2,157 matches
-
părinți Cum e luna printre sfinți, Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub soare Cine cată-n ochi-i moare. Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și fine Și cu degetele trase, Subțirele, de crăiasă Și buzele subțirele De-mi zâmbea - ntristat cu ele. Au mai știu povestitorii ll0 {EminescuOpVI 111} Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
face o brazdă de plug până la demâncat și ea totdeuna pe brazdă să meargă la frații ei. Da finul lui D-zeu era năzdrăvan nu era, da smăul strașnic. El a și știut ce-o urzit Frate - său ș-o tras brazdă cu plugul pân-la casa lui. Fata s-a dus cu demâncat drept la curtea smeului. Așteaptă ei să vie-nu-i! - Eh! mamă, mă duc să-mi caut sora că mi-a luat-o smăul - a zis finul lui D-zeu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aproape tentat să te fac pe tine să dispari, Cer scuze, domnule comisar, Să vedem dacă n-oi uita să te anunț când te-am scuzat, Da, domnule comisar, O întrebare, La ordinele dumneavoastră, domnule comisar, Aveai arma cu piedica trasă, Nu, domnule comisar, cu piedica pusă, Pusă pentru că uitaseși s-o ridici, Nu, domnule comisar, jur, pistolul era doar pentru a-l speria pe tip, Și ai reușit să-l sperii, Da, domnule comisar, După câte se vede, chiar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete, cu fețele trase stropite cu noroi. Trăiau într-o lume fără oameni mari și, pentru că eram un suflet atât de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la sfârșitul războiului, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar fi găsit-o pe M.F.P. pe treptele casei, așteptând autobuzul să-i ia pe copii, iar fără acest gând care să îl momească să coboare din așternuturile calde, nu se mai ostenea să pună ceasul să sune. Cu jaluzelele trase, cu trupul învăluit ca într-un pântece în întunericul locuinței sale minuscule, dormea până când ochii i se deschideau de bunăvoie - sau, cum se întâmpla de multe ori, până când vreun zgomot de undeva din clădire îl făcea să sară ca ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ceva mai bun de făcut. Petre își luă sania, iar Nicu se așeză comod pe scândura din spate, sprijinindu-se cu spinarea de marginea ei. Era un loc știut de toți băieții. Unii își legau acolo săniuțele și se lăsau trași. Sania lui Petre opri în Grădina Filaret. Vizitiul coborî de pe capră și porni spre pomii care, în dreapta aleii principale, formau o adevărată pădurice. În preajma intrării erau câțiva oameni, cu copii, ieșiți la plimbare, însă restul grădinii era pustiu. Petre se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o diversiune. Proști se găsesc pe toate drumurile. Dintr-un prost sănătos, indiferent și infatuat se poate obține oricând un om fericit. Fugi de la ospățul imbecibilității victorioase ! Popoarele subdezvoltate își taxează intelectualii drept paraziți. Prostul aleargă în viață cu frâna trasă. Inteligența umană are niște limite. Prostia - nu. Alergăm imbecilizați după cabine de lux pe un vapor în derivă. De regulă, majoritarii mustesc de mediocritate. Tolerați-i totuși pe proști. Ce ne-am face fără brațul negativ al comparației ? Imbecilii au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vedea perfect, luminată, probabil, de un soare nevăzut, se contura plutind în spațiu ca un ou de dinozaur într-un ocean cosmic. O fi chiar Pământul cel adevărat? Imposibil! Nu e decât un vis ciudat. Îi era rușine de spaima trasă adineauri. Nu trebuia decât să se ciupească sau să se înțepe cu un ac. Și totuși peisajul la care privea îl fascina, îi tăiase respirația. O întreagă planetă chiar în fața lui și atât de aproape? Semăna cu Pământul a cărui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
MoșMartin, care-și făcea programul numai la comandă supus și conștiincios, își câștigau existența numeroșii membri ai familiei, a cărui cap era bătrânul Gogu Baraban, cunoscut prin toate mahalalele sub numele de Gogu Ursaru. Dimineața, odată cu soarele, de după obloanele încă trase, locuitorii din zonă ce abia se trezeau din somn, priveau la droaia de copii gălăgioși ce mergeau în urma ursului ascultând în același timp ritmul sacadat și zornăitul monedelor găurite ce vibrau la fiecare lovitură cu palma: când în pielea întinsă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Amândoi știau sigur că ieri seara, când s-au culcat, geanta, pe care au lăsat-o atârnată în cuier, era complet goală. Acum, la trezirea din somn, se afla jos, pe ciment, încărcată până la refuz, cu toate cele cinci fermoare trase și închise cu lăcățele. Uimirea lor însă era total diferită. În timp ce pentru el, Costică Bidaru, geanta încărcată până la refuz constituia un argument de necontestat că tot ceea ce-i va povesti soției s-a întâmplat în realitate și nu în vis
