24,122 matches
-
e unic în felul său. Mai există și aceia care nu sunt în elementul lor nicăieri. De acum înainte mă ghidez după aparență, fiind mai profundă decât cei care încearcă din răsputeri să își exteriorizeze sentimentele cele mai intime, vizionare: trăsăturile fizice exprimă omul în concordanță cu totul său. Există o armonie, un ritm pe care lucrurile-l imprimă. Voi urma legea nou descoperită, dar fără să exagerez. Port o rochie neagră, scurtă, cu bretele, două sandale joase din lac, machiajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cerând și părerea ei. Ce vrei să servești? O prăjitură și o cafea. Ce prăjitură preferi? —Un doboș tort, dacă are. Cecilia continua să se gândească privindu-l pe Matei mai atent: „De fapt e drăguțel. Are o față cu trăsături frumoase. Linia nasului și a bărbiei sunt acelea ale unui băiat distins. Se îmbracă elegant, cred că nu numai azi a procedat așa pentru întâlnire. Ce nu-mi place la el este părul care-i cam rebel, cum de fapt
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
scriitorului de geniu este, dacă poate, să facă ca numai și un singur cuvânt să cântărească, la rândul său, cât o mie de imagini!” Iar, la urma urmelor, chiar cu asta se preocupa Osvald neîncetat. 112 Rareș Tiron Privitor la trăsătura aceasta definitorie pentru dânsul - perfecțiunea -, sora sa, luându-l peste picior mai tot timpul, exprimându-se într-o ușoară batjocură, îl și întrebă odată curioasă: - Și, mă rog, cam cât timp va mai trebui s-așteptăm noi, o, preacinstite demiurg
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acestea, când ajungea să se supere pe cineva sau pe ceva, după scurtă vreme, paradoxal și aproape pe negândite, el renunța de tot la vrajbă, căci altfel avea impresia că parcă trăiește împotriva firii sale... Acest tânăr, pe lângă toate aceste trăsături, avea și ceva mai deosebit, ceva aproape bizar pentru cei mai mulți oameni și cu care ieșea 152 Rareș Tiron grabnic în evidență: era parcă prea dur în inimă, rece ca gheața și abrutizat din punct de vedere spiritual; în purtarea lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe Șerban. Ajunge. Într-adevăr, atât Victoria, cât și fiul ei, aveau în ei ceva aparte, ceva în plus, un lucru distinctiv; iar asta, desigur, fiecare în felul său propriu. Acum, se-nțelege, n-am să mă opresc asupra tuturor trăsăturilor lor de caracter și să le descriu cu lux de amănunte, nu acesta-i obiectivul meu. Dimpotrivă, am să încerc să scot în evidență numai ceea ce socotesc eu că trebuie și că este sugestiv cu adevărat, pentru povestirea aceasta. Așa încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
foarte bisericoasă și o femeie căreia îi sporise credința și i se înflăcărase peste măsură, odată cu înaintarea ei în vârstă. Mai pe scurt, de ceva vreme încoace, dânsa ajunsese o habotnică veritabilă și cu convingeri religioase de oțel. Iar această trăsătură a ei de frunte - se poate spune - o definea cel mai corect, căci, în orice făcea și pe oriunde trecea, lăsa neapărat urme clare a felului în care gândea. „Într adevăr, înțeleaptă ființă și mama asta a mea! Își omoară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
meu primitiv) pe care înflorește deslușit mușchiul ni se deschide, luminoasă și austeră deopotrivă. Ea începe să fotografieze, iar eu, desigur, nu vreau să intru în cadru. Neglijent, mă îndrept spre fereastra generoasă din față, când o femeie simplă, cu trăsături asprite de muncă fizică prelungită, ne face semn să intrăm. Pătrundem în camera de zi, în mijlocul căreia tronează, cu autoritate blândă, o kotatsu (masă joasă, sub care îți vâri picioarele pentru a le încălzi; unica formă de chauffage permisă de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
minte. Diferența dintre cele două romane, scrise, nu uitați, la distanță de aproape un mileniu, transpare încă mai elocvent în episoadele evocând frumusețea evanescentă a unei femei. Una dintre tinerele care îi atrag atenția prințului Genji "nu avea nici o singură trăsătură care să-l fi izbit ca fiind deosebit de frumoasă; totuși, unduioasă și fragilă, ea părea atât de frumoasă, încât el se temea aproape să-i audă vocea". O ipostază, înrudită tehnic, a Duducăi frizează ridicolul cosmic, mai ales din pricina combinațiilor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deveni ceva opus, cum adesea s-a întâmplat în Occident, unde femeile au devenit feministe și business women după tiparul masculin, încercând deci să-și contracareze asupritorul pe terenul propriu, ci prin a accentua, a duce până la extrem, chiar grotesc, trăsăturile persoanei care le-a fost impusă de tradiție. Așa a apărut fenomenul kawaii. Kawaii se traduce, de cele mai multe ori, prin "drăguț", "drăgălaș", "dulce", în manieră "copilărească": toate sentimentele pe care ți le trezește un copil prin drăgălășenia, puritatea, slăbiciunea, candoarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
