2,401 matches
-
apare sub numele de: „Bocicoel (ung. Kisbocskó), 1365 „Bachkow”, 1444 „Kysbachko”, propr. cneazului Simon (cf. ib. nr. 29, 189).”(Al. Filipascu, p. 87) sau Bocicoiu Mic, altul decât Bocicoiu Mare, de lângă Sighet, „Bocicoiu (ung. Nagybocskó), situat pe ambele maluri ale Tisei, în 1442 „Willa Olachalis Bochko, propr. valahului Pancu din Craciunesti (cf ib. nr. 184)”(Al.Filipascu, p.86).<br> Aceasta îndeletnicire de opincari o aveau câțiva dintre locuitorii localității în perioada comunistă - azi mai sunt doi - învățată de la opincarii din
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
Valea Vișeului (în , în ) este un sat în comuna Bistra din județul Maramureș, Transilvania, România. Satul este situat la sud de granița cu Ucraina. În partea de nord-vest a satului Valea Vișeului, râul Vișeu se varsă în Tisa. În sat există o biserică ortodoxă și una catolică. Valea Vișeului este un important nod feroviar în județul Maramureș, satul având legături directe cu unele dintre principalele orașe din România, cum ar fi București, Timișoara, Cluj sau Mangalia (doar vara
Valea Vișeului, Maramureș () [Corola-website/Science/301597_a_302926]
-
orașe din România, cum ar fi București, Timișoara, Cluj sau Mangalia (doar vara). În trecut, exista și un tren care lega satul de localitatea ucraineană Rakhiv, însă, de câțiva ani, acesta nu mai circulă. Numele vechi a localității este "Gura Tisei". După alte surse este atestat din 1913 (Visóvölgy). Etimologia numelui localității provine din substantivul „vale” = „depresiune” (<lat. vallis) + Vișeu (la genitiv) (<n. pers. Vișa, diminutivul lui Vičeslav = Visalv = Vitoslav). La recensământul din 2011, populația era de 1.491 locuitori. Populația
Valea Vișeului, Maramureș () [Corola-website/Science/301597_a_302926]
-
Măstănești" până la înființarea în 1594 a schitului Apostolache, denumit după comisul care l-a înființat împreună cu soția sa, Voichița. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria a județului Prahova și era formată din satele Mârlogea, Tisa și Buzota, totalizând 1556 de locuitori. În 1925 ea este consemnată de Anuarul Socec în aceeași plasă și cu aceeași compoziție, având 2178 de locuitori. În 1931, comuna a preluat și satul Valea Boului (devenit ulterior Valea Cricovului de la comuna
Comuna Apostolache, Prahova () [Corola-website/Science/301636_a_302965]
-
la raionul Urlați din regiunea Prahova, și apoi (după 1952) la raionul Mizil din regiunea Ploiești. În 1968 a fost reînființat județul Prahova, iar comuna Apostolache a căpătat forma actuală, preluând și satul Udrești de la comuna desființată Udrești, iar satul Tisa fiind trecut în comuna Sângeru. În comuna Apostolache se află (1645-1652), ansamblu-monument istoric de arhitectură de interes național. Ansamblul, aflat în satul Apostolache, cuprinde biserica „Nașterea Maicii Domnului”, zidul de incintă, arhondaricul (refăcut în 1992-2000) și turnul-clopotniță (refăcut în 1992-1994
Comuna Apostolache, Prahova () [Corola-website/Science/301636_a_302965]
-
națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. Prin comună trece și calea ferată Bacău-Bicaz, care este deservită de stația Pângărați și de halta de călători Stejaru. Pe teritoriul comunei se află rezervația forestieră Pângărați, unde sunt protejate unele specii de tisă. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pângărați se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,17%). Pentru 3,77% din populație, apartenența etnică nu este
Comuna Pângărați, Neamț () [Corola-website/Science/301658_a_302987]
-
satului Văleni, ansamblu alcătuit din biserica propriu-zisă ridicată în 1519 și cu transformări suferite în 1866, și din turnul-clopotniță din 1878-1879. Flora Parcului Dendrologic din satul Văleni este foarte diversă, cu o varietate de specii de stejar unicat: Ouercus Vilmorinyana, Tisa (Taxus Baccata), pini (Pinus Silvestris, Lirium Dendronum), mai multe specii de molizi, Gingo Biloba, Magnolia, o mulțime de arbuști etc. În curtea Bisericii din satul Văleni (fosta comuna Botești - acum Valeni), cu hramul "Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia", ce
Comuna Văleni, Neamț () [Corola-website/Science/301696_a_303025]
-
Botești - acum Valeni), cu hramul "Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia", ce a fost ridicată în anul 1519 de către postelnicul Cozma Șarpe, în stilul monumentelor religioase din vremea lui Ștefan cel Mare întâlnim 2 arbori rari și protejați prin lege - TISA. Mai există pe teritoriul comunei Pângărăți, la câțiva km distanță de Mănăstirea Pângărăți o arie protejată de Tisa. Tisa poate atinge vârsta de 3000 ani, iar creșterea încetează la 100 de ani. Cetina este otrăvitoare pentru om dar și pentru
Comuna Văleni, Neamț () [Corola-website/Science/301696_a_303025]
-
de către postelnicul Cozma Șarpe, în stilul monumentelor religioase din vremea lui Ștefan cel Mare întâlnim 2 arbori rari și protejați prin lege - TISA. Mai există pe teritoriul comunei Pângărăți, la câțiva km distanță de Mănăstirea Pângărăți o arie protejată de Tisa. Tisa poate atinge vârsta de 3000 ani, iar creșterea încetează la 100 de ani. Cetina este otrăvitoare pentru om dar și pentru animale. Lemnul de tisa este dur, elastic, rezistent la putrezire.Este rezistent la temperaturi înalte și joase. Flora
