca noaptea însăși. Din când-în-când, mă opream câteva clipe pentru ai sorbi cu privirea chipul angelic, chipul acela de o frumusețe stranie, reținută, pentru a mă pierde în ochii ei triști și adânci... Ea schița de fiecare dată un surâs
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
din generația destinată nu doar temniței, dar și sinistrei reeducări de la Pitești, puse pe cale și dirijate de tot ceea ce comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ, A PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA, de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351000_a_352329]
-
zăpadă așa de mult vreau să te sărut încât buzele pășesc tot mai aproape de tine să-ți atingă chipul privirea ta își face loc prin ceață mă caută nu te lăsa păcălit sunt eu atârnată de umbra ta ușoară prea tăcută să simți vreau să-ți spăl ochii poate mă vezi parte din zori dar sunt o mie de clipe până la tine scriu bună dimineața în fiecare ungher al jurămintelor cu speranța că ziua va duce mesajul iar tu ștergi roua
PRIMA ZĂPADĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351088_a_352417]
-
apoi ascultă Cântecul picăturilor în palma ta. Cu el, eu iți trimit iubirea mută Și-astfel tu sufletul mereu mi-ai asculta. Știu cât de mult îți place ploaia! Cum mie-mi place în ale tale brațe-a sta. Singuri, tăcuți stând în ...odaia Ce îmi ascunde visul dar și vârsta. Întinde-ți palma ca s-atingi Părul udat de picături răzlețe. Cu gesturi simple ai reușit să învingi, O inima rănită ce a-nvățat să se răsfețe. S-a răsfațat
ÎNTINDE-ŢI PALMA... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351126_a_352455]
-
porțile pe care El le-a deschis. Ai suferit toate suferințele noastre vrând să ne ridici deasupra stelelor și mai presus de ele, în fața Tronului, Visul Tău pe care să îl trăim deplin, ființial, în Veșnicia Lui. Îngenunchez cu smerenie , tăcută ,cu lacrimile sufletului curgând în fața iubirii Tale. Blândețea Ta e cutremurătoare Doamne, E sfâșiere de adânc în care înaltul dumnezeiesc trimite Foc Viu în fiecare an. Doamne al iubirii ! Hristos fie viu în inimile tuturor! Referință Bibliografică: Iubirea Ta / Dor
IUBIREA TA de DOR DANAELA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351154_a_352483]
-
doctor mi-a spus: “Diabetul pervers, Macină pe-ascuns. Să-nvăț limba de vers Să mă duc la cules Rime cu rouă, Dar plouă! Mă simt renăscut, Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destramă tăcut; Un alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În tălpi răsuciți; Smintiți Și suciți Bieții părinți Cocoșați, Fără dinți, Umbre În apus S-au dus! Ai plâns? Referință
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351161_a_352490]
-
13 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Ceea ce e straniu și admirabil la tine este contradicția de iubire în spirit. Ceea ce mă silește ca om sau în destin să adug o pildă de iubire în chin. Este ceasul învierii, sub lespedea tăcută, se ridică nașterea o formă acută, a izbăvirii... În vecii de veci. Hristos este cu noi, În secolul douăzeci! Referință Bibliografică: Hristos este cu noi / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 469, Anul II, 13 aprilie 2012. Drepturi
HRISTOS ESTE CU NOI de PETRU JIPA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351169_a_352498]
-
apoi asculta Cântecul picăturilor în palmă ta. Cu el, eu îți trimit iubirea muta Și-astfel tu sufletul mereu mi-ai asculta. Știu cât de mult îți place ploaia! Cum mie-mi place în ale tale brațe-a stă. Singuri, tăcuți stând în ...odaia Ce imi ascunde visul dar și vârsta. Întinde-ți palmă că s-atingi Părul udat de picături răzlețe. Cu gesturi simple ai reușit să învingi, O inimă rănită ce a-nvățat să se răsfețe. S-a răsfățat
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
-ți palmă și-apoi ascultăCântecul picăturilor în palmă ta.Cu el, eu îți trimit iubirea mutăși-astfel tu sufletul mereu mi-ai asculta.Știu cât de mult îți place ploaia!Cum mie-mi place în ale tale brațe-a sta.Singuri, tăcuți stând în ...odaiaCe îmi ascunde visul dar și vârsta.Întinde-ți palmă că s-atingiPărul udat de picături răzlețe.Cu gesturi simple ai reușit să învingi,O inimă rănită ce a-nvățat să se răsfețe.S-a răsfățat cu bucuria
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
inimi îngemănate pe ceașca de ceai Ana Urma Un poem cu o atmosferă intimistă, cantonat în universul domestic al celui rămas singur. Privirea este trimisă către tacîmul pus pentru o singură persoană, dar modelul de pe ceașcă adaugă o anume sfîșiere tăcută și misterioasă în tabloul care nu mai este doar o natură moartă. O liniște poate apăsătoare, poate plină de o infinită nostalgie. Un poem fără fisură. vînt toată ziua - o grămadă de gînduri nelalocul lor Corneliu Traian Atanasiu Ce face
