2,472 matches
-
acest aspect, nu? - Sunteți extraordinar, doctore! exclamă Ofelia, nu atât de surprinsă pe cât de preocupată era să-și etaleze formele, pe care le ascundea imaginar sub halat, deznodând și înnodând Marian Malciu cordonul, în timp ce-l privea cu neascunsă doză de tandrețe. Întotdeauna știți ce gândesc... Cum intrați în mintea mea? - Intru pentru că tu îmi permiți, domnișoară... - Vai! Domnișoară, ziceți dumneavoastră doar așa, în glumă, să mă simt bine, știu eu... Aș dori să mai fiu, dar mi-a trecut vremea... Am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Iuliana sau după aceea. Avea satisfacții multiple și începuse să simtă un anumit fel de fericire. Nu se manifesta, dar fața lui era mereu luminoasă, vorba mai bună și mai convingătoare ca oricând, iar gesturile față de Iuliana erau pline de tandrețe, deși încerca să fie mai reținut. Cu Iustin avea dialoguri interesante. Îi plăcea mult să stea de vorbă cu el. Acesta traversa o perioadă de stabilizare înceată, dar sigură. Începuse să vorbească bine, coerent, fără întreruperile din primele două zile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-i, urmare a dorinței lor sufletești, dar și urmare a chemării trupurilor. Se doreau dureros de mult și se ofereau reciproc din plin, fără rezerve, cu o plăcere pe care nu o cunoscuse, până atunci, niciunul. Gesturile erau încărcate de tandrețe, iar unirea trupurilor îi trecea într-o altă dimensiune. Pluteau înlănțuiți pe undele calde ale iubirii... După șase zile de spitalizare, Iustin își recăpătase în mare parte forțele și pofta de viață, ceea ce l-a încurajat să solicite externarea. Simțea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe măsură ce se scorojea și devenea stacojiu, mirul păgân ardea din ce în ce mai tare. Oricum, dacă, iată, revenirăm la jocul dintre realitate și ficțiune, știu despre mine că am iubit dintotdeauna animalele și că mă bucură oricând să descopăr rudimente de afecțiune și tandrețe la necuvântătoarele ce nu știu să se prefacă. Am avut și am prieteni buni printre animale și suferințele lor mă sfâșie adânc. În perioada în care am scris Cine adoarme ultimul nu a lipsit de lângă mine, nici măcar preț de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
al familiei Frunză, Andrei, medic în satul Arbore, Axel, fost deținut în Gulag, stabilit într-un sat din Siberia, Marina Pavlova, deținută din Gulag și alții. Simbolistica numelor și lumilor Toate numele eroinelor acestui roman poartă în ele nostalgia și tandrețea cuvântului "DOR", cuvânt specific limbii române și intraductibil în alte limbi. Cele șase principale personaje feminine : Isidora Dora Dorina și Teodora Minodora Alindora formează simbolicul cerc al iubirilor lui SIMION Trăirile dintr-un spital modern din Franța, prezentate în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
emoție ? Să fie vinovat oare parfumul acesta tare de blană de sălbăticiune ? Căldura emanată cu generozitate de cărămizile încinse, aidoma celor ce i le punea mama în pat în nopți prea friguroase ? Sau să fie prezența acestui bărbat plin de tandrețe și poezie ? Suntem în afara timpului, rostește Dragoș cu o voce pură, cristalină, ca a unui copil. Cred că trăim o clipă unică în care se cade să uităm de conveniențe, obligații, promisiuni. Indiferent de ce a fost să fie în cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-o pentru tatăl tău, Dora. Puteam să mă dărui lui numai închizând ochii și gândindu-mă la celălalt, la Simion. Duioșia nu a lipsit dintre noi, căci bărbatul aparent sobru și foarte pragmatic era de fapt sensibil și dornic de tandrețe. Iar umărul lui mi-a fost un neprețuit sprijin atunci când am trecut prin ce am trecut. Despărțită de cel care îi era ca un frate și fără alte prezențe tinere în preajma ei, Minodora a devenit apatică și irascibilă. