38,269 matches
-
factorilor de risc. Scopul lucrării de față a fost dovedirea legăturii între apariția infecției de tract urinar și folosirea timp îndelungat (peste 4 ore) a scutecelor de hârtie, de unică folosință (un nou factor de risc identificat în practică, datorită tendinței societății de facilitare a tehnicilor de îngrijire și creștere a copiilor). Demonstrarea rolului scutecelor de unică folosință în apariția infecției urinare la sugari și identificarea perioadei de timp care nu reprezintă risc pentru copil. Am realizat un studiu caz-control, retrospectiv
Revista Medicală Română by Carmen-Adriana Dogaru () [Corola-journal/Journalistic/92278_a_92773]
-
Constantin Țoiu Românii au o faimă de buni creștini. Așa să fie! Ori o fi?... în orice caz, spiritul laic din ei scoate des capul. Puține popoare cu frică de Dumnezeu au în ele tendința asta de a lua în răspăr totul, inclusiv cele sfinte. Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții... Dumnezeu dă, dar nu-ți bagă în traistă... Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa, și altele... Acum, după problematica dispariție
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
anumită frivolitate (de această dată, intelectuală) despre care în Bunul simț ca paradox și în toate interviurile care au urmat, până în ultimul ceas al vieții, susținea că "este o cale către esențe", lipsa de metodă (da nu și de erudiție!), tendința de a intra în dialog cu ceilalți, cu orice preț, chiar cu riscul unor afirmații șocante, continua căutare de sine îndărătul fiecărei cărți noi pe care o citește. Ce relevanță mai au astăzi, la 37 de ani de la apariția primei
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
își găsește nicio clipă semnificația normală. A vrut oare autoarea să pătrundă cu obiectivul observației, într-o anumită lume, prin bucătărie?" Repet, ca răspuns la o astfel de exagerare: discursul plebeian, încărcat de mediocritatea vieții cotidiene, încadrează toată evocarea, cu tendințe idealiste de omagiere a lumii bune de pe la 1900 și ceva, într-o ramă ironică. În centrul iradiant al romanului se află profesorul Mironescu și limbajul său intelectual, superior, de interpretare a lumii politice și morale burgheze căreia îi aparține. Vica
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
dezvoltă din membrana respiratorie schneider a cavității nazale și a sinusurilor paranazale și care a reprezentat întotdeauna o provocare pentru chirurgia ORL tocmai din cauza agresivității sale, contrară caracterului benign. Această agresivitate se manifestă prin 3 caracteristici proprii, și anume o tendință marcată de eroziune și distrucție tisulară și osoasă locală, prin recidive locale postoperatorii frecvente și prin posibilitatea de transformare malignă, cel mai frecvent în asociere cu carcinomul. Netratat, are un caracter extensiv și invaziv local, cu posibilitatea invaziei intracraniene, ceea ce
Revista Medicală Română by Elena Roxana Osiac () [Corola-journal/Journalistic/92287_a_92782]
-
și prin posibilitatea de transformare malignă, cel mai frecvent în asociere cu carcinomul. Netratat, are un caracter extensiv și invaziv local, cu posibilitatea invaziei intracraniene, ceea ce poate determina în timp decesul pacientului. Din punct de vedere histologic, este caracterizat de tendința de creștere și dezvoltare spre interior și nu la suprafață. Foarte rar, în timpul embriogenezei poate apărea o migrație ectopică a membranei schneideriene de la nivel rinosinusal, ceea ce poate determina dezvoltarea ulterioară a unor papiloame sinonazale în zone precum faringe, sacul lacrimal
Revista Medicală Română by Elena Roxana Osiac () [Corola-journal/Journalistic/92287_a_92782]
-
corelate cu: originea în sinusurile frontale, creșterea hiperkeratozei, prezența hiperplaziei epiteliale scuamoase, creșterea indicelui mitotic. Comportamentul clinic benign a fost legat de prezența polipului inflamator și absența hiperkeratozei. În ceea ce privește managementul clinico-terapeutic al acestor tumori există două mari probleme, și anume tendința la recidivă și transformarea malignă în carcinom. Pentru a evita cât mai mult dezvoltarea uneia sau ambelor posibilități menționate mai sus, papilomul invertit trebuie tratat chirurgical ca o tumoră malignă, respectiv trebuie făcute rezecții tumorale radicale. Din păcate, faptul că
Revista Medicală Română by Elena Roxana Osiac () [Corola-journal/Journalistic/92287_a_92782]
-
o proliferare neoplazică benignă atipică (spre stroma bazală), rar întâlnită, despre care putem spune că are un comportament malign prin cele 3 caracteristici proprii, și anume agresivitate locală marcată cu capacitatea crescută de invazie a țesuturilor din jur, inclusiv osoase, tendința marcată la recidivă și posibilitatea transformării maligne a leziunii. Este o provocare permanentă pentru specialiștii în chirurgia capului și gâtului, care trebuie să aleagă abordul chirurgical optim astfel încât să reducă cât mai mult ratele de recidivă și de malignizare, dar
