2,004 matches
-
a dus. A făcuto. A revenit acasă. Acum, pentru că m-ai ajutat, eu te răsplătesc, în felul meu. Păstrează-și ție suma asta, iar, cu restul, mă întorc la Vasluiul meu cel românesc și sărac. Bine. Pa. Pa. Revenind acasă, tanti Măcrișa a zis, colegelor de măturat, la bloc, ceva, cum că ea ar fi bolnavă. și că nu mai muncește la scări. Dar, din ce-o să trăiești? - au întrebat-o celelalte. Din ce-o să-mi trimită fata din Italia. Că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena, la orizont, soarele, ce începe să răsară, ca și ieri, ca și alaltăieri, peste omenire. La borș, la tanti Anilina... Dincoace de pârleaz, Nicu Robustu tresări. Strigă, totodată, la vecina la care venise pentru a cumpăra un litru de borș ,necesar pentru zemuiala din acea zi: tu ,Ani, vino să vezi ceva .Ce să văd, se auzi, de după gărduțul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
viață ecvestră. Patul cazon Unitatea militară din Dorohoi intrase în dezafectare. Multă lume trecea pe acolo, își alegea cam ce socotea că i-ar trebui, plătea, la mica înțelegere, celui care-i înmâna cele cumpărate, și-și căuta de drum. Tanti Cliuța întârzia să spună ce dorește. Se tot învârtea: ba pe ici, ba pe colo. și se uita. Cel de dincolo de lumea care, ba intra, ba ieșea, era atent la eventualele furtișaguri. Femeia îi deveni suspectă. O întrebă: ce cauți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În gînd. Limuzinele porneau de-a lungul Căii Victoriei, coborau În spatele Palatului, pe lîngă Cișmigiu, pînă la Liric. Pe covorul roșu, Întins pe treptele de la intrare, călcau sandale de argint și pantofi de lac. „Era frumoasă iară el bogat...“ cînta tanti Marie și mama mare făcea terț. Parcă te și plictisești de la o vreme de atîtea imagini plămădite dintr-un fum alburiu, parcă derulezi negativul unui film, parcă umbli fastuos pe Calea Regală și salamandre speriate țîșnesc din Încîlceala de tulpini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu m-am întins să-l iau. Atunci am observat că femeia nu era scundă, ci stătea într-adevăr jos. Într-un scaun cu rotile. Motanul n-a părut impresionat. — Tanti Ironside, așa-mi zice, i se adresă ea motanului, dar tu poți să-mi spui Tușa Rush dacă te comporți bine cât stai aici. Pe tine cum te cheamă, veselie? Am ridicat privirea din formular. — Îl cheamă Ian. Sprâncenele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui, tanti Tx, se Îmbăta și Începea să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine un antiquarc, pricină pentru care ea și unchiul Wolfram formau o legătură chimică instabilă, proprie mezonilor. Mama pronunța cuvântul ca pe maison, cu un accent ușor franțuzesc, poate pentru că, la școala unde Învățam și eu, preda
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Spune și tu, Sorine, ce era cu tabloul ăla de Bernea? Ce căuta la muzeu? - Rama era de vină, În rest era OK. Așa deci, tot ambalajul. Dacă luam tabloul, cu rama aia nenorocită cu tot, și-l agățam la tanti Clara acasă, mai era Bernea? Ar mai fi oftat, la vernisaj, amarnic, admirativ și preocupat PĂRINTELE IUSTIN DE LA STAVROPOLEOS (a se citi scandat!). Ar mai fi oftat pe naiba! S-ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care mă făcea să mă simt Întrucâtva absent de la evenimente. Ca să dau un exemplu: așezând camera video pe noptieră, mi-a trecut prin cap că Sergiu Nicolaescu e senator de Arad. Și-am râs, aproape cu poftă. M-a auzit tanti Clara, o auzisem și eu trebăluind prin bucătărie, bătând bucățile de carne pentru șnițelele de la prânz. Era duminică deci. Când Clara a deschis ușa camerei mele am auzit și radioul, mătușa asculta slujba. - Sunt bine, i-am spus mătușii. Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fiindcă s-a nimerit în partea luată de ruși în 1940, dar cred că tre' să fi murit și ea săraca demult, că era mai în vârstă decât bunica și suferea și cu tiroida dinainte de dictatura lui Carol al doilea, tanti Geta parcă îi zicea, ba nu, îi spunea... dar stai așa un pic domnule, să-ți spui cum devine cazul, că ea fusese și la Bucuresti, la tratament, ehei, pe vremea aia nu era așa de crunt cu șpăgile prin
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din Heidegger, să-mi țin colegii la distanță. Acasă citeam Noica, să nu o sperii pe Sabina. Partea din spate a casei era ocupată de o familie simpatică de olteni-țigani, Zană, hoți din tată-n fiu. Erau chiriașii mătușii mele, tanti Cucu, care venea rar, cu un plasture pe ochiul lipsă. Clanul Zană ne mai invita pe la ei la masă, „să auziți și voi o muzică adevărată, nu d-aia sifilitică, Fetofăn ăla”. De fapt ne chemau ca să ne ceară apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cimitir când ăștia au demolat totul? Sabina zâmbește. În spatele ei apune un soare feliat de nori. Are părul de cerneală și pielea străvezie. Râde: tu, Piti, chiar ai vrea să te cred? LVI Doar două rude mai aveam în Botoșani: tanti Clemanza și tanti Mizi. Două surori care la un loc adunau 189 de ani. Doar ele mai rămăseseră dintr-o familie