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care au urechi peste tot." În ziua aceea au ridicat-o pe Minodora. A plecat veselă, încrezătoare, semeață. Am alergat după mașină făcând semne disperate la care ea mi-a răspuns cu un zâmbet larg și cu un gest de tandrețe și încurajare. Avea încă încredere în oameni. Nu știa, era prea tânără ca să știe, că printre oameni sunt atât de multe bestii. În așteptarea serii, am făcut de zeci de ori drumul de la baraca noastră la poartă și înapoi de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vedea gata aprinși, Sidonia găsea de cuviință că venise vremea spovedaniei, venise timpul să intre ea însăși în scenă, în rol de primadonă și atunci le relata cu lux de amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama ei acută că ar putea muri fără să poată dărui din prea plinul inimii sale. Dacă aluzia părea prea străvezie și omul era de felul lui mai puțin impresionabil, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să apară proba viitorului, Carmina consideră că apelativul profesorului este nedrept, îl înlătură din preajma gândurilor sale încercând să-l uite. Pe moment era copleșită de prezența Sidoniei Trofin, ce o învăluia din zi în zi tot mai sigur, într-o tandrețe dulce, fără de grijă, aproape maternă, ceea ce-i conferea un plus de siguranță, de încredere, avea convingerea că drumul către Ovidiu se construia de la sine, nu trebuia să miște nici măcar un deget, el mai opunea un soi de rezistență, amuzant plictisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu fața în sus, poziție de om mulțumit. Lipită de el, Carmina îi simțea vena gâtului caldă, pulsând, plăpândă și vulnerabilă. Femeia nu închidea ochii, se temea să nu adoarmă și somnul să-i scurteze această imensă clipă de voluptuoasă tandrețe, nu, nu voia să adoarmă, voia să trăiască cu orice preț, minut cu minut, să prelungească în conștient prezența lui fizică, atât de certă, atât de aproape, știa că, oricum, peste o jumătate de oră, sau peste o oră, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era plauzibil, într-o clipă înțelese că reușise să ajungă mult mai aproape de omul acesta străin decât se apropiase vreodată de Ovidiu în câțiva ani de conviețuire. Părea absurd dar știa că nu este, era pe cale să atingă a asemenea tandrețe ce leagă două firi identice, o tandrețe după care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire a minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reușise să ajungă mult mai aproape de omul acesta străin decât se apropiase vreodată de Ovidiu în câțiva ani de conviețuire. Părea absurd dar știa că nu este, era pe cale să atingă a asemenea tandrețe ce leagă două firi identice, o tandrețe după care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire a minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știa că nu este, era pe cale să atingă a asemenea tandrețe ce leagă două firi identice, o tandrețe după care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire a minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura ei o făcu să întoarcă privirea înapoi. Mașina lui Ovidiu era acolo, parcată lângă bordură, în vechiul ei loc. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vedere", era chiar obrăznicie să-i sugereze atât de clar ipoteza ei. Ah, tinerii nu prea mai au sensibilitate, hotărî ea, dar apoi își dădu seama că, de fapt, erau două femei rivale, două femei pe câmpul de luptă al tandreții și că ea, Sidonia, mai avea arme atât de sărace. Dar tocmai faptul că era practic lipsită de șansă îi răscoli ambiția, oricum n-avea ce pierde, va încerca să-l cucerească pe Dimitrie cu orice preț, chiar trecând peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcută împăcare cu sine... Ecoul pașilor lui ce se îndepărtau se stinsese demult. Se întorcea în pat și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă, la serviciu, aiurea, exista și atunci când era trează, exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se evalueze în fața oglinzi, să-și compună mimici și gesturi ca o curtezană care știe că nu va da greș. Fusese o vreme când crezuse că este infailibilă, că poate să-l domine pe Ovidiu cu acel gen de tandrețe, că are în ea ceva care o face să treacă dincolo de norme, că e de ajuns să se gândească la el cu intensitate, ca bărbatul să se smulgă din preajma televizorului, în fața căruia se abandona și să înceapă să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a zâmbit. Avea o dantură foarte urâtă. A privit perechea ce se hrănea, insensibilă la vorbele lor. Nu fi cinică, Nina, a rostit mai apoi serios. Poate amândoi s-au gândit că ei niciodată nu au fost capabili de atâtea