Revista Medicală Română by Elena Roxana Osiac () [Corola-journal/Journalistic/92287_a_92782]
-
de mulțumire mersic. Nu cred că are multe șanse să se impună (deși în domeniul dinamicii lexicale nu e prudent să faci previziuni!), dar e un caz interesant din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecții: binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
copilașul promite. Ceea ce e tot mai greu de spus despre congeneri de-ai lui, feroci alternativi locali, cu năucitoare proiecte internaționale, mimînd ceea ce veșnic au mimat generaționiștii de pretutindeni. Cum să-l fi anulat Maxy pe Pallady? Michel Houellebecq - "noua tendință literară" - scrie roman scîrbit, ar spune, scurt, francezii săi. Dar cîtă savantă strategie narativă, - "inginerie a textualității" -, în Particulele elementare, Extinderea domeniului luptei, Platforma! într-o descendență ce-l conține, glorios, chiar pe bătrînul Balzac. De nu, mai degrabă, pe
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
atâtea, Odobescu, pentru a trimete în Apus la studii pe un băietan care, din fericire, nu trecuse nici unul din concursurile ce selecționează, adesea, deandoasele." (N. Iorga). îi scria Hasdeu lui N. I. Apostolescu, ultimul dintr-o serie foarte lungă: "aveam o tendință firească de a forma elevi independenți, independenți de mine însumi. Astfel unii elevi ai mei foarte distinși: șLazărț Șăineanu, șI. Aureliuț Candrea-Hecht, Ilie Bărbulescu au ajuns a mă combate în unele punturi esențiale. Aș fi fost adevărat fericit de această
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
că vei fi singura româncă în acel liceu și cu atât mai sacră este datoria de a susține bine numele națiunii noastre". Despre cooperarea cu cei din jurul nostru: Căutând adevărul numai pentru adevăr, fără nici un folos egoist și fără nici o tendință șovinistă, sunt fericit de a constata că nu m-am contrazis nici o dată în trăsăturile cele mai fundamentale, deși mi-a plăcut totdauna a mă completa și uneori a mă rectifica eu-însumi în amănunte. Dar fericirea mea cea mare este
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
distih caricatural și sfîșietor: Ťiar eu voi sta la mijloc drept, între triumf și moarte,/ cu un plămîn la Răsărit și altul la Apusť". în vreme ce A. E. Baconsky, care a domiciliat aproape un an în Berlinul de Vest, trădează aceeași tendință de radiografiere a fenomenelor obștești pentru a detecta spectrele anomaliei într-însele perceptibile. Insulară în mijlocul unui stat comunizat, marea capitală germană e prezentată într-o manieră caricată, tangentă la apocalipsă: "Chiar ideea de corabie în nemișcare, parcă prinsă de ghețurile
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
ci expresia de sine a unui poet inspirat". Elocvente sînt și rezervele lui Ilie Constantin, avînd ca obiect derogarea de la condiția de artă a versificației unor autori ce s-au voit "realist-socialiști", dar nu o dată și altceva. Purtate prin mîlurile tendinței de o factură sau alta, productele lor s-au îndepărtat de la darul inițial, mai mult ori mai puțin consistent, degenerînd în simulacre, deseori de-o factură industrioasă. Despre Maria Banuș: "Cu o tristă destoinicie, scriitoarea a traversat toată întinderea proletcultismului
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
colcăie cu mai multă disperare, cu un fel ciudat de vitalitate amplificată de amenințările morții. Fenomenul este studiat și înfățișat similar în Groapa lui Eugen Barbu și, mai târziu, în Șatra (1968) lui Zaharia Stancu. Elementaritatea vieții se manifestă în tendințele ei primare, despuiate de disimulările înșelătoare pe care le-ar da civilizația și emanciparea. Mahalaua și șatra sunt medii și categorii sociale pe care se poate face mai bine studiul umanității esențiale. Eugen Barbu face sociologia sărăciei cu mijloacele unui
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
sus, nu e rară plasarea secvenței în contexte tehnice, în asociere intenționată cu limbajul specializat: "câmpurile de resurse sunt nașpa rău" (forum.travian.ro). Utilizarea lui rău (în concurență cu foarte și tare) cu valoare de intensificator nu este o tendință recentă. Iorgu Iordan o descria deja, în Stilistica limbii române (1944): "se aud mereu construcții ca acestea: cutare bărbat e deștept rău; cutare femeie e frumoasă rău etc."; extinderea sa mi se pare însă o caracteristică a limbajului colocvial-argotic actual
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
transformă, la predecesorul lor, limba română în "limbă poezească". Nici poeții mai tineri decât tinerii de cincizeci de ani nu reușesc să facă un mare pas înainte. Pasiunea vicioasă pentru proza vieții reprezintă mai degrabă un pas înapoi, ilustrând previzibil tendința ciclică de depoetizare a poeziei. Bineînțeles că evoluția poeziei românești nu s-a oprit la un moment dat și anume exact în anii tinereții mele, când se poate presupune că m-am entuziasmat de poezia lui Nichita Stănescu (și... entuziasmat
