2,223 matches
-
și fiii aveau trei castele, câtă vreme ginerele său, Nagayoshi, era comandantul Castelului Kameyama. Nu s-ar fi putut spune că nu avea o situație bună. Și nici nu avea motive de a fi neliniștit. Hideyoshi era întotdeauna plin de tact și adesea îi acorda atenție vechiului său prieten. Ba chiar îl logodise pe nepotul său, Hidetsugu, cu fiica lui Shonyu. Astfel, în timp de pace, Hideyoshi întărea, cu abilitate, relațiile dintre ei, în așteptarea unei situații de urgență, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tobă de tinichea, șuvoiul de apă scursă de pe acoperiș. Dunărea albastră Mamei îi plăcea când tata fredona "Dunărea Albastră". Și o făcea destul de des atunci când era bine dispus. O încânta când îl auzea bolborosind pam-pam-pam-pam, pam-pam, pam-pam și când bătea tactul clămpănind din degete pe tăblia mesei, ba chiar dădea la o parte un colț al feței de masă pentru ca ritmul să răsune mai tare. Numai că tata, pe măsură ce treceau anii, fredona "Dunărea Albastră" tot mai rar. În treacăt fie spus
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a deschis burduful, iar când a început să cânte, am avut impresia că mâinile nu i se mișcă deloc, însă acordeonul suna foarte tare, cânta o melodie săltăreață, într-un ritm sălbatic, simțeam cum îmi tresaltă mâinile și picioarele, băteam tactul cu talpa, dar atunci nea Miki a strâns acordeonul și s-a făcut deodată liniște, ce-ai făcut cu bietul acordeon, l-a întrebat pe Prodan, că nu mai sună ca-nainte. Prodan a ridicat din umeri, poate că dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la șase a. m. - asta vrându-se o veste bună atât pentru trup cât și pentru suflet), în căutarea unei amicale mâini de ajutor, ochii mi-au căzut pe literele stângace și am pipăit scrisoarea în căutarea unui memento plin de tact venit de la specialistul în măduvă, de la psihiatru, de la expertul în cardiologie. Acum adresele sunt scrise de fătuțe: astfel scrisoarea are un aer personal. Dar scrisoarea asta avea, oricum, propria-i personalitate. Am rupt-o cu inima bătându-mi tare. Citez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și petreacă o seară cu un om beat. Am știu dintotdeauna care e adevărul în această privință. Bețivanii știu care e adevărul despre ei. Dar, de regulă, oamenii sunt suficient de politicoși ca să evite subiectul. Adevărul e complet lipsit de tact. Ăsta e necazul cu non-alcoolicii - niciodată nu știi ce urmează să spună. Da, ciudați mai sunt oamenii care nu beau: imprevizibili, limitați și selectivi. Dar noi ne înțelegem cu ei cât putem de bine. Hai să ne întâlnim deseară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sprijinul său timpul, zorindu-l să lucreze pentru el. * Alex învățase din acest examen al vieții că avea o singură cale de urmat: drumul spre grădina de suflet a Inei. Trebuia să planteze cu grijă, răbdare și mai ales cu tact florile încrederii și împreună să ocrotească aceste flori miraculoase ce puteau înflori numai încălzite de un singur soare, cel al unei dragoste sincere, adevărate. De câteva nopți la rând, Alex avea același vis, ceea ce i se părea incredibil: alerga spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la pămînt? Încercarea e a se face cu explozive și a se judeca în analogie. Explozivele să fie măsurătoarea schimbării mișcării în căldură. [SENSIBILITATE ȘI TEMPERATURĂ] 2264 Gustul și mirosul - cumpănă pentru grade infinitezime de răceală (să se vază Jaeger). tactul - pipăitul item Fără a se topi sau a se dizolva lucrurile prin căldură nu le putem mirosi sau gusta. Gradul de răceală e totdeuna identic c-o direcție de mișcare. Rece: descensiune spre centrul pământului, cald: ascensiune către soare; călduț