Comuna Văleni, Neamț () [Corola-website/Science/301696_a_303025]
-
postelnicul Cozma Șarpe, în stilul monumentelor religioase din vremea lui Ștefan cel Mare întâlnim 2 arbori rari și protejați prin lege - TISA. Mai există pe teritoriul comunei Pângărăți, la câțiva km distanță de Mănăstirea Pângărăți o arie protejată de Tisa. Tisa poate atinge vârsta de 3000 ani, iar creșterea încetează la 100 de ani. Cetina este otrăvitoare pentru om dar și pentru animale. Lemnul de tisa este dur, elastic, rezistent la putrezire.Este rezistent la temperaturi înalte și joase. Flora din
Comuna Văleni, Neamț () [Corola-website/Science/301696_a_303025]
-
teritoriul comunei Pângărăți, la câțiva km distanță de Mănăstirea Pângărăți o arie protejată de Tisa. Tisa poate atinge vârsta de 3000 ani, iar creșterea încetează la 100 de ani. Cetina este otrăvitoare pentru om dar și pentru animale. Lemnul de tisa este dur, elastic, rezistent la putrezire.Este rezistent la temperaturi înalte și joase. Flora din parcul dendrologic este foarte variată. Dintre arborii exotici amintim: arborele de lalea, oercus vilmorinzana, gingo biloba, pinul roșu canadian (pinus silvestrus, lirium dendronum), thuia, magnolia
Comuna Văleni, Neamț () [Corola-website/Science/301696_a_303025]
-
dur, elastic, rezistent la putrezire.Este rezistent la temperaturi înalte și joase. Flora din parcul dendrologic este foarte variată. Dintre arborii exotici amintim: arborele de lalea, oercus vilmorinzana, gingo biloba, pinul roșu canadian (pinus silvestrus, lirium dendronum), thuia, magnolia, sequoia, tisa (taxus baccata), brazi argintii, molizi, carpeni de Carolina, brazi de Normandia, chiparos japonez, salcam galben, ienupăr de Virginia, liliac chinezesc, merișor, gadita, oțetar.
Comuna Văleni, Neamț () [Corola-website/Science/301696_a_303025]
-
Sângeru este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Butuci, Mireșu Mare, Mireșu Mic, Piatra Mică, Sângeru (reședința) și Tisa. Comuna se află în estul județului, la limita cu județul Buzău, pe malurile Cricovului Sărat și ale afluenților acestuia Salcia și Sărățica. Este străbătută de șoseaua județeană DJ102C, care o leagă spre sud-vest de , , , Urlați și (unde se termină în
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
apărea în documentele Țării Românești de pe la începutul veacului al XV-lea. Faptul că acesta era vechiul său nume e confirmat și de o însemnare din 5 mai 1749 de pe vremea lui Grigore Ghica. Se știe însă că în satul component Tisa (înspre Mârlogea - Apostolache) se presupune să fi existat, în sec. IV a.H. - I p.H., o cetate dacică, unică în zonă.Cunoaștem și un hrisov, din 17 aprilie 1631, semnat de Leon Tomșa, prin care voievodul întărea lui Nedelco vii
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
Prahova, cu 2826 locuitori. În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea Prahova și apoi din 1952 raionului Mizil din regiunea Ploiești. În 1968, la reînființarea județelor, a revenit la județul Prahova, și i-a fost arondat și satul Tisa (până atunci, în comuna Apostolache). În comuna Sângeru se află (1793) din satul de reședință, monument istoric de arhitectură de interes național, ansamblu alcătuit din conacul Bozianu, biserica „Sfântul Andrei”, turnul-clopotniță și zidul de incintă. În rest, alte două obiective
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
în proporție de 35 - 40 %. Regiunea are o bogată floră și faună. Din fauna regiunii, numeroase specii de animale sunt ocrotite de lege: ursul brun, cerbul, pisica sălbatică, râsul și cocoșul de munte; iar dintre plante: papucul doamnei, gențiana galbenă, tisa și zâmbrul. Pentru turiști se organizează excursii de una sau mai multe zile, făcute pe jos, care pornesc din Remetea. În cadrul excursiilor se pot vedea peisaje deosebite. Câteva posibilități pentru excursii de o zi: Pe lângă cele două trasee turistice se
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Burjuc este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. Comună Burjuc găzduiește 2 biserici de lemn în satul Tisa și Glodghilesti. Este străbătut de răul Mureș. Ocupația populației este apicultură și agricultură în special. În satele Tătărăști, Burjuc și Tisa se păstrează cu sfințenie toate obiceiurile. Burjucul este un sat așezat într-o zonă cu dealuri unde este străbătut
Burjuc, Hunedoara () [Corola-website/Science/300541_a_301870]
-
al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. Comună Burjuc găzduiește 2 biserici de lemn în satul Tisa și Glodghilesti. Este străbătut de răul Mureș. Ocupația populației este apicultură și agricultură în special. În satele Tătărăști, Burjuc și Tisa se păstrează cu sfințenie toate obiceiurile. Burjucul este un sat așezat într-o zonă cu dealuri unde este străbătut de răul Mureș. Satul se află așezat la aproximativ 40 km de municipiul Deva, în județul Hunedoara.
