2,061 matches
-
pasă cărțile lui Ninici. Era un joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la Belgrad, spuse Lukici. — Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-a oprit. Soldatul se opri brusc din făcutul cărților și spuse cu o voce nesigură: — Sunt bucuros că n-am fost la Belgrad. — Să lupți, băiete! spuse funcționarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
palid se strecura oblic prin geam și atingea cutiile și cuferele stivuite dincolo de tejghea. Ninici ridică paharul și funcționarul de la mesagerie rămase cu un deget pe pachetul de cărți, așteptând. — Alo, alo! mugi Lukici cu voce aspră. Cu cine doriți? Telegraful? N-am auzit nimic. Am o groază de lucruri de făcut În stația asta. Spune-i femeii să-și trimită telegramele la ore rezonabile. Ce anume? Vocea lui se schimbă brusc. — Vă rog să mă scuzați, domnule. Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Myatt zbura dintr-o parte În alta când mașina intra În gropi, urca sau se balansa. Mașina gemea și gâfâia ca o ființă omenească forțată la limita rezistenței de un stăpân nemilos. Zăpada cădea și mai abundent. Stâlpii de telegraf din lungul liniei păreau scurte fisuri negre Într-un zid alb. Myatt se aplecă spre șofer și Îi strigă În nemțește, peste zgomotul motorului antediluvian: — Vezi ceva? Mașina se răsucea și aluneca de-a curmezișul drumului și omul Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
slujbă mai bună pe lângă noi. Se Înscriseră Într-un sens giratoriu, pe după un polițist miniatural ce sta pe o cutie și dirija circulația, după care urcară o colină. Sub ei, Între un bloc bizar și gol și un stâlp de telegraf, domurile Moscheii Albastre se ridicau ca un ciorchine de bule de săpun azurii. Domnul Stein Încă nu se simțea prea În largul lui. — E bine pentru o fată, repetă el. Și În ultima vreme firma mi-a ocupat tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
neapărat semnificatul - parcă l-aș vedea mai degrabă pe cititorul Împătimit al lui Dinescu. Ia ascultați: „capra mănîncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la geamul dormitorului. Lumea exterioară era alcătuită dintr-o stradă lungă și, de cealaltă parte a ferestrei, un șir de case terasate. Din loc în loc, la distanțe egale, se zăreau stâlpi de iluminat. La distanțe inegale se zăreau stâlpi de telegraf. În depărtare, se auzeau sunetele unui drum aglomerat - huruit continuu de motoare, hurducăit de camioane și, din când în când, o zdrăngăneală de difuzare. Dar - mi-am lipit nasul de sticlă și m-am uitat în stânga și-n dreapta - nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înseamnă că nici o părticică din tine, cel de acum, nu ți-a aparținut ție, cel din urmă cu șapte ani. Totul se schimbă. În zilele de început ale vieții mele de-a doua am observat cum umbra unui stâlp de telegraf se mișcă tiptil între grădinile a două case de peste drum - de la nr. 152 la grădina celei cu numărul 150 - în decursul mai multor ore, de la prânz până seara. După ce am urmărit lucrul ăsta de câteva ori, am făcut calculul: mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
152 la grădina celei cu numărul 150 - în decursul mai multor ore, de la prânz până seara. După ce am urmărit lucrul ăsta de câteva ori, am făcut calculul: mișcarea umbrei de la o grădină la cealaltă însemna că ambele case, stâlpul de telegraf, strada, noi toți parcurgem, odată cu rotirea planetei, 1870 de kilometri în jurul pământului. În același timp, mai parcurgem aproximativ 120 000 de kilometri prin spațiu în jurul soarelui și mult mai mult, ca parte a amplei mișcări în spirală a galaxiei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să existe, urmând doar programele repetitive pe care mi le stabilisem și nimic mai mult sau mai puțin de atât. Stând în fotoliu cu motanul pe genunchi și o partidă de biliard în față, la televizor, urmărind umbra stâlpului de telegraf cum străbate distanța dintre grădini, m-am gândit mult la sensul vieții mele. Nu cu mâhnire, ci pur și simplu cu mult calm, ca într-o rătăcire zadarnică a gândurilor. Elementele rutinei mele, ale rutinei mele antidepresive... După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din mintea