1,932 matches
-
se afla ascuns de frica vrăjmașilor Într-o căsuță: „În diiastimă de o giumătate de ceas și plin de frică, de bătaie de inimă și deznădăjduită hotărîre”. În fine, Trandafirașul norocit este rezultatul unui pariu În Împrejurări, iarăși, neprielnice scrisului. „Ticălosul poetic”, aflîndu-se Într-un loc izolat numai cu „scumpa pricină a flăcărilor sale”, a fost pus la ambiție și a improvizat stihurile cu repeziciune: „Deci el, nepierzînd vreme nici un minut, țiind trandafirașul În mînă, cu ochii plini de lacrimi, au
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și Alecu promiteau tăcerea cea mai adîncă, dar desconspirau, În acrostih numele Zoicăi, Lucsandrei sau Elencăi. Nicolae amenință să spună lucrurilor pe nume, dar nu dă, În fond, nici un clement concret care să ne poată duce spre izvorul suferinței lui: „Ticălosul al mieu piept, Lasă taina, spune drept, Arată ce pătimești, Și d-al cui foc te trudești Că focul ce te-au pătruns Nu mai e să stea ascuns, Iar să taci e În zadar, Că tăcerea n-are dar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
subiectiv. Poetul schimbă atunci foaia și pruncul cu arc devine simbolul unei mari, iremediabile nenorociri. Într-un poem meditativ ( CÎnd mă mîniesăm pe Amori) numele lui Amor este nălucire, ademenire, privirea lui e otrăvită, plăcerea ce o provoacă este pentru ticălosul om o suferință lungă și grea. Conachi dezvoltă ideea, desigur comună În poezia Renașterii și În mica poezie pastorală, că legea iubirii este tiranică. Ea zdruncină așezările, tulbură treburile oamenilor mari, nimeni nu i se poate Împotrivi: „MÎndrii Împărați a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
asemeni acordurilor într-o simfonie (nu degeaba ultimul roman al ciclului se intitulează Acord final). Înțelegând foarte bine ce are de făcut, Lovinescu va prelua modelul actanțial melodramatic, care impune existența unui conflict între eroul pozitiv (inocentul) și cel negativ (ticălosul, cinicul), prescriind totodată o distribuție triunghiulară a rolurilor (al treilea personaj e întotdeauna o femeie), pe fondul unei povești de dragoste complicate, cu multe răsturnări de situație și întâmplări senzaționale, cu grele încercări și cu mult suspans, dar cu final
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
inadaptatului social, dar și al amantului mistic și pur, îndrăgostit de femeia ideală. Pentru a completa triunghiul și a dezvolta intriga, era necesară intrarea în scenă atât a femeii de care eroul să se îndrăgostească, cât și a personajului negativ, "ticălosul" cu gânduri rele. 1.7. Cherchez la femme Timid și lipsit de ambiție cum îl știm, Bizu caută mai întâi adăpost la fosta lui gazdă din studenție, Rosine Strahl (Rosina), femeie voluntară și plină de viață, robustă, de o senzualitate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
l-a silit să se retragă de la șefia partidului, grăbindu-i sfârșitul. Încântat de hotărârea femeii, bătrânul încredințează afacerea lui Poslușnicu, un avocat de origine țărănească, ajuns om mare tot prin generozitatea lui Grigore Bârzu. Nemaigăsindu-și locul acasă, lângă ticălosul de Lică, Mili vizitează pe Rosina, și nu-și ascunde curiozitatea de a face o vizită în apartamentul lui Bizu, căruia, grație influenței sale, îi găsește chiar și un post de cercetător. Pleacă apoi la țară, la Balomirești, unde speră
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pământ. * în 1747 s-a produs un cutremur de intensitate mică în Transilvania. * între anii 1763 și 1764 a avut loc un puternic cutremur, “când s-a prăbușit bolta clopotniței de la Mănăstirea Mihai Vodă și a îngropat sub ea pe ticălosul de bucătar domnesc, care - din porunca domnului Constantin Cehan Racoviță - a otrăvit pe cei doi frață, boieri de frunte, Ștefan și Barbu Văcărescu, tatăl și unchiul poetului Enăchiță Văcărescu”. Comentând această întâmplare, mulți boieri au pus-o pe seama divinității, care
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
dovediți și condamnați pe măsură. Cu toții s-au volatilizat, au dispărut. Chiar și (ex)președintele Ion lliescu pare să confirme o asemenea realitate. El recunoaște în cartea sa din '94 că scrupulozitatea unor judecători ar fi făcut posibilă scăparea "câtorva ticăloși"164. Totuși, acest rău ar fi infinit mai mic comparativ cu binele pe care Justiția l-a făcut. Ea "a împiedicat condamnarea unor oameni nevinovați și în democrație, aceasta este ceea ce contează în primul rînd"165. Iar în "democrația originală
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
