2,444 matches
-
Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu cunoaște frica de moarte, precum nu cunoaște avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibrează, este rece și înghețat. De aceea vorbește în maxime și dă sfaturi. Alura lui de transcendență și superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroică. Înțeleptul nu trăiește nimic și nu simte nimic, nu dorește și nu așteaptă nimic. Stabilind toate conținuturile vieții într-o echivalență, el trage toate consecințele acestei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
organică, în multiplele voluptăți ale simțurilor. Separarea de lume în suferință duce la interiorizare excesivă, la o dezvoltare paradoxală a gradului de conștiință, încît toată lumea, cu splendorile și întunecimile ei, se fixează față de om într-o poziție de exterioritate și transcendență. Și când ești într-o asemenea măsură separat de lume, când ai lumea veșnic în fața ta și când te simți iremediabil singur în fața acestei lumi, atunci cum să mai poți uita ceva? Nu simți necesitatea uitării decât a lucrurilor și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atras de infinit, mă prăvălesc prin spații ca o figură solară și mă avânt prin imensități, ușor ca o iluzie și transparent ca un zâmbet, mă risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoperă seninătăți de azur și transcendențe de nori. Cui să mă închin prin aceste deșerturi și cui să întind mâna prin aceste singurătăți, la cine să mă opresc în aceste evoluții cosmice și unde să privesc ca la o mîngîiere? Cum se destramă azurul în fantastica
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rusă), dimpotrivă, aceste caractere se revelează în strania lor măreție. De aceea madona în arta nordică este de o tristețe atât de adâncă, iar în cea rusă nu-i lipsesc lacrimile, în deosebire de madona în arta sudică, a cărei transcendență este un amestec de interioritate și de Eros transfigurat. Unii teologi protestanți au vrut să scoată din acest fapt un argument pentru autenticitatea creștinismului nordic față de creștinismul sudic, de esență romanică. Ce e drept, nordul a înțeles mai adânc suferința
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înfrînge credința. În genere, românii au prea multă umilință și prea puțină pietate față de lucruri. Pietatea este ultima formă a seriozității în fața ordinii invizibile. Când ea afectează un caracter uman și imanent, atunci viața este convertită într-o valoare echivalentă transcendenței. Este ca și cum toate aspectele realității ar fi străbătute de un suflu divin și s-ar împărtăși, în diversitatea lor, din același izvor absolut. Din pietate se naște un sentiment solemn al vieții. Toate actele se desfășoară și se consumă ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istorice, nu ne putem opri decât la sistem. Rigiditatea și consecvența logică, valabile într-o lume de forme, nu sânt revelatoare în lumea de conținuturi care este istoria. Sistemul pleacă de la premise, istoria de la irațional. Logicul rămâne în sine, în transcendența formelor sale, în inaderența lui sterilă la devenire. Istoria reprezintă, dimpotrivă, o pendulație continuă între irațional și conștiință, care uneori nu este lipsită de pitoresc, pentru ca aproape întotdeauna să nu-i lipsească tragicul. Concepția progresului neîntrerupt introduce prea multă logică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici mai lucios decât/cel ce-ți scrie ă... ț oricum ar fi și tu ești/manufacturat în china“. În cele din urmă, poemul și nu-ți mai dau drumul conține expresia unei disperări autentice de a nu găsi nici o transcendență în spatele cuvintelor, jalea în fața lipsei de sens pe care poezia, în loc s-o alunge, ajunge s-o instituie: „ți-ai întors unghia recunoaște/âncercând să râșcâi stratul de sens/de pe versul în care te-am zăvorât fără milă/crezând că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
