3,283 matches
-
o diferență de timp și, în consecință, perioada de douăzeci și șase de ore în care zona memorizată ar rămâne similarizabilă era prea scurtă. Venus se afla la o distanță imensă. Se pregătea să realizeze un examen mai amănunțit al temniței, când, încă o dată, remarcă femeia. De astă dată, își fixă atenția asupra ei. Prima impresie fugitivă fusese aceea a unei persoane distinse. Privind-o mai bine, verifică justețea acestei observații. Nu era mare, dar portul său trăda un sentiment inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se teme de dumneata. Așadar, această celulă nu poate fi o temniță pentru dumneata, sau pentru mine. Greșesc oare? Gosseyn nu răspunse, dar era furios. Greșea cu totul. El era la fel de întemnițat ca și ea. Fără zonă exterioară spre care să se similarizeze, fără o priză de energie pe care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
satisfacție personală. O problemă: de ce acest om se prefăcea? La forța musculară yalertanul făcea parte dintr-o categorie aparte. Dacă ajungeau la bătaie, Gilbert Gosseyn va trebui să-și folosească creierul secund pentru a se similariza în diverse puncte ale temniței. Va trebui să se ferească de brațele gorilei și să se bată ca un boxer, nu ca un luptător. Dar folosirea creierului său secund îi va trăda natura facultății sale speciale. Gosseyn se ridică și merse încet până la grilajul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sol de beton. După ce se chinui cu el câteva minute, Gosseyn se dădu înapoi. - O celulă fără uși, zise, și liniștea. Spiritul se destinse. O liniște incompletă. Erau zgomote, mișcări, mers încolo și încoace, palpitația slabă a unor glasuri. Această temniță făcea parte dintr-o construcție mai largă - cum îi zicea femeia? - refugiul Discipolului. Încerca să și-o reprezinte când Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dirija nava aeriană în noapte. Se făcea și mai palidă pe măsură ce asculta instrucțiunile. - Nu cred că ai dreptul, zise ea, tremurând, să-mi ceri să fac asta. Gosseyn zise: - Aș vrea să-ți pun o întrebare. - Da? - Când erai în temniță cu Jurig ce s-ar fi întâmplat dacă mă omora? Discipolul te-ar fi salvat? - Nu, nu eram decât un mijloc de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o diferență de timp și, în consecință, perioada de douăzeci și șase de ore în care zona memorizată ar rămâne similarizabilă era prea scurtă. Venus se afla la o distanță imensă. Se pregătea să realizeze un examen mai amănunțit al temniței, când, încă o dată, remarcă femeia. De astă dată, își fixă atenția asupra ei. Prima impresie fugitivă fusese aceea a unei persoane distinse. Privind-o mai bine, verifică justețea acestei observații. Nu era mare, dar portul său trăda un sentiment inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se teme de dumneata. Așadar, această celulă nu poate fi o temniță pentru dumneata, sau pentru mine. Greșesc oare? Gosseyn nu răspunse, dar era furios. Greșea cu totul. El era la fel de întemnițat ca și ea. Fără zonă exterioară spre care să se similarizeze, fără o priză de energie pe care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
satisfacție personală. O problemă: de ce acest om se prefăcea? La forța musculară yalertanul făcea parte dintr-o categorie aparte. Dacă ajungeau la bătaie, Gilbert Gosseyn va trebui să-și folosească creierul secund pentru a se similariza în diverse puncte ale temniței. Va trebui să se ferească de brațele gorilei și să se bată ca un boxer, nu ca un luptător. Dar folosirea creierului său secund îi va trăda natura facultății sale speciale. Gosseyn se ridică și merse încet până la grilajul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sol de beton. După ce se chinui cu el câteva minute, Gosseyn se dădu înapoi. - O celulă fără uși, zise, și liniștea. Spiritul se destinse. O liniște incompletă. Erau zgomote, mișcări, mers încolo și încoace, palpitația slabă a unor glasuri. Această temniță făcea parte dintr-o construcție mai largă - cum îi zicea femeia? - refugiul Discipolului. Încerca să și-o reprezinte când Jurig zise în spatele lui: - Ce țoale haioase ai! Gosseyn se întoarse și-l privi. Tonul lui Jurig indica faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dirija nava aeriană în noapte. Se făcea și mai palidă pe măsură ce asculta instrucțiunile. - Nu cred că ai dreptul, zise ea, tremurând, să-mi ceri să fac asta. Gosseyn zise: - Aș vrea să-ți pun o întrebare. - Da? - Când erai în temniță cu Jurig ce s-ar fi întâmplat dacă mă omora? Discipolul te-ar fi salvat? - Nu, nu eram decât un mijloc de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