-i dea ceasul său de argint sau sufletul, ori cine știe ce, în schimbul lui Moby Dick. Ă Fugi încolo, mă, Stubb! Glumești?! Cum ar putea Fedallah să facă una ca asta? Ă Nu știu, Flask, dar diavolu-i un tip sucit și un ticălos fără pereche, îți spun eu! Păi, se povestește ca într-o zi s-a dus să se plimbe pe puntea bătrînului vas-amiral și, legănîndu-și coada ca un domn în frac, a întrebat dacă șefu-ăl mare-i acasă. Ei bine, șeful
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Stubb către marinarii lui. Credința mea nu-mi dă voie să-mi ies din fire, dar tare-aș avea poftă să-l halesc pe neamțul ăla afurisit. Trageți la rame băieți, n-auziți? Aveți de gînd să-i lăsați pe ticălosul ăla să vi-o ia înainte? Vă place rachiul? Atunci, un butoiaș de rachiu pentru ăl mai bun vîslaș. Hai, trageți pînă simțiți că vă pleznesc vinele! A aruncat careva o ancoră peste bord? Văd că nu înaintăm deloc, parcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și ale sclavilor din unele țări republicane, dacă nu niște „pești capturați“, a căror posesiune e legea însăși? Ce altceva decît un „pește capturat“ este, pentru moșierul rapace, ultimul sfanț al văduvei? Ce altceva este palatul de marmură al cutărui ticălos încă nedemascat, care și-a pus la intrare o placă de metal, în chip de waif? Ce altceva este camătă spoliatoare cerută de Mordecai-zaraful bietului falit Cutare, în schimbul unui împrumut menit să împiedice familia acestuia să crape de foame? Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu, nu! Matale n-ai trupul întreg, domnule căpitan! Folosește-te de mine ca de piciorul pierdut, calcă pe mine, domnule căpitan, asta e tot ce-mi doresc, să rămîn o parte din dumneata. Ă A, în ciuda a milioane de ticăloși, băiețașul ăsta mă face să cred cu tărie în nepieritoarea lealitate a oamenilor! Și-i doar un negru! Și, pe deasupra, de-a dreptul nebun! Dar am impresia că principiul „cui pe cui se scoate“ se aplică și în cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se poate aranja" altundeva și altcumva; nici, mai ales, de uimirea perplexă a oamenilor cinstiți că viața onestă, dusă în modestie și cumpătare după reguli simple și clare, ce n-au nevoie să fie reinventate, nu valorează nimic pe lângă un ticălos isteț, pe lângă un viclean înrăit, dar de succes, pe lângă un ins lipsit de cuvânt și de onoare care, inventează fără jenă și restricții infinite forme de abjecție în orice situație de viață. De aici, din acest spațiu vin cinicii și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
formațiunii realmente democrate, nelegată prin nimic de tarele regimului care l-a ținut pe Corneliu Coposu în temniță și în pustia Bărăganului. Vă mai amintiți cum arăta acest sediu în '90, '91, '92, cînd partidul lui Maniu era împroșcat de ticăloșii din formațiunile securist-iliesciene cu cele mai mîrșave scorneli? Boierescul palat se afla sub o continuă stare de asediu, mohorît și cotropit de întuneric. Acum, chipul celui care a modificat structural starea țării, chip îngîndurat, dar și lucid vizionar, e mîngîiat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înconjoară agresiv e, toată, la gura lor. Parc-ar face amîndoi revista presei. Dacă i-am fi auzit înainte de '89, am fi știut că au o misie: am fi tăcut cu toți mîlc și am fi urmărit, stingheriți, muntele proaspăt. Ticăloșii cu simbrie, care ne-au tras de limbă și ne-au... ascultat o viață. Acum? Păi, nici acum nu se bagă nimeni în turuiala mizerabilă a ăstora doi. Ne uităm la ei, ca la niște exemplare dintr-un muzeu al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
devenirii românilor în subcultural (producții media, de soap box) și în abject (manelizarea vieții publice și a discursului social-politic). Într-un interviu despre destinul intelectual și politic al lui Heidegger, Richard Rorty afirma că nu a fost primul sau ultimul ticălos care a învățat să scrie cărți excelente. Totuși aceste învățături ale lui Heidegger sunt profund deprinse și de la Husserl, pe care l-a executat cu sânge rece din funcția de rector al Universității din Freiburg în 1933. Un rol esențial
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cam stâmb și privește cu ochii jumătate închiși, clipindu-i cam prea des. Ce calomnii! Auzi cum cutează profanii să vorbească de autorul meu de predilecțiune?!165 Ca și în Liga, în care trebuie să combată previziunile pesimiste ale unui "ticălos", observăm și în fragmentul citat cum, sub acest paravan al confruntării cu un terț ale cărui cârcoteli le respinge cu frenezie, Caragiale izbutește să-și dea în vileag adevăratele opinii, pe principiul simulării per contrarium. Utilizând, așadar, o gamă extrem de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
