4,773 matches
-
forțelor sociale și impersonale în schimbarea socială și să diminueze rolul oamenilor și al ideilor acestora. Unii teoreticieni ai conflictului s-au distanțat de această argumentare, afirmând că ideile și conștiința umană pot juca un rol important în schimbare. Astfel, teoreticieni ca Herbert Marcuse și Jurgen Habermas, spre exemplu, arată că educația și dezvoltarea conștiinței poate servi ca un catalizator al schimbării chiar dacă condițiile economice și sociale nu sunt cele mai favorabile. Pentru acești gânditori, societatea este caracterizată prin conflict și
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
muzicii. Astfel fiecare nouă generație caută să se delimiteze ea însăși de generația părinților și, pentru asta, creează o piață pentru orice este "nou" și mai exagerat în muzică. Tocmai acest lucru menține industria muzicii în avânt. Teorii ciclice. Câțiva teoreticieni au observat că în istorie civilizațiile apar și dispar ori se schimbă în cicluri. Unii văd asta ca oscilații fără sfârșit, alții ca un ciclu asemănător sensului vieții de la naștere până la moarte. Oswald Spengler a făcut o analogie între culturi
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a țărilor lumii intră în două categorii care, în general, sunt corespondente celor două perspective macrosociologice: funcționalistă și conflictualistă. Teoriile funcționaliste tind să vadă dezvoltarea ca inevitabilă și pozitivă; teoriile conflictualiste o văd ca o cauză a inegalității și suferinței. Teoreticienii funcționaliști arată că societățile dezvoltate sprijină mai mult oamenii pentru a avea un standard de viață mai ridicat și se preocupă ca să fie mai puține inegalități decât în societățile tradiționale. Aceste societăți de asemenea au rata nașterilor și rata deceselor
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
se va putea constata, caracterizează și tranziția românească. Viziunea naționalistă asupra rolurilor femeilor nu diferă în mod semnificativ. Într-un studiu despre problematica de gen în gândirea naționalistă românească efectuat de Valentin Nicolescu-Quintus și Radu A. Pircă este evidențiată atitudinea teoreticienilor și politicienilor naționaliști, care atribuie femeilor același plan natural și privat. Eminescu, de exemplu, adera la acest tip de poziție: dacă femeile, din motive obiective sau nu, nu alegeau să devină soții și mame, atunci aveau o singură opțiune: cariera
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
familiei sub un singur steag... steagul revendicărilor feministe. Având în vedere că se pot identifica o serie de probleme cu care se confruntă femeile ca grup, Sapiro (1998, p. 168) lansează următoarea provocare: Ar fi interesant pentru o teoreticiană/un teoretician din științele politice să analizeze cum un grup a putut să accepte că este în interesul membrilor săi ca acestora să le fie negat accesul la educație, venit, siguranță economică și fizică, putere politică. Însă tot ea afirmă că cercetări
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
economia nu poate fi considerată ca un domeniu (subsistem) al societății (ca și când „o parte” a societății ar reprezenta economia, iar „altă parte”, aspectele extraeconomice). Întreaga societate participă la viața economică, fără a se reduce, evident, la aceasta. După cum consideră mulți teoreticieni (a căror păreri le Împărtășim și noi), ar fi greșit teoretic și dăunător practic a Împărți societatea În realități fragmentare (Între care ar exista o interdependență). Vorbind despre „econosferă” (sau economie) ca prim segment al sociosferei, Kennet E. Boulding spunea
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
se ocupă prioritar de schimb și instituțiile sale și de bunurile și serviciile care scapă la schimb”<footnote Kennet, E. Boulding, Economics as a Science, 1968, Boston, University Press of America, p. 17. footnote>. Față de asemenea puncte de vedere, numeroși teoreticieni (economiști, sociologi) au emis numeroase puncte de vedere critice. „Nicio știință nu a fost criticată atât de deschis și de constant de propriii ei slujitori ca economia politică. Motivele de nemulțumire sunt numeroase, dar cel mai important ține de ficțiunea
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
precizie a caracteristicilor inovării, în special în cazul adoptării unui anumit tip de inovare, care pot fi soluționate printr-o abordare multidimensională a procesului complex de inovare. În demersurile de definire a comportamentului unei întreprinderi ce reprezintă o inovare, atât teoreticienii cât și practicienii apreciază că inovarea poate îmbrăca diferite forme. Identificarea diferitelor tipuri de inovare nu reprezintă un scop în sine, ci aceasta este impusă de existența unei interacțiuni între diferitele caracteristici organizaționale și diferitele tipuri de inovare. Studii recente
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