mea precum cețurile joase de pe terenurile de joacă și nu-mi rămâne nimic. Doar emoția și senzația copleșitoare a pierderii unui lucru. Adevărul e că nu mai pot fi doar atât. În grădina de peste drum, umbra stâlpului de telegraf își croiește încet drum în jurul lumii. În vârful ei e un graur gârbovit pe fundalul sfârșitului de vară. DOI Noaptea, somonii părăsesc râul și intră în oraș. Raymond Carver 9 Pe urmele lui Trey Fidorous - Fosile reconstituite și obiecte găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un geam deschis -, zgomote ce pluteau peste suprafața apei încețoșate. Uitându-mă în jur, umbre vagi începură să se ivească în albeață. Siluete familiare prinseră contur în jurul meu, acoperișuri terasate la orizont și copaci, antene TV și hornuri, stâlpul de telegraf din grădina casei de peste drum de-a mea. Mi-am scos brațul din imagine. Sunetele se stinseră repede și siluetele se șterseră, întorcându-se în ceață. M-am holbat la vedere. O altă mașină din pixeli trecu în goană prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
temeliile lor de piatră, aidoma acelora de pe străzile Pompeiului. Nemaiavînd trecut, era ca și cum ar fi făcut parte din aceste ruine - uitase de lungile weekenduri petrecute la țară, de rîsetele ce umpleau pe seară ulițele, de rîndunelele Înșirate pe sîrmele de telegraf. Pe scurt, uitase de anii lui de pace. Pacea luase sfîrșit pe neașteptate, Într-o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe se mișca aidoma unei pietre printre alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că este un abuz ca să ni-l luați mereu de la gură. Nu vă gândiți că doamna Pora este cea mai frustrată dintre noi toți? De când dumneavoastră ați monopolizat fundul președintelui, sărmana de ea, pupă mobila prin casă, pupă stâlpii de telegraf, barierele de cale ferată și cu privirea pierdută într-un neant doar de ea cunoscut, linge ore întregi, în neștire, receptorul telefonului. Și noi ceilalți, avem accese din acestea, dar ni le înfrângem cu bărbăție, pe cât putem. Sperăm că pentru
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
eu! În fiecare primăvară, nu scot și eu puișori ca toată lumea? Și în loc ca oamenii să se bucure când mă așez în ogradă la ei și-i chem acasă, în sfârșit... Fâl-fâl, fâl-fâl. Fire, fire peste tot. De curent, de telegraf, cruciș, curmeziș, și peste fire neoane, și peste neoane, avioane... Vai de noi! Nu-i de mirare că migratoarele o iau razna. A fost odată ca niciodată Ileana Cosânzeana, în cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă, acuma și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în ochi, iar el îi ascultă răspunsul deja pregătit: „Pentru că au picioarele scurte...” Și, după câteva secunde, adaugă: „- La noi toate au picioarele scurte!” Presupune că se referă la toate păsările văzute de ea, în copaci sau pe sârmele de telegraf. Își spune, murmurând mai mult pentru sine: „Inclusiv minciunile...” Dintrodată își dă seama că, în lumea micuței sale partenere de discuție, minciuna încă nu există. Va trebui să fie foarte atent la ce și cum îi răspunde: totul trebuie să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
caută să scape fugind spre pomul sau zidul unde a stat urmăritorul lui. Când a atins cu mâna acest loc nu mai poate fi prins. Cine este însă prins, înainte de a fi sosit acolo, devine urmăritor și reîncepe jocul. 30.Telegraful Locul - sală, teren. Toți jucătorii, în afară de unul care este „telegrafistul”, stau pe o linie prinși de mâini reprezentând firul de telegraf. La distanță de 6-10 pași se trasează un cerc care este o poștă. La începutul jocului „telegrafistul” este în
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
mai poate fi prins. Cine este însă prins, înainte de a fi sosit acolo, devine urmăritor și reîncepe jocul. 30.Telegraful Locul - sală, teren. Toți jucătorii, în afară de unul care este „telegrafistul”, stau pe o linie prinși de mâini reprezentând firul de telegraf. La distanță de 6-10 pași se trasează un cerc care este o poștă. La începutul jocului „telegrafistul” este în rând, în extremitatea stângă. El trimite o telegramă, adică strânge mâna vecinului din dreapta și imediat părăsește rândul trecând în fața lui. Jucătorii
