1,982 matches
-
de ori. Bunicul, având trei copii la școală „secundară”, în același timp, se descurca greu cu plata taxelor. Băeții umblau aproape desculți. Distanța de la Brăila la Corbeni o parcurgeau de cele mai multe ori pe jos sau cu ocazii. De multe ori, tanti Florica și frații ei Ștefan și Constantin veneau pe jos până la „Trei vânturi”, cam cinci kilometri, și-l rugau pe tata să-i ducă cu căruța până la gara Urleasca, aproximativ 15 kilometri, pentru a ajunge la Brăila. Tata se codea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-l rugau pe tata să-i ducă cu căruța până la gara Urleasca, aproximativ 15 kilometri, pentru a ajunge la Brăila. Tata se codea, aștepta să i se repete rugămintea, dar nu-i refuza. Într-o vară, pe la sfârșitul lui august, tanti a venit însoțită de unchiul Constantin, ca de obicei, să-l roage să-i ducă la gară. Tata avea atunci două iepe frumoase cu mânji după ele, și, ca de obicei a răspuns zeflemist: „Păi da, am să-mi pun
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
propoziția rostită de tata suna așa : „Păi, da o să-mi pun eu acum la ham epuțele mele pentru tine”. Istețimea lui tanti Florica de a schimonosi expresiile altora, era bine cunoscută în familia noastră. Cu astfel de jocuri de cuvinte tanti Florica descrețea frunțile fără să fie caustică. Într-o noapte de vară, cu cer senin și cu calea robilor foarte strălucitoare, pe când eram, ca de obicei, la bunici la Corbeni, tanti Florica, însoțită de frații Ștefan și Costică, au luat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se culca totdeauna devreme, și a început să ofteze sub fereastră. Moșul s-a trezit năucit, dar până să ajungă afară, trubadurii au dispărut tăvălindu-se de râs. Aceasta era o distracție, atunci, acolo, în condițiile pe care le aveau. Tanti Florica a absolvit Școala Normală la Brăila, s-a căsătorit cu învățătorul Mihai Mohonea din Domnița și amândoi au fost numiți învățători la școala din satul Custurea, aparținând de comuna Racovița, unde și-au construit, înaintea celui de al doilea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de al doilea război mondial, o frumoasă casă, frumos mobilată. Pe timpul războiului, soțul ei a fost concentrat ca ofițer de rezervă, a luptat pe front, a fost rănit, și adus într-un spital militar la Craiova. Acolo am mers împreună cu tanti Florica și l-am vizitat. După 23 august 1944, amândoi s-au înscris în partidul comunist și au fost mutați la o școală din Brăila. Au vândut casa cea mare și frumoasă din Custurea și și-au cumpărat un apartament
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a fost inginer la Uzinele de autoturisme din Pitești, căsătorit, fără copii, dar a decedat de foarte tânăr. Când am avut probleme cu divorțul și cu scoaterea din preoție, am stat trei luni la părinți, la Râmnicelu. Atunci, soțul lui tanti Florica, desigur rugat de ea, m-a vizitat la Râmnicelu și mi-a propus să merg la Brăila că el mă angajează ca profesor de matematică la școala lui. Știa de la unchiul Constatin că am aptitudini pentru matematică. Am refuzat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mă angajează ca profesor de matematică la școala lui. Știa de la unchiul Constatin că am aptitudini pentru matematică. Am refuzat, m- am umilit, am acceptat disprețul pentru recăsătorire, și cu omenia Mitropolitului Sebastian Rusan am fost reprimit în cler. Și tanti Florica, și soțul ei au ajuns pensionari, și pe când eram în Vama, deci după 1970, au decedat. Tanti Florica a decedat pe stradă, mergând la medic pentru o injecție. UNCHIUL CONSTANTIN Ultimul născut al soților Vasile și Iordana Picoș
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
refuzat, m- am umilit, am acceptat disprețul pentru recăsătorire, și cu omenia Mitropolitului Sebastian Rusan am fost reprimit în cler. Și tanti Florica, și soțul ei au ajuns pensionari, și pe când eram în Vama, deci după 1970, au decedat. Tanti Florica a decedat pe stradă, mergând la medic pentru o injecție. UNCHIUL CONSTANTIN Ultimul născut al soților Vasile și Iordana Picoș a fost Constantin. A absolvit școala normală din Galați. După ce a obținut diploma de învățător, s-a prezentat la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Eu văd că sub această haină a smereniei pe care a purtat-o unchiul Constantin, strălucește cu nimb de sfințenie și mama mare și mămica, toți moșii și strămoșii noștri, care dorm sub glie. Mi se pare că soția sa, tanti Măriuca vede altfel viața și, mi se pare că nu-l poate înțelege pe unchiul Constantin, mai ales atunci cînd el este bun, blând și „prea” delicat, când este modest și când se exprimă prin smerenie. Mi se pare, chiar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