metode de lucru. În prezent este depășit stadiul în care se punea în discuție problema contabilității ca tehnică de înregistrare a unor date, sau ca știință de sine stătătoare. Astăzi îi este recunoscut contabilității, în mod unanim, de practicieni și teoreticieni, caracterul de știință și de exercițiu, de profesie, fiind prezentată în dicționarele de specialitate ca „știință economică al cărui obiect îl constituie evidența și controlul integrității și mișcării fondurilor materiale și al mijloacelor bănești, gospodărite de unitățile economice în procesul
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
de precizat. footnote> . Contabilitatea, ca știință și practică, a fost subiect distinct, complex de studiu și obiect serios de activitate. Identificarea unei însușiri exhaustive a lucrărilor de contabilitate elaborate de-a lungul timpului, și cu atât mai mult a preocupărilor teoreticienilor și practicienilor contabili, este imposibil de realizat. Contabilitatea ca disciplină de studiu. Contabilitatea a evoluat de-a lungul timpului asemenea oricărei alte discipline: a cunoscut momente de glorie, cât și perioade de stagnare; se cunosc forme variate de utilizare a
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
factor care se intersectează cu cel de gen: cultura. Multiculturalism și interese politicetc "Multiculturalism și interese politice" Pentru a prezenta atât asemănările, cât și punctele de conflict dintre feminism și multiculturalism, dintre interesele femeilor și interesele culturale am ales un teoretician pentru care prioritare sunt drepturile minorităților culturale, Will xe "Kymlicka"Kymlicka, și o teoreticiană feministă, Susan Moller xe "Okin"Okin, pentru care mai importantă este egalitatea dintre femei și bărbați. Alegerea s-a bazat și pe accentul pus de xe
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
atenție sexului persoanei care se află în spatele „vălului de ignoranță” atunci când se pune problema alegerii instituțiilor (vezi criticile formulate de xe "Okin"Okin la adresa teoriei dreptății așa cum este aceasta construită de John Rawls). xe "Kymlicka"Kymlicka a evidențiat faptul că teoreticienii liberali consideră că cetățenii împărtășesc aceeași limbă, aceeași cultură și nu iau în considerare alegerile pe care le-ar face o minoritate etnoculturală. Dar ceea ce diferă la cei doi este ordinea priorităților. Din această dezbatere, concluzia pe care am desprins
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
politice de gen/sex prin raportare la societatea românească, trebuie avuți în vedere mai mulți factori, printre care și faptul că problemele femeilor nu și-au făcut loc pe agenda politică și pe cea proprie xe "Uniunii Europene"Uniunii Europene. Teoreticieni români precum Mihaela xe "Miroiu"Miroiu și Vladimir xe "Pasti"Pasti au afirmat deja că interesele femeilor au fost ignorate în agenda politică, ultima inegalitate rămânând cea de gen. Și analizele recente referitoare la activitățile desfășurate de femei în organizațiile
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
diferitele module mentale, ruptură pe care a numit-o psihastenie. 3 Există apoi o inteligență triumfătoare și o inteligență eșuată. Este de ajuns ca inteligența să Își atingă scopurile pentru a putea spune că a avut succes? Așa susțin mulți teoreticieni. Cu ani În urmă m-a surprins o afirmație a lui Herbert Simon, deținător al Premiului Nobel pentru economie și părinte al inteligenței artificiale, un personaj a cărui operă o admir profund. Spunea În cartea sa Natura și limitele rațiunii
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
precum și liber-cugetători, oameni de știință, proști, sfinți, oameni răi, oameni obișnuiți, victime, călăi, care, suferind experiențe adesea cumplite, datorită pedagogiei nemiloase În cazul pedepsei, dar minunate când e vorba de plăcere și bucurie, creează o a doua realitate, foarte consistentă. Teoreticienii care vorbesc despre construirea realității, deseori exagerând, fac referire la opera acestor angrenaje infinite și anonime. 3 De unde știm că o societate eșuează? Ființele umane au o natură socială intrinsecă. Societatea, cu avantajele, exigențele, complexitatea și riscurile ei, a modelat
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
sale, folosind cu discernământ informația disponibilă, le consideră optime. Poate că un cititor avizat și-a dat seama că este vorba despre o propunere strict aristotelică, dar care le include și pe cele ale lui Rawls, Habermas și ale altor teoreticieni. Să nu râdeți de modul În care mă refer la virtute. Ce altceva pretindem de la un judecător pentru a putea avea Încredere În el? Imparțialitatea, obiectivitatea, studiul minuțios al circumstanțelor, echitatea sunt virtuți sau, altfel spus, deprinderi care perfecționează judecata
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
structural 2.4. Deficitul bugetar amânat - problema arieratelor în cazul României. Propuneri de implementare a indicatorului core deficit Dincolo de propunerile de îmbunătățire a indicatorului sold bugetar structural - prezentate în subcapitolul anterior - o provocare pentru decidenții de politici macroeconomice și pentru teoreticieni deopotrivă o constituie construirea și implementarea indicatorului core deficit (deficitul de bază). Este o variantă a deficitului bugetar de tip structural, care elimină nu numai efectele datorate ciclicității economiei, ci și pe cele ale șocurilor temporare, ca de exemplu arieratele