temperat: recunoaștem că spațiul virtual a „reformatat“ percepția și identitatea, dar nu a înlocuit corpul, ci, în mod simbolic, prin el se redefinesc practicile cotidiene și reprezentările. Există o etică a responsabilității pentru celălalt în acest spațiu virtual nu al transcendenței, ci al alterității. Vital și viral (o pereche pe care o folosește implicit de multe ori) se petrece întâlnirea dintre tehnologie și individul încă uman. Refuzul unui determinism tehnologic (un alt punct tare al lucrării, cu argumente care ar merita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de virtute și voi accepta zisa lui Aristotel: viciul este excesul și lipsa, virtutea este măsura, echilibrul. În mod tradițional, femininul se asociază simbolic cu materia, imanența, trupul, sensibilitatea, emoția, slăbiciunea, dependența, impuritata, haosul, schimbătorul, teama, iar masculinul cu spiritul, transcendența, mintea, raționalitatea, tăria, independența, puritatea, cosmosul, invarianța, curajul. În același mod tradițional, masculinul este socotit superior femininului. În cultura patriarhală este de așteptat ca femeile să dea curs la ceea ce simbolizează. Numai că lumea se compune din femei și bărbați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
vedea, ci a-I vedea numai spatele. Pentru că „locul” la care se face referire în viziunea lui Moise prezentată în Noul Testament nu este spațial în sensul obișnuit al cuvântului, ci reprezintă „locul” în care „curge” dorința infinită, adică este lumea transcendență în care Îl vom urma pe Dumnezeu - dar Îi vom vedea doar „spatele” (De vită Moysis, 119). 25 De Hominis Opificio, P. G. XLIV, col. 189C. 26 Asupra statutului schimbător al formelor platoniene (în mintea lui Dumnezeu, în Logos, separate
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Plass, „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa”, în Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p. 188-189. Noțiunea de „spate” divin este astfel inteligent transformată într-un semn pentru o regiune intermediară evaziva, un cvasispațiu și cvasitimp între față total transcendență a lui Dumnezeu și creația spațială/temporală 28. În acest mod, Sfanțul Grigorie poate aborda problema perena a discontinuității dintre ordinele realității. Neoplatonicienii au definit diversele categorii intermediare: timp transcendent, mișcare nemișcata, durata nemodificata. Sfanțul Grigorie consideră de obicei ultimele
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
la tot pasul de diavol (ca în Falsificatorii de bani al lui Andre Gide), și care cred că și-au descoperit fericirea, pierd „partida“ în ultima clipă. Nu le rămâne atunci decât sarcasmul, prin care sfidează o lume lipsită de transcendență: „Noi avem neuroleptici, dar mai mulți profeți“, spune ironic Vladimir Makanin. Majoritatea romanelor lui Makanin vorbesc despre totalitarismul erei sovietice și despre haosul care i-a urmat. Scrierile lui Makanin stau atât sub semnul lui Dostoievski, cât și al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
îi simt privirile de dincolo de rama ochelarilor, ațintite spre noi. Spre o lume tot mai insensibilă (el credea că sensibilitatea este adevăratul talent al omului), mai vulgară, egoistă, lacomă de consum, dependentă de el, uniformizată, contabilizată strict, fără mister, fără transcendență. Și simt cum reproșul conținut în dramaturgia sa ne înglobează, că e teribil de actual. Chiar că trăim urât, domnilor! VASILE PROCA POEM TRIST ̶ Pe multe voci psalmii toamna în mahala, moartea miroase a busuioc, are în dar cămașa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
necesitatea, unei colaborări viitoare, care să Încoroneze și să completeze opera oferită de maestru. Ne grăbim să avertizăm că reflecțiile noastre corespund unei reacții personale, desigur, neautorizată de Bonavena. În unica ocazie când am convorbit, el a respins posibilitatea oricărei transcendențe estetice sau științifice a lucrării căreia Îi dedicase Întreaga sa viață. Să rememorăm, după atâția ani, seara aceea. Înainte de 1936, eu lucram la suplimentul literar al ziarului Ultima oră. Directorul său, un bărbat a cărui curiozitate neadormită nu neglija fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cum spuneam, atunci când mi-au căzut în mână primele dumneavoastră poezii. Erați, parcă, un vechi glas al meu, o altă conștiință care trăise demult și care venea acum să continue ceea ce lăsase neterminat. Cum să se cheme asta? Metempsihoză artistică? Transcendență poetică?...” “...Numește-o cum îți place. Oricum, filiația este atât de evidentă încât nimeni, oricât de mult s-ar strădui, n-o poate nega sau distruge. Și totuși, Mărgărit Panaitescu a fost Mărgărit Panaitescu, iar Paul Alexandrescu este Paul Alexandrescu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că discursul lui Kantor despre manechine pare acum apropiat mai degrabă de acela al lui Bruno Schulz (autorul Manechinelor) decât de acela al lui Craig. Într-adevăr, dacă manechinul este la Kantor, ca și supramarioneta la Craig, un procedeu de transcendență și, prin aceasta, un model pentru