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în față, într-o poză aproape de dispreț aristocratic. Roata din spate a motocicletei se înălță în aer în urma lui, și păru gata să-l lovească la baza spinării, dar, cu mare tact, acesta își desprinse picioarele de pe pedale și-și înclină corpul plutitor într-o poziție orizontală. Mâinile îi erau încă prinse de ghidon, îndepărtându-se acum de el în timp ce motocicleta se dădea peste cap. Cablurile de măsurare îi retezară încheietura unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și în propagarea lor futuriștii au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul latin, oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere directă la conflictul franco-prusac și cu trimitere indirectă la filozofia lui Nietzsche - este respinsă vehement, împreună cu epifenomenele sale estetice. Am văzut însă că un Ramiro Ortiz susținea contrariul: futurismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Întoarcerea mea a declanșat totul? Mergea drept la țintă. Și lui Îi plăcu asta din capul locului. Ar fi vrut să-i spună că Îi părea rău că nu știuse să-și păstreze sîngele rece În fața lui Gildas. Avea suficient tact ca să știe că nu de scuze avea ea nevoie, ci de un răspuns la o Întrebare care o obseda. I-l oferi pe cel mai cinstit, după părerea lui. - Cred că trebuie să fim atenți la semne, spuse el Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Deodată, animalul violaceu cu față de arici, coadă și zale de Armadillo a început să țipe din răsputeri, ca un dement, în timp ce se învârtea în loc într-o vrie și un dans nebun. Făcea pas schimbat cu picioarele din față în timp ce bătea tactul din coada sa rigidă ca într-o baterie. Spune-mi numele! Spune-mi numele! Și animalul se învârtea ca o sfârlează, bătând cu coada pământul într-un ritm nebun și urla din răsputeri. Privea stupefiată la animalul ce se zbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pregătită, puteam începe experimentul. Ți-au mai lipsit doar cîteva ore, tovarășe general, și situația, cine știe, s-ar fi putut întoarce în favoarea ta, însă n-a fost să fie. Ceasul rău, clipa neagră, nici măcar n-ai făcut-o cu tact și meticulozitate. Trebuia să-ți fi ales cu grijă pistolul, să-l fi curățat bine înainte desfăcîndu-l piesă cu piesă pe birou, lustruindu-l bine cum își lustruiește orice soldat conștiincios arma înainte de ziua în care are tragere. Era de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Getta 2, parcă niciodată nu fusese mai frumoasă. O atmosferă de profundă înțelegere euforică se înstăpâni între ei. La ceasul serii, se adunau în jurul micului Benga și comandantul Felix S 23 îi citea copilului, cu glasul său sonor, silabisind cu tact cuvintele, povești din Wells, Asimov și Ion Hobana. Din inepuizabila ei poșetă, Getta 2 le dădea tuturor pastile de Jidvei, iar Dromiket 4 le cânta doine din jurul Centrului de Recuperare Intergalactică de la Lehliu-Gară. Privind-o pe Getta 2, pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă înghițeau puteam să trec; ea semăna din multe puncte de vedere cu admirația. Dar trebuia să storc din mine ultimele rămășițe de compasiune și de tact. Nu aveam nevoie de ele. Nu trebuia să mă gândesc decât la mine însumi, îmi repetam. Celorlalți, să le arunc, ca Martei, o cioară moartă. Mănușa mea, provocarea mea. Așa procedează cei care sunt adevărați vânători și vor să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
domnișoară Bosanquet, dacă ai uita că cumnatul meu a pronunțat vreodată cuvântul acela. — Desigur, doamnă James. O să mi-l scot complet din memorie. Nu era În deplinătatea facultăților sale. — Exact... Dar telegrama de la omul acela, Alexander, a fost lipsită de tact. La premiera cu Guy Domville a avut loc un episod neplăcut. Știai? — Da, am auzit vorbindu-se despre el, spune Theodora. Nu l-am discutat niciodată. — Henry l-a considerat pe Alexander vinovat. La vremea aceea, i-a scris lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mare atenție, dar fără excitație fizică: ideea trecerii lichidului dintr-o gură În alta, chiar și Între Îndrăgostiți, i se părea dezgustătoare. Nu-i Împrumută și nu-i recomandă cartea lui Du Maurier, considerând că ar fi fost lipsit de tact să o facă Într-un asemenea moment, mai ales că eroina nu apuca să se bucure prea mult de dragostea soțului (odiosul Julien avea să o Înșele curând). Era ușor de văzut că prietenul său era profund afectat de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu avea nevoie de Compton să Îi spună că o astfel de concluzie ternă nu corespundea notei de final În care