Disciplină şi dezvoltare. In: România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
capăt (nu există jurnale care să acopere viața scriitorului din prima clipă a nașterii sale), el e predeterminat la celălalt: de faptul brut al morții. În același timp, ar fi o exagerare să vedem lucrurile așa cum le văd Îndeobște fanaticii teoreticieni ai câte unei idei: adică, pretinzând că descoperim pretutindeni corelații și determinări precise. Viața e mult mai complexă - și ea nu poate fi redusă la forma restrictivă a biografiei sau autobiografiei. Viața e și chimie - pe când autobiografia pretinde a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mulți scriitori se sinucid. Ce forță mai puternică decât educația religioasă, mai puternică decât experiența culturală și mai puternică decât instinctul de conservare Îi Împinge la gestul fatal? Spațiul ispitei suicidare Prea puțini dintre scriitorii autori de jurnale sunt și teoreticieni ai sinuciderii. Chiar dacă moartea ocupă un loc important În dezbaterile lor intime, aceasta e percepută drept un fapt metafizic. Nimic concret, nimic legat de imanentul vieții de fiecare zi. Oroarea de sinucidere a fost statuată de către primii filozofi europeni, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
deplină. În frica de moarte se află, desigur, atât conștiința, cât și prefigurarea acesteia. Grăbirea, accelerarea mecanică, forțarea dispariției fizice - chiar În forma paradoxală a invocării ei În scris - trădează o irezistibilă chemare a ceea ce personalitatea umană are mai adânc. Teoreticienii sinuciderii, de la Adler la Freud și Friedjung, au văzut În actul ca atare o limitare brutală, inspirată de forțele negative ale existenței, a destinului. Sinuciderea reduce, până la anihilare, orice posibilă determinație a ceea ce, cu un cuvânt vag, Însă plin de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care gândește În termenii degenerescenței și ai decadenței. Astfel surdinizate, aprecierile sale trebuie privite ca aparținând, În egală măsură, unui scriitor și unui personaj. Incomod pentru dușmani, el e la fel de puțin comod pentru puținii prieteni care i-au mai rămas. Teoretician al acțiunii, el e, În realitate, un static. Un leneș, un caracter slab, care ascunde sub aceste măști tot ce detestă mai mult: dezgusturile sale, disprețurile, scârbele, ranchiunele, ororile, urile. Cu toate acestea, nota dominantă a spiritului său e... elegia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a trebui, a vrea, a ști, a putea să faci). Detectivul din romanele polițiste trebuie să știe să mînuiască și armele și inferențele logice, să poată, adică să fie apt (fizic și mental) să o facă (a se vedea cazul teoreticianul ineficient în praxisul real). La fel în prezentarea competențelor într-un curriculum vitae (frecventă narațiune cotidiană) apar cu necesitate cele patru componente ale competenței: • postulantul trebuie să fie agentul ideal pentru acel job; • solicitantul trebuie să-și evidențieze motivația (vouloir
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
17 Capitolul 1. Parodie romanescă vs. roman parodic. Pentru o reconsiderare a parodiei, azi / 21 Capitolul 2. Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului / 67 2.1. Definirea parodiei literare în Antichitate. De la etimologie la terminologie: primii teoreticieni / 67 2.2. Metamorfozele epicului în cheie parodică: de la satira menippee la romanul latin / 106 2.2.1. Parodia în satira menippee: Lucius Annaeus Seneca / 112 2.2.2. Parodia romanului din "fragmente": Petronius Arbiter / 130 Capitolul 3. Renașterea parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
clarifica aspecte, nuanțe și înțelesuri ale parodiei în timp, cu aplicație pe un corpus de texte selectate în acest scop. Astfel, cel de-al doilea capitol dedicat lumii complexe de subiecte și stiluri a Antichității prezintă observații, atitudini ale primilor teoreticieni ai artei parodiei, care o definiseră ca pe un simplu gen comic minor. În "Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului", este remarcată, în mod corect, distanța existentă între perspectiva modernă asupra parodiei, cea care suprapune acest
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și apariția romanului", este remarcată, în mod corect, distanța existentă între perspectiva modernă asupra parodiei, cea care suprapune acest tip de discurs cu cel critic, acoperind aspecte comice, ludice, metaficționale, și cea antică, neacoperitoare a unor sensuri pozitive, laudative. Primii teoreticieni vor fi mai degrabă interesați de etimologie, de practicile orale ale parodiei, dar și de o contextualizare extraliterară a acestui gen. Atentă la filiații și la continuitate, Livia Iacob urmărește, fixează, analizează pașii făcuți de parodie (cu trimitere și la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]