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
și de cunoaștere a limbii corecte. Cîțiva politicieni contemporani sînt ironizați pentru folosirea lui care: la unii greșeala apare ca firească, potrivită cu profilul lor prea puțin cultural; la alții, e resimțită cu dezamăgire, ca o surpriză neplăcută. De fapt, tendința populară de a nu respecta norma de utilizare a secvenței pe care nu este deloc o noutate. Dimpotrivă, s-ar putea spune că norma s-a constituit în ciuda tendințelor contrarii, foarte vechi. În textele de la mijlocul secolului al XIX-lea
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
alții, e resimțită cu dezamăgire, ca o surpriză neplăcută. De fapt, tendința populară de a nu respecta norma de utilizare a secvenței pe care nu este deloc o noutate. Dimpotrivă, s-ar putea spune că norma s-a constituit în ciuda tendințelor contrarii, foarte vechi. În textele de la mijlocul secolului al XIX-lea, exemplele de complement direct fără pe se găsesc cu mare ușurință: "științi deosebite, care nu le cunoștea el" (Anton Pann, Archir, 1854); "acele care nu știi le voi spune
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
pentru a dezambiguiza construcția, indicând cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea că sintaxa populară a relativului nu trebuie văzută ca o eroare regretabilă a "vorbirii neîngrijite", ca un anacolut și nici ca manifestare a unei tendințe moderne de simplificare a flexiunii. Ca foarte bună cunoscătoare a graiurilor românești, a textelor dialectale, autoarea a descris în cartea sa, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită (1980, reluată în Opera lingvistică, III, Cluj-Napoca, Clusium, 2006), ca și într-un
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
născuți după 22 decembrie 1989 (și care, iată, se apropie vertiginos de vârsta majoratului), fiecare român are propria sa experiență legată de regimul în care și-a trăit o perioadă mai lungă sau mai scurtă de viață. În funcție de aceasta are tendința să judece întregul de la înălțimea propriei sale priviri și să considere că adevărul său trebuie împărtășit de toată lumea. În ce mă privește, ca om născut în anii '60, cu facultatea terminată la mijlocul anilor '80, aș putea glosa la nesfârșit despre
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
simptomatic, Le Genie latin : "Sensibilitatea sa modernă este mai mult de suprafață, în timp ce fondul său este clasicist. Cu tot scepticismul său îngăduitor, după ce susține teoretic împotriva lui Brunetiere și în numele liberalismului celui mai larg, drepturile oricărei creații literare, indiferent de tendința ei, s-a arătat cu prilejul romanului La Terre de Zola, de o neobișnuită violență, trădîndu-și un conformism funciar, în linia autentică a lui Sainte-Beuve". Dar nici Lemaître nu merge prea departe în postura de critic al contemporanilor novatori. Pretins
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
remarcă a lui Șerban Cioculescu, mai puțin previzibilă, este cea potrivit căreia critica literară a Franței ar fi suferit de "absența unei puternice culturi filosofice, în cumpănă cu solida pregătire clasică". Excepție făcînd Taine, ceilalți critici francezi ar fi manifestat "tendințe de autodidacți", atrași de voga cîte unui singur curent de gîndire. în acest vid filosofic s-ar fi produs artificii ale unilateralizării. Sainte-Beuve a preconizat "un program arhitectonic, de istorie naturală, pentru clasificarea scriitorilor în familii de spirite". Brunetiere a
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
pentru a cere să nu mai fie citat "de bine" de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca în emisiunile lor. Eram student cînd l-am văzut prima oară pe Livius Ciocârlie, la o întîlnire în Facultatea de Filologie din București, despre tendințele criticii literare contamporane. Mă așteptam să aud un discurs cu șopîrle și apropouri, or, în loc de asta, dl Ciocârlie a rămas în marginile unei intervenții de universitar documentat, fără nimic spectaculos în plus. I-am adresat vreo două întrebări provocator-obraznice, învățat
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
a cântări decizii importante, nu-ți place să acționezi impulsiv. Corectitudinea, simțul dreptății și seriozitatea sunt trăsături care te recomandă ca o persoană de încredere și muncitoare. Ca mod de a îndeplini sarcinile, te caracterizează aspirațiile și standardele înalte și tendința de a analiza în amănunt situațiile, de a desfășura munca într-un stil propriu, dar pornind de la obiective și proceduri pe care le respecți întocmai. În îndeplinirea sarcinilor de școală sau în alte domenii, te caracterizează ambiția și curiozitatea. Lucrezi
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]