Burjuc, Hunedoara () [Corola-website/Science/300541_a_301870]
-
mutase centrul de greutate din "Dacia romană" la sud de Dunăre. În baza unor vestigii arheologice, se presupune că la în zona Apahida s-a aflat o curte regală gepidă. Prezența lor relativ îndelungată în Transilvania, Oltenia, Banat și Câmpia Tisei le conferă o importanță în descifrarea istoriei României în perioada antichității târzii și a evului mediu timpuriu. Patria originară li s-a aflat inițial în regiunea Mării Baltice, aproape de estuarul Vistulei, de unde, în migrația lor spre sud, gepizii au ajuns în
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii, slăbiți de înfrângerile suferite în ultimele raiduri de pradă și jaf prin Europa. Învingători în 454 asupra resturilor hunice în bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei (Câmpia Tisei) și vestul Daciei postromane. Existența unei părți a regatului panonic al gepizilor în Transilvania de vest și nord-vest a fost interpretată de unii istorici ca restabilire a relațiilor federale ale Daciei postromane cu Imperiul Roman de Răsărit, existente pe timpul goților
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
de altă parte, prezența gepizilor în vestul Transilvaniei este luată în considerare cu reținere. În baza descoperirilor arheologice se pare că gepizii au locuit doar o mică parte din Dacia felix, precum și în Crișana, marea lor majoritate rămânând în Câmpia Tisei, deci în Bazinul Panonic. Prezența lor în aceste zone, atestată de marile așezări (ca acelea de la Morești pe Mureș, județul Mureș, Șeica Mică, județul Sibiu, Porumbenii Mici, județul Harghita, Cipău, județul Covasna), trebuie privită cu mici rezerve, întrucât se știe
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
rege al Cumaniei. După cum s-a precizat anterior, invazia tătarilor a distrus puterea cumanilor si i-a silit să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au contopit cu
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
flora și fauna sa ci și tradițiile locale. Ca unitate de relief, Cefa împreună cu extravilanul său se întinde în zona de câmpie a Bihorului. Este Câmpia de Vest a României, ultima mare unitate circumcarpatică din vestuță țării. Parte a Câmpiei Tisei, ea reprezintă totodată periferia marii câmpii panonice. Deși joasă și plană aceasta nu este lipsită de variație. Formată pe locul unui bazin maritimo-lacustru, ea se află în faza de luncă și mlaștină pe cea mai mare parte a ei. Străbătută
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
dezvoltat astfel: Haian, Kachan, Kan - Caian. În cronicile medievale: “Gesta Hungarorum”, “Chronicom Pictum Vindo bonense”, sunt amintite doua personaje cu aceste nume: Kean sau Kaian, conducători ai bulgarilor, care i-au așezat pe bulgari și pe slavi între Dunăre și Tisa cu mult înainte de venirea ungurilor și un Kean sau Kaien peceneg din Moldova, care s-a aliat cu Gila-Iula, voivodul Transilvaniei, împotriva lui Ștefan, regele Ungariei. Urmașii acestui Caian au stăpânit moșii pe Someș și au fost încadrați în rândul
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
prezența celților în acest areal geografic. Celții făceau parte din marea familie a popoarelor indo-europene. Ei au migrat masiv din nordul Europei, în Balcani in secolul al IV-lea î.d.H. În jurul anilor 335 î.d.Hr. pătrund în Câmpia Tisei și podișul Transilvaniei. De exemplu, în peștera Mișidului din Bălnaca s-au descoperit piese celtice care se păstrează la Muzeul Transilvaniei din Cluj-Napoca. În această peșteră s-a mai găsit un mormânt al unei căpetenii cu un bogat inventar arheologic
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]