actor, în schimb, spre deosebire de Craig, el îl interesează pe Kantor nu pentru că ar avea ceva din prestigiul anticilor idoli sacri, ci pentru banalitatea lui de obiect modern degradat, inferior. Transcendență și banalitate, iată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Craig, un procedeu de transcendență și, prin aceasta, un model pentru actor, în schimb, spre deosebire de Craig, el îl interesează pe Kantor nu pentru că ar avea ceva din prestigiul anticilor idoli sacri, ci pentru banalitatea lui de obiect modern degradat, inferior. Transcendență și banalitate, iată o ambivalență esențială pentru Kantor, punct de vedere împărtășit și de Schulz, cel care, în volumul citat mai înainte, face elogiul materiei aflate „pe treapta cea mai de jos”, materie întruchipată, după părerea lui, de către manechin, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Persoana lui Isus, Dumnezeu-Om. Relativizarea percepției noastre asupra Noului Testament, adică înțelegerea faptului că textele dintr-însul nu au căzut din cer și că ele conțin mesajul mântuitor într-un limbaj omenesc, nu înseamnă altceva decât reafirmarea implicită a transcendenței lui Dumnezeu și nelegitimitatea faptului de a-L reduce pe Fiul lui Dumnezeu la conținutul unei Cărți. Astfel vom înțelege mai just și dezbaterea din jurul canonului Scripturii, precum și soarta rezervată apocrifelor. * Constituirea canonului Noului Testament s-a întins pe o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
află deasupra cerurilor” - IV, 21). Din această perspectivă tragic-agnostică, viziunea capătă o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul ajunge să prindă ceva din misterul divinității. Revelația creează singura punte între „jos” și „sus”, între pământ și cer, între contingență și transcendență. Numai revelația dă sens, structurează într-o „logică fulgurantă” haosul epistemologic în care ne aruncă evenimentele istoriei. Punctul de întâlnire a celor două lumi este Judecata finală. Atunci, toate se vor reuni pentru a fi despărțite, istoria însăși căpătând sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Conform literaturii apocaliptice, există câteva personaje privilegiate, care pot „sparge”, metaforic vorbind, „învelișul” divinității și pot crea o rețea de comunicare permanentă între lume și Dumnezeu. Pe urmele lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă trăsătură specifică a literaturii apocaliptice este reactivarea unei mitologii sincretice și, implicit, recosmizarea imaginarului religios. Profeții accentuaseră caracterul sacru al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
totuși la ordinea zilei în secolele al V-lea și al VI-lea; autorul pare să nu cunoască terminologia trinitară din scrierile lui Athanasie, Vasile, Grigore din Nazianz și Chiril al Alexandriei. 2. Dimpotrivă, tema principală dezvoltată în aceste scrieri, transcendența Dumnezeului treimic față de lume, ar face din ele o apologie a filozofiei creștine împotriva păgânismului. 3. La obiecția lui Ipatie al Edessei, ce refuza să recunoască vechimea corpusului în fața monofiziților, care o susțineau, Stăniloae răspunde: scrierile lui Dionisie n-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai multe motive. În primul rând, Palamas i-a oferit o explicație completă și coerentă pentru soluționarea problemei misticii creștine. El răspunde într-un mod foarte convingător la întrebarea: cum se comunică pe de-a-ntregul Dumnezeu omului fără ca prin aceasta transcendența să-și piardă caracterul de transcendență? Altfel spus, cum este cu putință îndumnezeirea omului în această viață? Apoi, Palamas este expresia cea mai completă a teologiei athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Palamas i-a oferit o explicație completă și coerentă pentru soluționarea problemei misticii creștine. El răspunde într-un mod foarte convingător la întrebarea: cum se comunică pe de-a-ntregul Dumnezeu omului fără ca prin aceasta transcendența să-și piardă caracterul de transcendență? Altfel spus, cum este cu putință îndumnezeirea omului în această viață? Apoi, Palamas este expresia cea mai completă a teologiei athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În sfârșit, Palamas îi oferă lui Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Dumnezeu; pe de altă parte, sunt diferite de esența divină, ce rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști în inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, aceasta înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]