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
au niciun drept, nici măcar să mai plângă, Vină n-au, vina lor e lume nătângă, Un destin ce i-a pus prea târziu... sau devreme, Într-o lume prea rea, cu prea multe probleme. Peste zâmbetul lor e-o durere tăcută. Pentru ei, umilința, e și surdă și mută. În speranță mai au doar bucata de pâine Ce-o primesc când și când, pentru ziua de mâine. Când din lacrima lor se ridică palate, Nu mai știu că pe lume mai
UN POEM PENTRU LUMEA DURERII ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351206_a_352535]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PETALE DE NUFĂR Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului O floare de nufăr își pleacă petale, ' N oglinda tăcută ce-adoarme dureri, Mai cântă-mi, iubite din rănile tale, Mai dă-mi o albastră-amintire de ieri... Și lasă-mi o noapte pe frunte să-mi ningă Din gândul ascuns printre sălcii și nori, Doar visele tale cu dor să
PETALE DE NUFĂR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351215_a_352544]
-
ai văzut pentru că nu înflorisem încă. Am înflorit abia acum câteva clipe. Vântul ne-a ajutat. Și soarele... - Chiar de părem că dormim, inima noastră este vie. Noi vedem tot ceea ce se întâmplă în parc. Te-am văzut adeseori, trecând tăcută pe lângă noi. De câteva ori ne-ai mângâiat ramurile deși erai tristă. Ți-am văzut melancolia din priviri când ai trecut, dis-de-dimineață, îngândurată pe alee. Ca să te înveselim ne-am grăbit să-ți spunem că vine Primăvara, suntem primii copăcei
DARUL DE MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345570_a_346899]
-
-i prea săracă, Nu știe nimeni dintre noi Când vine pe pământ, ori pleacă. Nici bisturiu nu-i pe măsură Să taie doctorul din el- Transplant de dragoste și ură Se poate face-n orice fel... SATUL MEU Ochii mei tăcuți sunt plini de rouă, Vederea n-o mai înțeleg deloc, Mi se rupe sufletul în două, Nu-l mai coase nimenea la loc. Am în cuget o durere surdă, Eu numai de-o vreme o aud, Simt cerul peste lume
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ELISABETA IOSIF IN PARADISUL CUVÂNTULUI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 733 din 02 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ÎN PARADISUL CUVÂNTULUI Ne regăsim în cuvânt, ca într-o scoică Mereu, căutând perla iubirii tăcute, Enigmă a inimii. La granița Paradisului Cuvântul nescris... Doar noi trecem dincolo. Ne refugiem în el, ca în miezul numărului de aur. Suntem lunaticii din făurarul Timpului. Mereu, culegătorii de perle sparg carapacea Tăcerii lui. Trecem linia prin iubire, doar
ELISABETA IOSIF IN PARADISUL CUVÂNTULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345693_a_347022]
-
ea nu mă lasă... // De-atâtea ori cu ea mă cert, / O dau pe ușă afară, / Golesc o cupă cu vin fiert / Dar fără ea, e-amară...” realizând cu tristețe că“Și viorile dor”: “Când viorile dor / e semn / de tăcută / tristețe, / de lacrimi, / suspine, / de gând / în trecut / călător... // Lasă arcușul / să lunece liber / pe coarda / gingașă, / ascunsă, / vibrantă, / cu sunete-nalte / pline de dor! // Atunci vei culege / ploaie / de zâmbet, / de ochi / luminoși, /și vorbe / în sunet-cuvânt, / de pace
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
rătăcit prin toamne trecute până ieri Pe drumuri peste care s-a așternut pustiu. Am aruncat prin gânduri temutele tăceri... Nu-i timpul pentru ele, le-oi tace mai târziu. Singurătatea strânge doar liniști și tăceri, Și teama de tăcut, tăcută... dreptu’-și cere. Tăcerile n-au teamă, nici mâine și nici ieri, Când va fi timpul lor, le-oi tace... în tăcere. Referință Bibliografică: E toamna mea / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1008, Anul III, 04 octombrie
E TOAMNA MEA de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352149_a_353478]
-
primar. S-au implicat și fiecare și-a ales câte un candidat. Polobocul cel hodorogit cu glas puternic a făgăduit că dacă X va fi ales primar tot omul va ajunge bugetar, cum ar veni salariat la STAT. Polobocul cel tăcut, să promită nu s-a priceput, el nefiind deloc bun orator, și-atuncea, fiece alegător, de la polobocul cel plin a primit câte doi litri de vin. Nici până azi nu s-a aflat cine-a ieșit primar în sat, dar
DOUĂ POLOBOACE de DAN NOREA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352154_a_353483]