5,643 matches
-
epigraf pe o pagină, (adesea) propoziția altui locutor este considerată ca validă în ordinea lucrurilor: proprietățile atribuite citatului sînt revendicate de locutor (autor), însă acesta nu și le asumă. Totuși, în măsura în care epigraful se raportează la text, el marchează și aprobarea tacită a locutorului. În cazul mai multor epigrafe care apar pe pagina de titlu, efectele pot fi mai complexe și pot indica figuri enunțiative foarte diferite. c) Legătura (sau unirea) unei propoziții cu alte propoziții (explicite sau nu). Este vorba aici
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
supusă chiar lecturii enunțului. Lectura este o activitate de asumare enunțiativă: unele enunțuri sînt construite tocmai pentru a fi asumate de către cititori. VOI (cititorii), puneți la îndoială diferența dintre Rosary și tinerele portugheze, pare să spună enunțul. Opinia publică (prezentă tacit în cazul de față) le consideră pe tinerele fete ca fiind docile (vs "natura independentă") și brunete (vs "strălucirea blondă"). Ancorarea enunțiativă mobilizează cunoștințe comune, cerute de acest gen de colecții. Ca și F. Helgorsky, putem spune că aceste cărți
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
zis despre el (n.a. în text: despre mine), și dintre multe, multe vor fi adevărate și multe scornite, după cum îi spunea el însuși cu emfază lui Ghiță la prima lor întrevedere. Adevărul nu importă, aparența e totul. Într-un consens tacit ea pare să stăpânească lumea comună ca o pânză de păianjen, a cărei frumusețe nu desconspiră rostul ei, ci îl ascunde în măiestria urzelii. Pentru lume, Lică e cineva și pentru această poziție privilegiată a făcut întotdeauna ceea ce se impunea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Trauma colectivă nu se șterge, dar colectivitatea va găsi soluția salvatoare de escamotare a acesteia fie ea doar aparentă în găsirea unui țap ispășitor. În mod surprinzător, el se identifică chiar cu agenții perturbării, copiii Marei, pe care târgul decide tacit să-i pedepsească cum se cuvine: Blăguță îl dă afară de la școală pe Trică cel leneș, neascultător și arțăgos, care strică copiii, Bocioacă refuză la rândul său, să-l ia de ucenic pe feciorul obraznic al văduvei care aprinsese focul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a unei frici sau a unei confuzii colective. Dar, definită și dezvoltată pornindu-se de la o stare obscură de amenințare, mărturie a incertitudinii sau a panicii, mitologia Conspirației tinde, în același timp, să apară ca proiecție negativă a unor aspirații tacite, ca expresie inversată a dorințelor mai mult sau mai puțin conștiente, dar întotdeauna nesatisfăcute. Ordinea pe care Celălalt este acuzat că vrea să o instaureze nu poate fi oare considerată drept echivalentul autentic al acelei ordini pe care dorești tu
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unora, cît și a altora, în ceea ce George Sand numea, la rîndul ei, "legătura proastă pe care societatea însăși a stabilit-o între cele două sexe", sînt două lucruri caracteristice pentru moravurile secolului: dezvoltarea prostituției, pe de o parte, invitația tacită la practica generală a adulterului, pe de altă parte. Bineînțeles, această constatare contrazice viziunea de legendă asupra epocii, viziune ce continuă să fie marcată, prin literatură, de amintirea cîntecelor și de elanul pasiunii romantice. Istoricii faptelor sociale nu evită însă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
actualizarea cunoașterii inductive, de tip empiric, un tip de cunoaștere obținută prin încercări și erori, prin tatonări repetate, conținută în aceste încercări, motiv pentru care este (aproape) imposibil de codificat la nivel abstract (este similară cu ceea ce epistemologia numește cunoaștere tacită). Aflat în prezența unui gadget copilul nu se repede imediat să citească instrucțiunile, ci va începe să butoneze în conformitate cu anumite scheme de acțiune pe care nu le conștientizează, dar care se vor finaliza cu anumite regularități empirice, extrem de eficiente în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și manifestările specifice comportamentului teritorial este similar: "Oamenii își formează rapid habitudini spațiale. Faptul poate fi constatat, de pildă, și în așezarea unei familii în jurul mesei. Locurile la masă, ocupate de membrii familiei, sunt menținute consecvent. În temeiul unei înțelegeri tacite, fiecare respectă locul celuilalt. Aceste habitudini spațiale apar încă de la vârsta de doi ani; copiii sunt evident deranjați dacă trebuie să-și schimbe locul". (Eibl-Eibesfeldt, 1995, pp. 108- 109) Chiar și situații cu totul pasagere, ca de pildă călătoria cu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai puțin în aceiași ani, Heidegger înclină spre o semnificativă dislocare terminologică tocmai pentru a cuprinde mai bine întreaga mișcare speculativă în duplicitatea sa: întrebarea asupra sensului ființei, după cum se declară în pregătirea problemei din Ființă și timp, este reformulată tacit ca o întrebare asupra adevărului ființei, întrucât acesta din urmă, chiar dacă este gândit ca A-létheia și Un-verborgenheit (starea-de-neascundere), implică referirea la ceea ce este negativ. Problema negativității ajunge astfel să ocupe un loc din ce în ce mai important în reflecțiile lui Heidegger. În scopul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