prezent lângă sicriu, alături de dânsul, este preot ortodox. Cred însă că unchiul n-a voit să se manifeste ca un catolic, ci, pur și simplu, fără să se gândească, fără să-și dea seama, s-a închinat așa cum îl obișnuise tanti Măriuca, apărătoarea catolicismului în casa profesorului emerit și autorul atâtor cursuri și cărți de specialitate. Mă întreb dacă suferințele, lacrimile, sudoarea bunicilor Vasile și Iordana, dacă puritatea sufletului și a credinței strămoșești, dacă veacul în care ei ne-au adus
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a murit „de tânăr” la 50 de ani. Toți copiii au plecat din sat, unii în Brăila, alții în Galați, alții în Râmnicul Sărat sau Focșani și au devenit meseriași. Toți zece au fost băieți, și majoritatea au devenir șoferi. Tanti Ștefana, la bătrânețe a rămas singură în casă, dar singură și în satul Ciupercari, care dispărea încet, încet. DESPRE MĂMICA Dragă mămică, scumpa mea mămică, Cu lacrimi fierbinți în ochi mă adresez ție, chem peste veac sufletul tău mare, sufletul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: „Vrau să fiu domn” (domn însemna învățător). Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-am făcut. Tanti Florica a făcut mult haz de „potrivirea” dintre ținuta și afirmația mea: „vreau să fiu domn”. Clasa I-a am început-o cu domnul Tănăsescu, un învățător mai sever și nu așa de conștiincios ca domnul Baștiurea. În localul școlii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și mi-am pus comprese peste mâini. Uleiul de ricin cu acest nume are toate vitaminele și, ce minune, „palma” Domnului peste mâinile mele mi-a ridicat durerea! Cu ce pot compara această tandrețe infinită? Numai cu gestul mătușii Paraschiva, „tanti Chiva”, care, ori de câte ori mă loveam crunt de pietroaie (când mânam la păscut oile, împreună cu sora mea, Tatiana), lăsa de pe cap panerul plin cu fructe ca să-mi sărute exact locul în care mă lovisem și o roșeață apăruse, roșeață care treptat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
parcă umezi, dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. Dacă plecați îmi lăsați mie câinele? m-a întrebat tanti Safta, vecina care tocmai umpluse gălețile cu apă. Unde să plec? am întrebat-o. 20 A zâmbit și a plecat spre casă cu gălețile pline fără să-mi răspundă. Mirată, am privit în urma ei. Odată intrată în casa rece și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
foame aveau bieții copii, dacă au fost nevoiți să fure carne din balconul meu. Joia sau marțea venea o mașină și prelua bovinele bătrâne sau accidentate, plătindu-le țăranilor destul de bine. Într-o astfel de zi, am cunoscut-o pe tanti Maria, de la Boiereasca, și apoi pe nenea Culai și pe fiica lor, Sofia, stabilită în Germania. Femeia a intrat timid pe ușă și, cu lacrimi în ochi, crezând că eu sunt primărița, mi s-a adresat: Vă rog, doamna primăriță
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lacrimi în ochi, crezând că eu sunt primărița, mi s-a adresat: Vă rog, doamna primăriță, să mă ajutați să dau și eu vițica la achiziții că e neleapcă (nu dă lapte) și beteagă! Păi, du-te și o predă, tanti, că e mașina în centrul comunei! Offff, vin de cinci săptămâni cu ea și nu vrea să mi-o ia că e prea slabă, iar eu nu am ce face cu vita în bătătură. E puțin șchioapă, dar mi-e
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
slabă din curtea primăriei unde o lăsase. Am mers împreună la achizitorul care, atunci când a văzut că revine cu cineva de la primărie, i-a strigat: Hai, țață Maria, urcă schiloada aia de vită în mașină! După ce a scăpat de animal, tanti Maria a revenit la primărie. A intrat în birou și cu lacrimi în ochi m-a îmbrățișat, de parcă aș fi fost copilul ei, spunându-mi: Nici nu știi ce bine mi-ai făcut! Am să-i spun fetei din Germania