celălalt capăt al coridorului. Nu voia ca aceste cadavre să fie găsite în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o săvârșise, incapabil să-și adune gândurile, Corl se întoarse în temnița lui, a cărei ușa se închise cu un clinchet metalic. Prin încuietoarea electrică începu din nou să circule curentul. Corl se făcu ghem, ca și cum ar fi dormit, căci auzise zgomot de pași și glasuri ațâțate. Deși cu ochii închiși, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
membrilor expediției, încurajarea inițiativelor individuale, chiar cu riscul de a sacrifica o parte din eficacitate. De aceea, nici nu se ostenise să protesteze împotriva restricțiilor suplimentare impuse de noul director unor oameni care și așa erau înghesuiți ca într-o temniță între pereții navei. Din fundul auditoriumului, se auzi vocea lui Smith: - Văd că domnul Grosvenor se foiește pe scaun. Nu cumva e prea politicos ca să ia cuvântul înaintea unora mai vârstnici decât el? Spune, domnule Grosvenor, ce-ți trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cum suntem pedepsiți cu lovituri. Poate că ne ducem zilele pe o planetă-pușcărie, doar că nu-i vedem pe temniceri, iar la orice încercare de revoltă ne primim bătaia, dar în forme subtile, făcute cu multă imaginație. Mă simt în temniță. N-am curaj să mă cred liber și nu știu să mă port ca un om liber. Colegul meu m-a întrebat dacă vreau să mă conducă la hotel și-abia am îndrăznit să-i spun că aș vrea să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câmp, 231 {EminescuOpVI 232} Feciorul care-i fecior Pe umăru-i cu topor - Căci în sară calu-nșală Și mi-l scoate-n câmp afară. 216 Frunză verde de cicoare, Toată lumea-i la răcoare, Numa eu-s la - nchisoare, La Iași în temnița mare, Cu doi butuci în picioare. Frunzuliță de negară, Am primit o veste - asară, Că și puica-i la opreală, La opreală părintească, Pentru fapta voinicească. Ea din ochi negri - o lăcrimat, Din guriț - o cuvîntat: - Nu mă bate, mămucă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
voinicel nant, Nant și sprâncenat, Sprincenele lui Pana corbului, Ochișorii lui Mura câmpului, Fețișoara lui Spuma laptelui. Mustecioara lui Spicul grâului, Coaptă la răcoare, Neajunsă de soare, Coaptă la pământ Neajunsă de vânt. - Vinde-ți, mamă, rochița Și-mi deschide temnița, Vinde-ți, mamă, papucii Și-mi deschide butucii, Ca să ies la codru des Și din el să nu mai ies, Numai sara la potici Să culc mândre și voinici, Să-mi fac bani de cheltuială Și straie de primeneală. 232
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că din fiară am scăpat Și pe voi v-am adunat, Și-n alt stat că am trecut Ca să-mi plătească tribut. România mi-au plătit Pe cât mie - au trebuit, Și cu ea m-am răfuit, I-au rămas dosarele, Temnița și fiarăle, Să le aibă de la mine Că eu le-am purtat prea bine, De rugină că le-am șters Și n-am fost pretențios. Ia mâncați, mâncați și beți Voi copii, băeți, Ș-apoi să încălicați Și pe mine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
curând, Olrik, nedomesticit de înfrângeri, avea să înțeleagă că tainicul său corespondent îi oferea datele și planurile evadării sale. „S” deținea resurse inepuizabile, iar puterea sa invizibilă îi dădea lui Olrik încredere în posibilitatea de a scăpa, încă o dată, din temnițele în care omenirea îl fereca invariabil. Punctul culminant al tribulațiilor sale se apropia. În cel din urmă mesaj, „S” îl anunța că ora eliberării sale a sosit, trimițând, alături de misiva sa, și masca miniaturală de gaze pe care Olrik era