un individ poate fi acceptat sau poate deveni apreciat într-un grup, pe când, încălcarea acestora, poate să conducă la neacceptarea lui, la respingerea sau chiar excluderea definitivă dintr-un grup. Normele sociale au tendința de a fi impuse în mod tacit, iar menținerea și aplicarea lor pot fi observate din limbajul corpului și comunicarea non-verbală dintre persoanele care le împărtășesc. Aceste trăsături ale normei pot fi demonstrate cu ajutorul experimentului etnometodologic, al cărui scop principal este acela de a arăta că noi
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
orice urmă de sacralitate din profanul vieții sale. Dar, ca rezultat al unei rugi insistente și fierbinți, „Domnul” revine la catedră după doi ani, pășind din nou pe calea împlinirii destinului său de apostol. Această reabilitare vine ca o recunoaștere tacită, dar sigură, a calității acțiunilor didactice crengiene. Bucuria catedrei nu-i va mai fi răpită până în momentul marelui pas către veșnicie, acordându-i-se, tardiv și dificil, răgazul pentru împlinire. Leca Morariu notează, transmițând o compasiune nostalgică „în această meserie
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de a învăța pe altcineva și de a fi învățat; se realizează prin influențarea directă a membrilor familiei de către mediul familial, cu relațiile, activitățile, atitudinile, evenimentele de rutină sau specifice unor evenimente din viața de familie; se bazează pe asumarea tacită, reciprocă și punerea în practică a unor valori și atitudini, se manifestă spontan, firesc. Educația în familie depinde de manifestările concrete și curente ale vieții de familie, de relațiile, interacțiunile, de mediul de participare la viața de familie a membrilor
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
metafore revelatorii, cu aromă modernistă, într-o frazare cursivă, de o finețe cromatică și cantabilă emoționante. Ochiul său lăuntric, implicat și extaziat, surprinde „scânteia spiritului” genialului artist: „trecerea plin clipa iubirii / sărutul ca o victorie / odihna înțelegerii... / zămislirea perfectului...”, „pecetea tacită a acceptării...” (Pecetea) Versul lui Tudor Gh. Calotescu vizualizează sonoritățile de daltă, de ciocan și de fierăstrău care, în mâna lui Brâncuși (re)tâlcuiesc formele ancestrale, „geometrie înaltăși sfântă” (Lucian Blaga). „Cu barda-i de rege dac” (Petre Pandrea) artistul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
al unui cod de tip colecție pune accent pe stadiul atins de elev în cunoaștere, mai degrabă decât pe felul în care acesta cunoaște. Codurile de tip colecție au modalități de delimitare puternice, explicite și se bazează pe fundamente ideologice tacite (statusul este o condiție apriorică pentru controlul comunicării și puterii). Curriculum-ul (codul) de tip integrat este caracterizat prin faptul că diferitele conținuturi nu sunt distinct delimitate (izolate), ci au o relație deschisă unele față de altele. Orice organizație școlară care
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
Psihologia rezolvării conflictului, Polirom, Iași, pp. 258-271 87. Cucoș, C., 2000a, Educația. Dimensiuni culturale și interculturale, Polirom, Iași 88. Cucoș, C., 2000b, Reforma învățământului. Posibilități, dileme, probleme, în "Vremea școlii" nr./, p. 12-18 89. Daniels, H., 1989, Visual Displays as tacit relays of the structure of pedagogic practice, în "British Journal of Sociology of Education", 10 (2) 90. Dasen, P., Perregaux, C., Rey, M., 1999, Educația interculturală. Experiențe, politici, strategii, Polirom, Iași 91. Dauber, S.L., Epstein, J.L., 1993, Parents` attitudes and
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
se situează la un nivel mai înalt de complexitate, cum este cazul învățării conceptuale, al rezolvării de probleme, al învățării creative ș.a. I.3.1. Mecanismele funcționale în învățare Introducem o primă precizare: nu există unanimitate, ci doar un consens tacit cu privire la setul de mecanisme specifice învățării, la statut rolurile jucate de acestea în învățarea umană și, mai ales, în învățarea școlară. Punctele principale de sprijin în înțelegerea primară a problemei examinate ar putea fi, după opinia noastră, următoarele: a) Învățarea
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