planul contingent și penetrează, în expresia naratorului, chiar "tărâmul exaltării artistice". Întreaga scenă este pur cathartică, elementele estetice fiind conjugate subtil cu detalii ale extazului religios, într-un melanj sugestiv de corespondențe: "Fața sa rotundă și plină avea zugrăvite în trăsături desăvârșirea și armonia unui chip al lui Buddha". Aceasta este, de altfel, și finalitatea propriu-zisă a artei ludice. Dacă suntem dispuși să admitem că, ideal, orice activitate umană are la capătul ei integrarea în ordinea sacră a naturii, japonezii, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe urmele ideii de feminitate care zace, pentru eternitate, codificată în ideogramele japoneze. Cu alte cuvinte: să decupăm, umblând prin kanji cu foarfecele unei vagi priviri de gender studies, pentru că nu mă identific, în esență, cu acest demers, câteva din trăsăturile fundamentale care informează arhetipul feminin vehiculat de milenii în această parte de lume. Pentru aceasta, sunt necesare însă câteva lămuriri preliminare. Ideogramele, cu obârșia în China, au fost adoptate de către japonezi, care la vremea respectivă nu dispuneau de un sistem
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
catolicilor, convinsă de o revenire la liturghia în latină, la o morală sexuală medievală, la scaunul confesional și infailibilitatea papei. Are un viitor doar o religie care își arată chipul uman și binevoitor, un chip plăcut, nu o înfațișare cu trăsăturile modificate care inspiră dezgust. Doar dacă creștinătatea și în special Biserica Catolică se vor reînnoi, o pierdere ca cea actuală a religiozității va putea fi depășită încă din sânul familiei, frecvența la slujba religioasă va putea să crească iarăși, iar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sentimentelor de pierdere cultivarea unei imagini pozitive în raport cu familia biologică comunicarea deschisă despre adopție sprijinirea intereselor și a planurilor de căutare a adolescentului și îndrumarea spre expectanțe realiste sprijinirea adolescentului să-și dezvolte un sens al propriei identități incluzând recunoașterea trăsăturilor care pot veni de la familia biologică; integrarea adopției în propria identitate explorarea sentimentelor și a gândurilor legate de propriile sale origini explorarea aspirațiilor și posibilităților de căutare a familiei biologice comunicarea deschisă cu părinții adoptatori 3.4. Perspectiva biologică. Riscuri
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și adaptarea individului sunt, în mod esențial, determinate de moștenirea genetică. Înfățișarea fizică este determinată genetic, la fel cum sunt și "regulile" dezvoltării fizice și psihice. În acest context mediul și experiența nu acționează decât ca declanșatori pentru manifestarea unor trăsături și abilități, capacități și talente dobândite 267. Mai mult decât atât specialiștii în adopție, adepți ai acestei teorii consideră că, vulnerabilitatea psihologică și riscurile considerate a fi specifice copiilor adoptați (ex. consumul de substanțe, tulburările de natură psihică etc.) sunt
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
7 Copii preferați pentru adopție 4.8 Adopția copiilor cu nevoi speciale 4.1 Obiectivul general În acest capitol al lucrării ne propunem să prezentăm rezultatele unui demers de cercetare descriptiv și explorator, care a avut ca obiectiv principal investigarea trăsăturilor actorilor individuali implicați în procesul de adopție (părinți adoptatori, copii adoptați). O primă întrebare la care vom încerca să răspundem în cadrul acestei secțiuni este Cine sunt părinții adoptatori din România? și, în strânsă conexiune cu prima întrebare, dorim să identificăm
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
la care vom încerca să răspundem în cadrul acestei secțiuni este Cine sunt părinții adoptatori din România? și, în strânsă conexiune cu prima întrebare, dorim să identificăm Care este rațiunea pentru care se recurge la adopție? Pornim de la ipoteza potrivit căreia, trăsăturile psihosociale ale părinților adoptatori și rațiunea pentru care se adoptă conduc la structurarea unor categorii specifice de adoptatori care vor prefera și vor adopta copii cu profiluri specifice. În mod evident mai departe vom încerca să răspundem la întrebările Care