numeroasă, din care o parte emigrase în Banat, iar altă parte în cimitir. Surorile seculare trăiau într-o vilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au demolat totul? Sabina zâmbește. În spatele ei apune un soare feliat de nori. Are părul de cerneală și pielea străvezie. Râde: tu, Piti, chiar ai vrea să te cred? LVI Doar două rude mai aveam în Botoșani: tanti Clemanza și tanti Mizi. Două surori care la un loc adunau 189 de ani. Doar ele mai rămăseseră dintr-o familie numeroasă, din care o parte emigrase în Banat, iar altă parte în cimitir. Surorile seculare trăiau într-o vilă din centru. Apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vacă. Nea Miluță n-a mai avut niciodată succesul pe care i-l asiguraseră poeziile dedicate partidului și secerișului. Niciodată n-a mai făcut turnee de recitare în țară; niciodată n-a mai plescăit la aceeași masă cu bardul neamului. Tanti Mizi însă fusese toată viața fată bătrână. De aia surorile o tot îmboldeau: he he, ce știi tu! n-ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu că nu te chinuie reumatismele!. Așa că mezina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu că nu te chinuie reumatismele!. Așa că mezina familiei, la 92 de ani, făcea cumpărăturile, spăla, deretica, gătea și n-avea voie să se plângă de nimic. Tanti Clemanza îi zicea: Mizi dragă, adu-mi alt couteau, că ăsta e pătat; și nici la fourchette nu arată comme il faut. Mizi, cherie, strânge tu masa, că eu am mal de tête. Asta mică răbda cât răbda, apoi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încât i-ar fi servit și pe copiii stăpânilor, chiar dacă doar în chip de fantomă cu șolduri lăbărțate. În casa de pe strada Ipsilanti nr.5 tot ce nu era de metal sau din piatră fusese ciuruit de molii. Chiar și tanti Clemanza avea patru găuri în urechea stângă, deși ea zicea că-s de la cercei. Din nasul lui tanti Mizi a mai rămas un sfârc care îi atârna peste buze. Până și pechinezul lor, Chilot, care văzuse la TV venirea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În casa de pe strada Ipsilanti nr.5 tot ce nu era de metal sau din piatră fusese ciuruit de molii. Chiar și tanti Clemanza avea patru găuri în urechea stângă, deși ea zicea că-s de la cercei. Din nasul lui tanti Mizi a mai rămas un sfârc care îi atârna peste buze. Până și pechinezul lor, Chilot, care văzuse la TV venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, avea în loc de blană un soi de mochetă pătată și arsă cu țigara. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pături, lenjerii de pat, bluze, ceasuri moarte de douăzeci de ani, borcane cu gem de coacăze pe care nu-l poți sparge decât cu picamerul. Când cobor scările, madam Istrate de la unu mă privește cruciș. Părinții ei cumpăraseră apartamentul de la tanti Mizi acum treizeci de ani, apoi le luaseră în îngrijire pe cele două bătrâne refugiate în apartamentul de la doi. Ziceau că, la cât de chițibușare și aprige sunt surorile, sigur pe una dintre ele o s-o lovească damblaua. Pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Chichirești! Dar dacă voia ca măcar „aia mică” să pupe ceva din apartamentul de la doi, trebuia să execute. De aia murea madam Istrate când vedea că mai coboară un nepot încărcat cu catrafuse de sus. Am ajuns pe la opt seara. Tanti Mizi a țipat ca din gură de șarpe: - Clemanza, a binevoit Leo de la București! - O, quelle surprise! Bagă-l înăuntru! În sufragerie, tanti Clemanza, într-un capot cu flori de bambus, stătea întinsă pe patul cât o parcare. Pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când vedea că mai coboară un nepot încărcat cu catrafuse de sus. Am ajuns pe la opt seara. Tanti Mizi a țipat ca din gură de șarpe: - Clemanza, a binevoit Leo de la București! - O, quelle surprise! Bagă-l înăuntru! În sufragerie, tanti Clemanza, într-un capot cu flori de bambus, stătea întinsă pe patul cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc de un picior de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului. Într-adevăr, casa se zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o smulgă din rădăcini. Mă întreabă ce mai e prin capitală. Răspuns invariabil: ce să fie? aglomerație, mitocănie și afaceriști burtoși. Tanti Mizi intră cu o tavă de argint pe care sunt cafele și dulcețuri; pare că se va prăbuși din clipă-n clipă. Acum observ și mai bine că seamănă extraordinar cu un cap de cal de care stă lipit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el banii! Păi ce, crezi că noi avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe bomboane o să stai chiriaș toată viața. Vai de curu’ tău. Vezi dacă am fost strângătoare? Acum ajunge să scot capul pe ușă și să strig: salaaam! și pac! vine madam Ifrim cu salamu’! - Strângătoare cam peste poate, o întărâtă tanti Clemanza, care înghițise bomboanele și se masa pe foale. - Ei lasă, soro, cu orice am greșit eu m-am dus la părintele Arsenie. M-am spovedit și m-am grijit. Da matale de când n-ai mai ținut post? De când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]