3,163 matches
-
porc, mușchi filé de vită, rol cașcaval, chifteluțe cu susan, castraveți), filé de cod cu migdale și legume, mușchiuleț de porc împletit, curcan cu prune și alune și garnituri de cartofi la cuptor și orez, salată de murături, sărmăluțe surpriză, tort de ciocolată, fructe, alune; băuturi (apă minerală, răcoritoare, vin, bere, șampanie, whiski sau martini și cafea) l Restaurantul Univers (str. Miresei nr. 1, tel. 202 503), 120 de locuri, 200 de lei/pers. , băuturi la alegere în cantitatea dorită, foc
Agenda2005-49-05-general11 () [Corola-journal/Journalistic/284457_a_285786]
-
vol-au-vent cu ciuperci, creier și limbă în aspic); ruladă de pește cu sos olandez, friptură de purcel dezosat la tavă, friptură de piept de curcan, cartofi soté, orez cu ciuperci, salată de murături asortate, ciorbă de potroace și sarmale bănățene; tort glassé cu frișcă, fructe, alune, migdale și băuturi (șampanie, cafea, apă, suc, bere și vin). CAMELIA BLADA, ANDREI ZOMBORI
Agenda2005-49-05-general11 () [Corola-journal/Journalistic/284457_a_285786]
-
Poartă însemna recunoașterea stăpânirii sale, inclusiv asupra Egiptului, invadat de francezi 168. Următorul articol, al treilea, angaja părțile contractante să nu încheie nici un act internațional, bilateral sau multilateral, care să fi conținut vreo stipulație "qui puisse jamais causer le moindre tort, préjudice ou dommage à l'une des deux, ou porter atteinte à l'intégrité de șes états", iar cel de al cincilea stipula, așa cum se presupunea și în cercurile diplomatice constantinopolitane, că nici una dintre părți "ne fera ni paix, ni
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
moartea decât să fie silită să stea în casă cu urâtul... Pentru el însă ea era, desigur, o lumină. Dar întrucît avea asta vreo legătură cu Amăicălițului? Pe urma deodată înțelesei: rău fusese în viața lui închisoarea și mai ales torturile pe care le îndurase acolo. Bineînțeles! Fusese deci silit, amenințat să țină acea conferință? Ce vroise să spună, că l-ar fi băgat la pușcărie dacă refuza? Cum să cred o asemenea năzbîtie? "Înțeleg, îi spusei, ai fost amenințat că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sincopat, interminabil, stârnind nedumerire. "De ce rîdeți?" zise Matilda. El însă nu-i răspunse, se ridică, se apropie de mine și îmi șopti să-i spun unde e baia. Între timp se strânsese totul de pe masă și Ana aduse farfurii pentru tort și fructe. Nu mâncă nimeni fructe, în afară deVasile, care spuse că dulciurile sărăcesc organismul de vitamine. (Obsesia lui cu vitaminele.) Nu-i imită nimeni, deși merele și mai ales perele bergamote te-ar fi putut face să eziți între
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu mâncă nimeni fructe, în afară deVasile, care spuse că dulciurile sărăcesc organismul de vitamine. (Obsesia lui cu vitaminele.) Nu-i imită nimeni, deși merele și mai ales perele bergamote te-ar fi putut face să eziți între ele și tort. "Eu mai vreau o felie", zise Clara. "Și eu, zise și soțul ei. E foarte bun! Mie nu-mi plac torturile, prăjiturile; sânt numai pâine, ăsta e chiar tort..." "E extraordinar, zise Clara, ce-ați pus ca rețetă..." "Nuci, zahăr
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imită nimeni, deși merele și mai ales perele bergamote te-ar fi putut face să eziți între ele și tort. "Eu mai vreau o felie", zise Clara. "Și eu, zise și soțul ei. E foarte bun! Mie nu-mi plac torturile, prăjiturile; sânt numai pâine, ăsta e chiar tort..." "E extraordinar, zise Clara, ce-ați pus ca rețetă..." "Nuci, zahăr, cremă de ciocolată", zise Matilda. "Nucile date prin mașină?" "Bineînțeles!" Și mie mi se păru atât de bun încît făcui la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bergamote te-ar fi putut face să eziți între ele și tort. "Eu mai vreau o felie", zise Clara. "Și eu, zise și soțul ei. E foarte bun! Mie nu-mi plac torturile, prăjiturile; sânt numai pâine, ăsta e chiar tort..." "E extraordinar, zise Clara, ce-ați pus ca rețetă..." "Nuci, zahăr, cremă de ciocolată", zise Matilda. "Nucile date prin mașină?" "Bineînțeles!" Și mie mi se păru atât de bun încît făcui la fel, mai luai o felie. Iar paharul de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în clipele mele de față se retrase de asemeni așa cum năvălise. Își puse tacâmurile pe farfurie și începu să se uite în sine, dar nu cu o privire întoarsă, micșorată, ci dimpotrivă răsucită spre tavan. "O cafea, un filtru, un tort