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
tîmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele În vîrstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce În ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stîlpului de telegraf din fața porții, cu care se compară cîteodată, rîzÎnd, uscat și drept, avînd grijă de verticalitatea ținutei, foarte micile, mai vizibile, mai nu, crăpături ale suprafeței neavînd nici o importantă, „important este - Își spunea - să stai neclintit și lucid În fața vremii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sfîrșitul lumii, Hollywood-ul ar cheltui sute de milioane de francklini, ar arăta cutremure, inundații și alte catastrofe, barca lui Noe, răsturnînd copaci, autobuze, spitale, unde stau ascunse gata să nască o sumedenie de mame, ar doborî poduri, schele, stîlpi de telegraf, trenuri de mare viteză, nu s-ar gîndi În nici un caz la un film intimist, n-ar pricepe de ce intimist și-ar pulveriza În cîteva minute de proiecție zeci de elicoptere, avioane cu pasageri speriați dar curajoși, doi munți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un alt șir de catîri legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul trecătorii pe motocicletele lor sau, În locurile prea abrupte, mergînd pe lîngă ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
merge un cetățean beat și se adresează unei fete, pe lângă care trece: Domnișoară, te rog spune-mi câte cucuie am în frunte? Trei, - răspunde fata speriată. Îți mulțumesc, - mormăi bețivul, - asta înseamnă că până acasă mai am trei stâlpi de telegraf.” „ Ce vin îți place mai mult să bei? -Acela... plătit de altul!” „Fiul dumneavoastră are o mare sete de știință. De la cine a moștenit-o? -Știința de la mine, setea de la tatăl său!...” Ieșeanul se uită la mine curios și în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu excepția clasei a șaptea, când din cauza unei întâmplări nefericite, fu al patrulea. Ca o recunoaștere a conștiinciozității lui, fu numit șef al laboratorului de fizico-chimice (care între timp fusese înzestrat cu cântare, nivelă și cumpăna zidarului, sisteme de scripeți, cu telegraf), al câmpului de experiențe și al muzeului de științele naturii. Acolo zăbovea, în dorul plantelor sălbatice îndrăgite acasă. Planșele cu diferite sisteme de altoire, cu semințe agricole așezate ordonat pe categorii, cu plante medicinale și diferite construcții tematice în miniatură
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
afară. Huiduma își înghiți flegma împreună cu imaginea unui parbriz care se făcea fărâme, iar Omul cu Tatuaj nu înțelese, în câteva fracțiuni de secundă, de ce plafonul mașinii s-a pus dintr-o dată în mișcare. Cu siguranță că acel stâlp de telegraf fusese putred. Îmbătrânise și obosise sub greutatea firelor o perioadă prea lungă (mult prea lungă) de timp. Se prăbuși peste Land Rover, iar schimbarea poziției verticale într-una orizontală nu fu deloc atât de lungă precum ar fi părut inițial
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se prinseră într-o horă nebună, fulgerele se întețiră, atmosfera se încărcă, suplimentar, cu energie. Ochii scriitorului urmăriră întreaga scenă, în timp ce buzele se mișcau, rostind cuvinte pe care nici el nu le putea auzi. Dar le gândea... Când stâlpul de telegraf porni către pământ și către Land Roverul în care o huidumă și un Om cu Tatuaj habar nu aveau ce renghi urma să le joace destinul, scriitorul abandonă, temporar, scena. Turnă J&B în două pahare și le ciocni. Sorbi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Literatură de rahat: Scriitor ratat - romanul vieții (manuscris în lucru) - geamantan cu bani (???) - agent imobiliar - Om cu Tatuaj (Celine Dion). Viață de rahat: Agent imobiliar - mort - accident de circulație (azi). Om cu Tatuaj pe umăr (Celine Dion) - mort - stâlp de telegraf căzut peste mașină (azi). Privi rândurile, apoi introduse hârtia în sertar și îl încuie cu cheia. Aprinse țigara, pufăi câteva secunde, după care se scărpină după ureche. Își aminti cuvintele Luciei: „... strada din spatele curții noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]