fi împotriva lui Augustus și a celor de la guvernare, pe de altă parte îi raportau lui Augustus tot ceea ce se întâmpla în tabăra adversă: erau persoane care făceau un joc dublu, după cum s-ar spune în zilele noastre. Pe aceștia, Tacit avea să-i eticheteze drept teribili turnători 158. Prin comportamentul lor ulterior exilulului lui Ovidiu, ei se exclud din numărul acelor aristocrați coerenți care aveau să rămână până la sfârșit adversari ai regimului lui Augustus. Pe aceștia din urmă trebuie să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a scăpa de persoanele care l-ar fi putut deranja prin prezența lor la Roma. Și despre Suillius informații mai ample ne sunt furnizate tot de singura elegie pe care i-a adresat-o Ovidiu (Pont., IV, VIII). Potrivit lui Tacit 188, Suillius era un om cinstit, energic și elocvent. Ovidiu era legat de el de o cvasi-rudenie: soția lui Suillius era cvasi-fiica lui Ovidiu (mihi filia paene est, v. 11), dat fiindcă sulmonezul este soțul mamei ei. Suilius era deci
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ars pe Perillus, inventatorul celebrului taur de bronz; din a doua categorie face trimitere numai la Alcinoos, devenit celebru, cum se știe, grație excelentei primiri oferite lui Ulise. În această enumerare de exemple tipice, se pare că există un paralelism tacit, dar aproape exprimat, între Augustus și Cotys: primul fiind comparat cu Antiphates, regele lestrigonilor (de altfel, acesta nu este singurul loc unde Ovidiu îi atribuie împăratului un asemenea titlu deloc măgulitor), al doilea, în schimb, cu Alcinoos. În plus, precursorii
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
deoparte, așa cum ne-am propus inițial, și vom analiza numai scrisorile al căror destinatar este în mod sigur Atticus și anume Ponticele, II, IV; II, VII. E dificil de spus cine a fost acest Atticus. Dacă se dă crezare lui Tacit (Annales, IV, 58), ar fi vorba despre un Curtius Atticus care ar fi făcut parte din cohorta lui Tiberiu din Orient. Nici măcar din scrisorile lui Ovidiu nu se poate deduce prea mult despre orientarea politică a acestui personaj. Dacă am
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scrierile sale să fi distruse, dimpotrivă a permis erudiților să și le procure 246. Și mai îndrăzneață putea fi comparația cu Marcus Junius Brutus, unul dintre asasinii lui Cezar, cum dă de înțeles trimiterea ovidiană, dat fiind că și la Tacit (ibid.) cele două nume al lui Antoniu și al lui Brutus unul dintre asasinii lui Cezar sunt legate: Antonii epistulae, Bruti contiones 247. Numele lui Brutus implica un întreg program politic 248. După cum se știe, unchiul său era Cato din
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
altfel, o astfel de supoziție, pare a fi confirmată, dacă nu în realitate, măcar în esență, de faptul că, sub domnia lui Tiberius, Cotta se dovedește a fi mai periculos: "nous imaginons ce que devint alors son éloquence: nom que Tacite ait refait l'un de ses discours ou ait porté sur lui un jugement; mais il montre l'homme "prenant toujours l'initiative de motions barbares", assailli de haine et luttant contres elles: éloquence d'époque tragique! La famille des
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
des guerres civiles d'Octavien, aux drames du principat de Tibère"269. Pe lângă faptul că era orator, Cotta Maximus era și epigramist 270. Cât despre ale sale mores, ne-au parvenit judecăți discordante: în timp ce Ovidiu și Iuvenal îl laudă; dimpotrivă, Tacit, Persius și Pliniu cel Bătrân îl blamează 271. Poate în cazul acestor aprecieri contrastante, ar trebui să se facă o disociere între calitățile care aparțin lui Cotta Maximus, prietenul lui Ovidiu și fiul mai mic al lui M. Valerius Maximus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Sextus Pompeius, care, în calitatea sa de consul, ocupa o funcție de prim rang la Roma, chiar în anul în care, prin moartea lui Augustus, toate speranțele până atunci latente s-ar fi putut îndeplini cu adevărat (potrivit mărturiei lui Tacit). La o lectură atentă a acestei scrisori ai clar sentimentul confuziei și nesiguranței sufletești ale lui Ovidiu. Poetul și-a dorit prea mult moartea lui Augustus ca soluționare a exilului său și a libertății republicane, pentru ca acum, pus pe neașteptate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
repede curs cuvintelor sale inspirate. Lui Severus îi sunt adresate scrisorile Ex Ponto, I, VIII și IV, II. Există doi poeți cu acest nume: Cassius Severus, citat de Horațiu și Cornelius Severus, poet epic294. Cassius Severus, cu excesele sale, potrivit lui Tacit (Ann., I, 72) l-ar fi constrâns pe Augustus să instituie o cognitio de libellis famosis (în anul 12 d.H., din câte se pare). Lui Severus i-a fost aplicată de două ori: prima dată a fost exilat la Creta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]