trebuiau expediați acasă spectatorii englezi, În trăsurile, omnibuzele și trenurile lor suburbane - dar Compton i-o comunică totuși, cu tact dar neechivoc, În decursul corespondenței lor. Din mai multe motive - alte angajamente urgente din partea lui Henry și o tărăgănare din a lui Compton, pe care avea să o recunoască drept boală profesională a tuturor producătorilor dramatici - trecură șapte luni până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prea scump pentru ea, dar Henry știa că este conștientă că are să se simtă stânjenit să doarmă sub același acoperiș cu ea, să Își ia cheia de la aceeași recepție În văzul tuturor, și Îi fu recunoscător pentru această dovadă de tact. Sosi la Paris cu o zi Înaintea lui și Îi lăsă vorbă că o găsește la un hotel mult mai modest, nu departe, pe Rue des Capucines. El ajunse cu expresul de Geneva seara târziu și o așteptă a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
suna, când o rostea Încet, pentru sine, ca o binecuvântare. Dar nici pe perioada acestei scurte vizite nu fu lăsat să uite cu totul de Guy Domville: gazdele citiseră cronica din The Times și, În moduri diferite și pline de tact, Își arătară compasiunea. Arhiepiscopul era o companie mai puțin vioaie decât fiii săi, dar, la o ceașcă de ceai lângă focul sclipitor din salon, În timp ce lumina zilei se stingea pe pajiștea netedă din fața ferestrelor Înalte, pomeni de o istorie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era Frumoasa casă, o expresie lansată de Walter Pater și apropriată de Oscar Wilde, ca titlu al uneia dintre cele mai reușite conferințe publice ale sale. George Du Maurier se numărase printre primii prieteni care Îi scriseseră, cu sensibilitatea și tactul care Îl caracterizau, după premiera la Guy Domville, deplângând purtarea galeriei și exprimându-și admirația pentru piesă, și Îi scrise din nou, exprimându-și sprijinul și simpatia, când aceasta fu scoasă prematur de pe afiș. Henry răspunse cu căldură la ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de pus În practică, atunci când nu poți face doi pași fără astea. Apucă cele două cârje sprijinite de scaunul lui și le ridică moale În aer, ca pe două aripi retezate, inutile. Remarca lui Howells fusese, Într-adevăr, lipsită de tact, dar se vedea limpede că vechiul său prieten era atât de torturat de ideea că lăsase viața să i se scurgă printre degete, Încât nu se mai gândise la suferința tânărului căruia i se adresa. Profund impresionat de sensul Întâmplării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și cele mai multe dintre cele minore vor fi tipărite constant, editate atent, adnotate și studiate În școli, colegii și universități din Întreaga lume, subiect pentru nenumărate teze de doctorat, articole academice și cărți (și, desigur, biografii - dar ar fi lipsit de tact să le menționezi, pe ele sau faptul că va fi adoptat de o ramură a criticii academice cunoscute sub numele de Teoria homosexualității, ai cărei exponenți susțin, de exemplu, că În prefața la Ediția Newyorkeză se găsesc metafore ale penetrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un fierar betonist, drăcuia mai dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-un levier Că ne-am luat ieri de reeever Pentru-o puică din cartier... Din cartierul Banu Manta Unde râde basculanta Și gândacul urcă panta Doar în ciorăpei și-n geanta Ce-a speriat-o din Atlanta... - Of-of! ținu tactul Genel, dintr-o solicitudine de castă ce există între cântăreți. Într-adevăr, în 200 de metri, se izbiră în cirezile de basculante, râzând în soare și preschimbând mahalalele cerești ale Bucureștiului în ruină, cu nepăsarea cu care ar fi întors
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick începuse din nou să plângă, dar, de data asta, lacrimile erau de bucurie și de ușurare. El și Susan rămăseseră singuri în cameră. Ceilalți se retrăseseră plini de tact, după ce strigătele de fericire ale femeilor alertaseră personalul medical, care venise alergând. — Doamne, nici nu știi ce bucurie e să te văd deschizând iar ochii! a exclamat bărbatul râzând printre lacrimi. Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]