tandrețe? În tot cazul, Nina și-a încetat ironiile. Îi privea acum pe cei doi cu încântare, așa cum privești un pisc de munte, un izvor sau un asfințit de soare. Își însușise observația lui Alexe fără să crâcnească. Nici măcar instinctul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o poartă Într-o dimineața cenușie și rece. Karp se Întoarse spre mine. — Aceste trăsături regresive explică de ce anumiți copii preferă doica În defavoarea mamei sau alții Își iubesc fratele mai mult decât tatăl. Cel puțin, trebuie să acceptăm posibilitatea că tandrețea exagerată se poate transforma Într-o obsesie funestă. Mi se părea că pledoaria lui Karp pentru toleranță era un preambul la ideile pe care urma să le Împărtășim. Nesigur de reacția așteptată de la mine, m-am retras Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mâna ei. Ceea ce spui e foarte important, Else. Ce era cu filmul pe care l-ai dat Dorei? Deși se simțea jenată, colega mea nu-mi dădu mâna la o parte. În schimb, se aplecă Înainte cu un fel de tandrețe melancolică, ridurile Întinzându-i-se pe la colțul ochilor. — Lui Else Îi pare rău. Else nu știa. Pe cutie scria „Fundația pentru Cercetări Sexologice“. Else a vrut să dea la prietena lui Sascha. Dar imposibil pentru că pașii pe scară. Else: „Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o izbea, a simțit impulsul de a scrie un mesaj aparent adresat tuturor, Însă În special lui Baron Baghdassarian: Paradoxul Ienicerilor e sfâșiat Între două stări contradictorii ale existenței. Pe de o parte, rămășițele trecutului se Îngrămădesc - un pântece de tandrețe și tristețe, un sentiment al nedreptății și discriminării. Pe de altă parte strălucește viitorul promis - un adăpost decorat cu podoabele și ornamentele succesului, un sentiment de siguranță pe care nu l-ai mai avut niciodată, ușurarea de a te alătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se par destul de ridicole. E o zonă de turbulențe despășită. M-am detașat de tot ce mi-ar putea strica liniștea, buna dispoziție, echilibrul pe care mi l-am dorit atât de mult. Acum prețuiesc, în primul rând, prieteniile amoroase, tandrețea. V.P.: Trăiți des în acele, să le spunem, plutiri ale imaginarului, să le spunem stări poetice? Vă protejează de realitățile bizare, ciudate, pe care le trăiți? C.M.: Încerc să mă protejez de lucrurile neplăcute refugiindu-mă în cele plăcute mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
târându-și zilele. "Așa nu se mai poate trăi", izbucnise un comentator după ce văzuse "Trei surori". Singura piesă pe care dramaturgul a intitulat-o "dramă" (celelalte erau doar "vodeviluri"). Cehov a dat de "mucegaiul banalității", a surprins cu o "crudă tandrețe", derizoriul care instaurează tragedia. În piesele lui personaje buimace se mișcă anapoda, aiurea, ca niște păpuși dezarticulate. Repetă la nesfârșit aceleași cuvinte și se plictisesc de moarte. "E totuna, totuna", îngână, ca o flașnetă, Cebutkin. Ce ascund oare vorbele acestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
reconstituirea traiectoriei unei vieți, realizată cu meșteșugul poetului trecut prin publicistică și ajuns, iată! - la proza de evocare. Nu am citit de mult timp pagini atât de frumoase și de expresive dedicate copilăriei și adolescenței, scene creionate cu luciditate și tandrețe, întâmplări și oameni readuși în raza gândului pios, ori numai duios. Bucurii și tristeți, frustrări ori victorii personale ce dau sens și echilibru unei existențe mereu expuse tuturor agresiunilor din afară, dar și complexelor dinlăuntru, - toate sunt convocate cu grija
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
reconstituirea traiectoriei unei vieți, realizată cu meșteșugul poetului trecut prin publicistică și ajuns, iată! - la proza de evocare. Nu am citit de mult timp pagini atât de frumoase și de expresive dedicate copilăriei și adolescenței, scene creionate cu luciditate și tandrețe, întâmplări și oameni readuși în raza gândului pios, ori numai duios. Bucurii și tristeți, frustrări ori victorii personale ce dau sens și echilibru unei existențe mereu expuse tuturor agresiunilor din afară, dar și complexelor dinlăuntru, - toate sunt convocate cu grija
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]