Richard, un meringue glacé, fructe ceva, dom' profesor?" mă întrebă chelnerul. "Da, zisei, fructe, un filtru." "Domnița nu ia nimic?" Vroia să plece? O privii insistent și nu-i pusei întrebarea. Nu, nu vroia să plece, dar nici așa, stând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi sclipea ceva, poate iubire, poate magia momentului, poate dorința de-a săruta catifeaua pătată de pudra trufelor, cu religiozitatea unui credincios apăsându-și buzele de mâna papei. Mie mi-era pur și simplu foame. Aș fi înghițit halvița și tortul de nuga bătut în spumă de cafea, cu mult zgomot și fără vreo pauză. Desigur, pricepeam (nu mă născusem alaltăieri), dar pentru mine totul se dusese de râpă încă de când îmi alesesem meseria asta infectă. Nu mai aveam loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adică 23,3 ani din viață tăcând și sforăind. Patru miliarde și jumătate de inși bătuți măr, aduși la stadiul de legumă sau anemonă, plonjând seară de seară sănătos - nici ei nu știau unde. Șaptezeci de ani împărțiți ca un tort mare, cu-o felie lipsă. Am căutat întotdeauna să aflu ce se întâmpla în mintea lor când închideau ochii, cu câtă liniște iresponsabilă primeau despărțirea categorică de ceea ce îi făcea să nu fie nici scrum, nici legume: senini, cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Când e vorba de replici, mă gândesc la o piesă de teatru...“, a rânjit Mihnea. Altul care se simțea bine; trebuia să-i mai tai din elan. „Ăla din ’40 a fost mai rău. A căzut «Carlton»-ul ca un tort Doboș: un etaj peste altul, felie peste felie. Jos, la subsol, cică erau apartamente și-au rămas nu știu câți prinși acolo, printre dărâmături.“ „Fără aer?“, m-a întrebat Maria. Își mai revenise. „Cu aer. Nu asta a fost problema. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încă o dată ceasul, reflex inconștient, de șofer: 10.05. Și-n clipa aia, am simțit, nu, am știut că s-a întâmplat ceva rău. Casa lui Mihnea nu mai arăta la fel. Acoperișul căzuse pe jumătate, ca o felie de tort. Tabla despicase planșeul, trăgând totul după ea; podul lipsea, la fel bucătăria din mansardă. Zidurile plesniseră, tavanele săriseră prin geamuri. Aproape că nu mai recunoșteai locul. Soarele se scurgea prin prăjitura asta moale, albă de praf. Parcă o răscolise cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să ne convingă dom’ profesor), dar Penciulescu și Cibănoiu chiar luaseră cina sâmbăta la «Capșa», și nu o dată-de două ori. Fuseseră văzuți împreună. I-am găsit în arhivele restaurantului, semnaseră în cartea de oaspeți. În dreptul numelui Penciulescu apărea observația: «Tort Joffre excelent. Felicitări lui Monsieur Jean!» Monsieur Jean era bucătarul francez angajat la «Capșa». Se ocupa numai cu dulciurile. Pot să vă spun și ce serveau la desert. Penciulescu mânca tort Joffre sau Richard, Cibănoiu lua profiterol cu frișcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în cartea de oaspeți. În dreptul numelui Penciulescu apărea observația: «Tort Joffre excelent. Felicitări lui Monsieur Jean!» Monsieur Jean era bucătarul francez angajat la «Capșa». Se ocupa numai cu dulciurile. Pot să vă spun și ce serveau la desert. Penciulescu mânca tort Joffre sau Richard, Cibănoiu lua profiterol cu frișcă și bomboane cu cafea. Azi au dispărut. Unul e înmormântat la Bellu, celălalt la cimitirul central din Cluj. Nici «Capșa» nu mai e ce-a fost. Doar profiterolul a rămas pe listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
joffre“ (niște trabucuri de ciocolată); „africană“ (rudă cu „negresa“; purta în plus o rochie albă de bezea); „Ora 12“ (asta suna rău, a nenorocire); „Mihaela“ (vânzătoarea ne corecta, pe mine și pe Mihnea: „O Mihaela, nu un Mihaela!“); „cranț“ (un tort cu unt și nucă, în care îți rupeai dinții). Inventarul putea continua la nesfârșit. Cum instalația de răcire ceda după o oră-două, speciile o luau razna, se urcau unele pe altele, împreunându-și libidinos cremele și culorile. Lichidele se-amestecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unghi, iar restul de spațiu fusese acoperit de niște tufe de trandafiri agățători. Zidurile îl apărau ca un bastion. Doar după douăzeci de pași, înțelegeai trucul: nimeriseși la interval, în interstițiul dintre două rânduri de case, ca în blatul unui tort. Locul părea ferit, mișcat, podeaua se deplasa odată cu tine. Pereții hotelului fuseseră crestați cu arabescuri de marmură albă, tavanele pictate cu îngerași și femei cuvioase, care se reflectau în cimentul bleu. Călcai cu grijă, ca într-un muzeu al oglinzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