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cei care ni se opun dispar. Azania ne va furniza resursele umane pe care le putem utiliza în lumea pe care o ridicăm. Cât despre dumneavoastră, domnule Maior, aveți exact talentele de care viitorul are nevoie. V-am scos din temniță pentru a vă oferi un loc în Pământul Bordurian pe care îl pregătim. Sunteți, în fine, între oameni care vă apreciază geniul organizatoric. După ani de zile, viitorul pe care îl visase și primul său stăpân era pe cale de se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un steag de catarg. Locul în care Tournesol era deținut putea fi doar bănuit - una dintre camerele de comandă în care erau adăpostiți tehnicienii bordurieni. Instinctul lui Milou nu putea da greș. La capătul acestor culoare luminate electric se afla temnița în care savantul era ținut captiv, în așteptarea prietenilor săi. Așteptat, miracolul se produse în cele din urmă. Milou se opri în fața unei uși blindate. Tintin apăsă discret pe clanță și, minune !, ușa nu fusese încuiată. Căci nimeni nu își
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fost aceea care i-a silit pe acești nefericiți să dea înapoi, ci convingerea generală a tuturor locuitorilor că o pedeapsă cu închisoarea era echivalentă cu o pedeapsă cu moartea, ca urmare a excesivei mortalități ce putea fi observată în temnița municipală. Bineînțeles, această credință nu era lipsită de temei. Din rațiuni lesne de înțeles, ciuma părea să se înverșuneze mai ales împotriva tuturor celor care aveau obiceiul să trăiască în grupuri, soldați, călugări sau prizonieri. În ciuda izolării unor deținuți, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Biblioteca Casei Sindicatelor, urmând ca 6 exemplare să fie difuzate unor participanți la lansare. Luni, 28 februarie 2011. Au trecut 226 de ani de când au fost trași pe roată (ce barbarie!) Horea și Cloșca, în timp ce Crișan s-a spânzurat în temniță cu nojițele de la opinci. Ce Barbarie, cu B mare! După atâția ani, în condițiile unificării hotarelor țării, maghiarii fac parte din guvern, cu toate partidele românești ce s au succedat la guvernare, fac legi și cer drepturi și încă mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
doar douăzeci de ani. Dar În 1621 devine viconte de Saint-Albans. Ce anume găsește el În bunurile strămoșești? Mister. Fapt e că tocmai În anul acela cineva Îl acuză de corupție și pune să fie Închis pentru câtva timp În temniță. Bacon găsise ceva care provoca teamă. Cui? Dar cu siguranță, tocmai În perioada aceea Bacon Înțelege că Saint-Martin trebuie ținut sub control și concepe ideea de a-și realiza acolo acea Casă a lui Solomon a lui, laboratorul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
temperamentală față de Dadaism (pe care îl acceptase în principiu, fără însă a-l lua în serios) devine acum manifestă: „De la începutul Evului modern și pînă acum, strigătelor de uimire ale obișnuinței bruscate urmau sancțiunile. Tăcerea, arderea pe rug sau retractarea, temnița și batjocura, aceasta însă rezervată îndeosebi delictelor literare și artistice. În cele din urmă, inovatorii sucombau sau triumfau (...). Astăzi însă (...) îndrăznețul și bizarul e primit cu un relativ calm, mult mai puțin propice zarvei de odinioară, căci fenomenul e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
BUNAVESTIRE În noaptea asta lungă, fără sfârșit, o femeie umbla supt cerul apropiat. Ea înțelege mai puțin decât oricine minunea ce s-a întîmplat. Aude sori cântăreți, întreabă, întreabă și nu înțelege. În trupul ei stă închis ca într-o temniță bună un prunc. De nouă ori se-nvîrte discul lunei în jurul pruncului. El rămâne nemișcat și crește mirîndu-se. ............................................................ În noua noapte fără sfârșit ciobanii păzesc nașterea unor semne cerești. Mă duc între ei să vestesc: Tăiați-vă mieii pe cruce În
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
e mai firească, dictată de convingerea că nu există altă soluție, cu atât Inchiziția e mai puternică. De fapt, idealul ei e să proclame, mărinimoasă, încetarea terorii fizice, să renunțe la instrumentele de tortură, să se laude că a golit temnițele și să domnească numai prin zelul nostru de a ne dovedi înțelepți. Spre asta tinde. Să mute instrumentele de tortură din pivnițe în sufletele noastre. Atunci, opera ei va fi, cu adevărat, împlinită. Va înceta să fie odioasă, lăsîndu-ne să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]