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
câte o biserică mai îndepărtată, unde, din pridvor, ascultam cu emoție liturghia de duminică. Nu îndrăzneam să mă apropii de icoanele din fața altarului, dar atmosfera din biserică îmi producea o senzație deosebită față de tot ce simțisem sau trăisem până atunci. TANTI ANA CEA GRASĂ Șareta era reparată și avea roți de cauciuc noi, de Dacie. Hamurile erau și ele noi, iar banca cu spătar și cu salteluță de burete, tapițată, acoperită cu o pătură călduroasă trasă de calul Negru, făceau plăcută
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe la poarta mea și să nu intrați, că mă supăr. Într adevăr era imposibil să nu te oprești. Se așeza în fața calului pe care îl apuca de hățuri și îl făcea să stea pe loc în poarta lui. Femeia lui, tanti Ana, era obeză. Se mișca foarte puțin. Nea Voineac îi punea pe masa de lângă ea tot ce avea nevoie pentru prepararea hranei. Așa obeză cum era, se pricepea de minune la pregătirea porcului, a pastramei de oaie, iar 164 plăcintele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oaie, iar 164 plăcintele poale-n brâu cu brânză de vacă amestecată cu brânză de oaie, pe care le ungea cu smântână, când le scotea din cuptor, erau minunate. Nu mă prea gândeam la igienă când mâncam bucatele gătite de tanti Ana. Dacă m-aș fi gândit, cred că n-aș mai fi intrat niciodată în acea casă în care cea mai mare economie se făcea la apa pe care omul o aducea cu două ciubere de lemn de la o fântână
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care omul o aducea cu două ciubere de lemn de la o fântână îndepărtată. În sat erau mai multe fântâni, dar nici una nu avea apă bună de băut. Erau necesare puțuri de adâncime. De fiecare dată când ceream apă de băut, tanti Ana îmi spunea cu glas rugător: Tovarășa primar, poate vă dau ăia de la județ niște bani să ne faceți puțuri de adâncime, să avem și noi apă bună de băut aici în sat. Mai bine serviți un pahar cu vin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rugător: Tovarășa primar, poate vă dau ăia de la județ niște bani să ne faceți puțuri de adâncime, să avem și noi apă bună de băut aici în sat. Mai bine serviți un pahar cu vin. Refuzam. Voiam apă, nu vin! Tanti Ana era secretară de partid în satul Cocârț. La ședințele de la centru venea nenea Voineac. El nu era membru de partid pentru că nu avea școală, dar avea memoria bună și îi transmitea soției sale, care avea șapte clase, toate sarcinile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la centru venea nenea Voineac. El nu era membru de partid pentru că nu avea școală, dar avea memoria bună și îi transmitea soției sale, care avea șapte clase, toate sarcinile. Din cauza obezității, ședințele de partid se țineau uneori acasă la tanti Ana. Masa pe care ea gătea se transforma în masă de prezidiu, iar membrii de partid, doisprezece la număr, din care lipseau întotdeauna aproape jumătate, stăteau pe cele două paturi. Nea Voineac avea sarcina de a face mobilizarea. Învățătorul nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
șirul de mașini a oprit la modesta mea poartă pentru a-și lua rămas bun de la fosta colegă de liceu, de la Teodora, acum persoană importantă de care nu se știe când vor avea nevoie! OASPEȚII DIN GERMANIA Sofia, fata lui tanti Maria și a lui nenea Culai, era măritată cu Werner, neamțul. Locuiau într un orășel din Germania Federală, dar veneau în vizită la părinți în fiecare an, de Paște și de Crăciun. Veneau plini de daruri pentru aceștia, dar și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mirosul fin de ciocolată pe care îl păstraseră. Trocul se făcea după ce copiii miroseau îndelung bucățelele de staniol și înghițeau în sec. Între timp, Mișu le explica ce gust a avut fiecare bomboană. Am intrat cu mașina în curte la tanti Maria. Camera era luminată de o lanternă de masă, cu baterii, iar televizorul adus din Germania mergea tot cu baterii. Ce fericiți sunteți că nu trebuie să stați cu lampa de gaz! Din partea noastră poate să nu mai vină lumina
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]