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cu nevoi speciale. Suntem conștienți că nu toți copiii pot fi adoptabili, dar considerăm că, pentru mulți nu se deschide procedura de adopție tocmai din cauza faptului că sunt considerați a fi "cu nevoi speciale" sau chiar "neadoptabili" prin prisma unor trăsături speciale pe care le prezintă. Studiile internaționale arată că, în general, persoanele/cuplurile care adoptă copiii cu nevoi speciale se disting prin trăsături socio-demografice și motivație de restul adoptatorilor (vezi cap. 2). 4.2 Definirea variabilelor Pentru a construi profilul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
tocmai din cauza faptului că sunt considerați a fi "cu nevoi speciale" sau chiar "neadoptabili" prin prisma unor trăsături speciale pe care le prezintă. Studiile internaționale arată că, în general, persoanele/cuplurile care adoptă copiii cu nevoi speciale se disting prin trăsături socio-demografice și motivație de restul adoptatorilor (vezi cap. 2). 4.2 Definirea variabilelor Pentru a construi profilul părinților adoptatori, am urmat un demers descriptiv. Am avut în vedere o serie de variabile, îndelung analizate în studiile internaționale în raport cu reușita adopției
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
fi: circumstanțele care au condus la decizia de a adopta un copil, trăirea infertilității (dacă este cazul), eventualele conflicte maritale nerezolvate, atitudinea negativă față de infertilitate și adopție etc. Resursele, definite de McCubbin și Patterson 308 ca un ansamblu de caracteristici, trăsături și abilități individuale, familiale sau ale comunității care pot fi accesate cu scopul de a răspunde solicitărilor determinate de factorul /evenimentul stresor. Pentru părinții adoptatori s-au dovedit, în diferite studii (vezi cap. 2.5), a fi importante în procesul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ultimă instanță. Eliminarea de către fenomenologia post-hussserliană, heideggeriană și mai ales post-heideggeriană a conceptelor de "subiectivitate" și "conștiință" este tocmai respingerea a tot ceea ce nu s-ar reduce la această ivire primitivă a Exteriorului unde se găsește Obiectul. Am afirmat că trăsătura distinctivă a cunoașterii științifice este obiectivitatea sa, înțelegînd prin aceasta caracterul său supra-subiectiv și supra-individual, universalitatea sa. Ceea ce este adevărat din punct de vedere științific este astfel încât poate fi recunoscut de orice spirit (cu condiția ca acesta să aibă competența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o evidență în cadrul cunoașterii teoretice, ceea ce semnifică el este cu totul diferit, este scoaterea din joc și excluderea oricărei cunoașteri de acest tip, a cunoașterii științei și a conștiinței în general, în favoarea unei cunoașteri de o altă natură, a cărei trăsătură esențială și distinctivă este tocmai faptul că exclude din sine orice raportare la obiect și orice obiectivitate posibilă, orice evidență prin urmare, și mai ales orice cunoaștere teoretică sau științifică. Iată cum se întâmplă acest lucru: Descartes pune sub semnul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-ntregul adecvat. Căci dacă știința face într-adevăr "abstracție" de predicatele sensibile ale naturii prin faptul că nu ține seamă de ele în metodologiile și calculele sale, ea se dezvoltă totuși pornind de la această natură din care nu reține decât trăsăturile care o interesează, iar cunoașterea acesteia este lucrul spre care țintește în ultimă instanță mergând pe căile pe care și le-a ales. Dimpotrivă, știința habar nu are ce este viața, nu se preocupă câtuși de puțin de ea, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însele de natură estetică, se situează în interiorul acestei dimensiuni de irealitate principială care este cea a operei. Când pictorul introduce o culoare pe pânză, el nu o cercetează pe aceasta, ci vede compoziția, vede în ea ceea ce corespunde unei anume trăsături de penel sau unei anume pete de culoare, vede, pe scurt, efectul său estetic, care se integrează în ansamblul efectelor, adică în Întregul operei. Astfel, în fața unei opere a lui Frans Hals trebuie să te dai înapoi cu câțiva pași
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
chipul archebuzierului corporației Sf. Adrian care se întoarce încet către noi, în ochiul Vieții care ne privește de dincolo de timp. Compoziția estetică nu este cu siguranță acest soi de paletă de culori în care s-a transformat pânza sub efectul trăsăturilor de pensulă sau al cuțitului artistului, însă nu este posibilă decât pornind de la acestea. De vreme ce fiecare element plastic al compoziției este figurat pornind de la un element material, el presupune existența acestuia. Totalității plastice a compoziției, care este opera însăși, îi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]