negre, cu woofer-ele atenuate. Cânta ceva potolit, probabil sărbătoresc: „Ich muss sterben, Ich muss sterben“. Prăjiturile îl însoțeau, strălucind în creme mov și roșii revărsate peste blaturile din vitrină: tiramisu cu fructe de pădure, Apfel-Tarte, cremșnit cu sos de zmeură, tort de vișine cu mure. Ospătarii trebăluiau printre farfurii, înfășurați în șorțuri lungi și negre. Mai deslușeam și-un monstru rotund, cafeniu: nelipsitul Sacher-Torte, un soi de roată de cașcaval din blat de tort, acoperită cu ciocolată și îndopată cu straturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pădure, Apfel-Tarte, cremșnit cu sos de zmeură, tort de vișine cu mure. Ospătarii trebăluiau printre farfurii, înfășurați în șorțuri lungi și negre. Mai deslușeam și-un monstru rotund, cafeniu: nelipsitul Sacher-Torte, un soi de roată de cașcaval din blat de tort, acoperită cu ciocolată și îndopată cu straturi moi de cremă de nuci. O întâlneai și pe Kärtner și Graben, învelită în cutii de lemn cu mutra lui Mozart sau a altui tip, pe care nu-l știam; probabil era Sacher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
butonat ospătarul comanda, am avut timp să-mi pregătesc discursul. Ca și Mihnea sau Maria, inginerul Grosescu nu trebuia să știe mai multe decât vroiam eu. Și, mai ales, decât era necesar. Mi-am luat un caffé latte și-un tort cu vișine și mure; o singură felie, dar arăta cât trei de la noi. Inginerul a cerut o cafea. „Așadar?“, a revenit Grosescu. „Țineți regim?“, am tatonat. „Cu cafea?!“, s-a mirat inginerul, aparent sincer. „Niciodată. Face bine la digestie, curăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru cafenelele vieneze: tablouri, ziare, biliard, jocuri de cărți, prăjituri sofisticate și păhărelul caracteristic de apă, pe care-l ai și dumneata în față. Pot să-ți vorbesc liber, nu?“ „Sigur.“, l-am încurajat, fără să mă ating totuși de tort. „Tortul e bun.“, a observat inginerul. „Am avut totuși impresia că fotocaina distruge celulele memoriei...“, am mutat discuția înapoi la cursul ei. „Memoria nu-i un organ compact.“, mi-a răspuns Grosescu. „E-un soi de fagure virtual, suprapus peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cafenelele vieneze: tablouri, ziare, biliard, jocuri de cărți, prăjituri sofisticate și păhărelul caracteristic de apă, pe care-l ai și dumneata în față. Pot să-ți vorbesc liber, nu?“ „Sigur.“, l-am încurajat, fără să mă ating totuși de tort. „Tortul e bun.“, a observat inginerul. „Am avut totuși impresia că fotocaina distruge celulele memoriei...“, am mutat discuția înapoi la cursul ei. „Memoria nu-i un organ compact.“, mi-a răspuns Grosescu. „E-un soi de fagure virtual, suprapus peste mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maurer bănuindu-l pe ultimul, pe de o parte, patriot și antisovietic, iar, pe de alta, prost și manipulabil. S-a dovedit că lucrurile n-au stat chiar așa.“ „Chiar deloc.“, am admis. Continuam să nu mă ating nici de tort, nici de cafea. Inginerul Grosescu a sorbit o gură din noua sa ceșcuță, după care a continuat: „Doi ani mai târziu, în decembrie 1963, România și Franța ridică reprezentanțele lor diplomatice la rang de ambasadă. Mai simplu spus, acordurile culturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a împins ceașca de cafea departe, în colțul celălalt al mesei, lângă a mea. Apoi a privit cu grijă spre tejghea. M-am uitat și eu, nu se vedea mai nimic, ospătarii plecaseră probabil prin subsol, să mai aducă vreun tort. „Știi ce mă interesează pe mine, de fapt, la întâlnirea asta?“, a întrebat din senin inginerul. N-am zis nimic. Era răspunsul corect, diplomatic, profesionist. „N-o să-ți spun.“, mi-a șoptit Grosescu, apropiindu-și fața de urechea mea. Alunița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fereastră, de vorbă cu inginerul. Doar mirosul de tutun și prună, încă persistent, îmi amintea că fusese acolo. În drumul spre ieșire, tipul devorase probabil toate prăjiturile, pentru că nu mai găseai una în galantar: cineva comandase până și nesuferitul de tort Sacher sau îl căraseră ospătarii jos cu ei, în subsol. Procedeul nu părea nou, și nici neobișnuit. Auzisem de la noi că, din când în când, dacă vroiai să faci niște prăjituri vechi să arate bine, le scoteai din vitrină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]