naturii le poate explica în fel și chip, firea însăși e vătămată de evenimentele care urmeaza: iubirea se răcește, prietenia decade, frații se despart; în orașe răscoale; la țară dihonie; în palate trădare; și legătura ruptă,-ntre tata și fiu. Ticălosul asta al meu se potrivește cu prevestirile: iată fiul împotriva tatălui. Regele se abate de la calea firească, iată tatăl împotriva copilului. Vremurile noastre cele bune s-au trecut. Intrigi, deșertăciune, trădare, si toate dezordinile ruinătoare ne urmăresc tulburîndu-ne pînă la
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
potrivește cu prevestirile: iată fiul împotriva tatălui. Regele se abate de la calea firească, iată tatăl împotriva copilului. Vremurile noastre cele bune s-au trecut. Intrigi, deșertăciune, trădare, si toate dezordinile ruinătoare ne urmăresc tulburîndu-ne pînă la mormînt. Găsește-l pe ticălosul ăla, Edmund, n-ai să pierzi nimic, fă-o cu toata grijă. Și nobilul și credinciosul Kent surghiunit; vină lui cinstea. E straniu. (Iese) EDMUND: Asta-i extraordinară nerozie a lumii, ca atunci cînd norocul nostru-i bolnav adesea printr-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
now, Nuncle? Would I had two coxcombs and two daughters. LEAR: Why, my boy? FOOL: If I gave them all my living, I'd keep my coxcombs myself. There's mine; beg another of thy daughters. LEAR: "Tatăl stăpînei mele"? Ticălosul stăpînului meu! Pui de cățea! Sclav josnic! Javra! OSWALD: Nu sînt nimic din toate astea, să-mi fie cu iertare. LEAR: Schimbi priviri cu mine, ticălosule? (Îl bate) OSWALD: Nu permit să dați în mine, milord. KENT (Punîndu-i piedică): Nici
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
coxcombs myself. There's mine; beg another of thy daughters. LEAR: "Tatăl stăpînei mele"? Ticălosul stăpînului meu! Pui de cățea! Sclav josnic! Javra! OSWALD: Nu sînt nimic din toate astea, să-mi fie cu iertare. LEAR: Schimbi priviri cu mine, ticălosule? (Îl bate) OSWALD: Nu permit să dați în mine, milord. KENT (Punîndu-i piedică): Nici să cazi în nas nu permiți, fotbalist de doi bani! LEAR: Îți mulțumesc, omule; îmi faci un serviciu, ai să-mi fii drag. KENT: Hai, dom
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
atunci, nu-mi pasă de tine. KENT: Daca te-aș avea în țarcul Lipsbury, te-aș face să-ți pese. OSWALD: De ce mă iei așa? Nu te cunosc. KENT: Eu te cunosc, băiete. OSWALD: Cine crezi că sînt? KENT: Un ticălos, un derbedeu, un linge-blide; un josnic, îngîmfat, tîmpit, pomanagiu, un în-trei zdrențe, de doi bani, un împuțit în ștrimfi de lină ticălos; un laș, un pîrîcios, un pu i de ț ir f a, -un izmenit, superservil, chițibușar de potlogar
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mă iei așa? Nu te cunosc. KENT: Eu te cunosc, băiete. OSWALD: Cine crezi că sînt? KENT: Un ticălos, un derbedeu, un linge-blide; un josnic, îngîmfat, tîmpit, pomanagiu, un în-trei zdrențe, de doi bani, un împuțit în ștrimfi de lină ticălos; un laș, un pîrîcios, un pu i de ț ir f a, -un izmenit, superservil, chițibușar de potlogar; un sclav cu zestre-o lada; unul ce-ar vrea a fi codoș tot slugărind cu zel, și nu-i nimic decît
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cărțile bune pentru slăbiciunile omenești, dar nici nu trebuie să-i protejăm suplimentar din pricina acelor cărți. Din păcate, avem în istoria culturii o mulțime de exemple de mari talente, de genii care în calitatea lor de oameni au fost niște ticăloși perfecți. Și nu cred că România comunistă face excepție din acest punct de vedere. Sigur, trebuie aplicată aceeași măsură, dar, ca și în celelalte cazuri, trebuie judecat și în funcție de circumstanțe, de dimensiunea răului făcut, de consecințele acestuia. Mi-ai enumerat
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a luat ulterior câteva decizii referitoare la unele probleme concrete și actuale ale societății, cum a fost situația prigoanei din Rusia. În urma prezentării foarte documentate referitoare la situația religioasă din această țară, s-a votat o rezoluție "energică împotriva acestor ticăloși în numele întregii prese catolice"814. Ulterior, au apărut în presa catolică românescă numeroase articole în care s-a prezentat situația din Rusia și atitudinea de condamnare a regimului comunist ateu de acolo. Aceste materiale au fost rezultatul hotărârilor luate în urma
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]