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vârful cărora niște simpatici clowni făceau tot felul de giumbușlucuri... Olimbiada mi-a tăiat suflarea. Balaoacheșă, vorbea repede, zâmbea mereu, așeza direct pe covor niște pietre colorate fain, ca-n Ali Baba și cei patruzeci de hoți, pregătea atmosfera ("storuri trase, lumini stinse, liniște, fără copii la prezentare"). "Fără copii la prezentare" m-a aruncat în brațele disperării. Mi-am adus însă aminte că nimeni nu-mi luase titlurile de depravat și pușlama și, cât ai clipi, am început să joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fie despărțiți de lățimea acestuia. — Și ce are aici frumoasa Anna? Un bărbat mare și greu? Oh, ce te va mai crâmpoți el! O amenință cu degetul, În joacă: — Tu și cu mine, Anna. Ne vom distra bine curând. Eh? Trase cu coada ochiului și văzu ușurat că ușa nu era Încuiată. Ar fi fost posibil ca bătrâna japiță să-l Închidă Înăuntru și să ascundă cheia. Dar nici un semn al neliniștii și dezgustului nu i se citi pe fața bucălată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În ilegalitate. Cărțile au devenit inutile. Satul Înghite orașul. Nunțile sînt ca tăierea porcului. Grohăie mirii, grohăie domnișoarele de onoare, grohăie mașinile și garoafele. Sărbătorile astea au devenit agresive. Ce statut privilegiat mi-ar oferi acum o Încăpere cu obloanele trase. Zi de lucru. Lumina mahmură moțăie prin tramvaie În mirosul Sună la ușă. Trebuie să fie el. Iar și-a uitat medicamentele. Nu-mi place că În ultima vreme se Întoarce mereu din drum. — A, doamna Oprișan, dumneavoastră erați. Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îmi pare rău, spuse el într-un sfârșit, continuând să-și privească mâinile. — E-n ordine. Nu e nevoie să vorbim despre asta. Îmi cer scuze că am întrebat. Nimeni ridică pricirea. Chipul lui asudat părea și mai scobit, pământiu, tras, decât în urmă cu câteva minute. Se uită țintă la mine, apoi deschise doar gura și - ca și când, în loc să poarte o discuție, ar fi recitat ceva - se lansă din nou în povestea sa. — Unchiul meu era șofer de taxi. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea a pornit cu frâna de mână trasă. De aceea eram Încă la semafor, prinși ca două gângănii În același bob de chihlimbar. Era cald. Aerul condiționat din mașină se stricase chiar În acea dimineață. Mergeam cu geamurile deschise și orice oprire transforma mașina Într-un cuptor. Cei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Oglinda în care o vede acum e murdară, bătrână ? Superba Simonetta... uscată, prăbușită. Blindată în nesimțire și în trecut. Poate fi imaginată ca o bătrână aiurită și maniacă. Zăvorâtă în chilia ei, ca și Cosimo, cu ferestrele închise și perdelele trase, înfășurându-se, ca și dânsul, într-un fel de manta uriașă, care s-o acopere în întregime. Umbra urmărind-o pe ziduri, în rarele zile când ar pleca sau s-ar întoarce acasă. Bănuitoare cu toți, respingându-le bunăvoința. Judecători
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
continuu, umede. Ochii intenși, ape negre, violete, pline de vârtejuri. Părul rărit acum și aspru s-a fixat în rugina unei calote încrețite, zburlite. Ridurile subțiri ale frunții par urmele unei perii metalice care a rănit cu răbdare. Pielea fumurie, trasă, peste pomeții ascuțiți. Fața uscată de vânt și soare, carbonizată, orbitele adâncite, cicatrice în jurul ochilor și la tâmple. Rotește puțin fereastra din stânga, pentru a potrivi jocul, transmisia imaginilor de pe un ecran pe altul. Grijulie până la sarcasm cu această confruntare care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
invers e de belea). Pentru a-mi ilustra ceea ce am spus mai sus, voi reda în continuare câteva mostre de umor al elevilor, scrise în lucrări de control și teze, care mi-au întărit convingerea că am dreptate în concluzia trasă. Citiți aceste mostre de umor, la care eu nu am contribuit de fel și spuneți și dumneavoastră, dacă nu merită să plătești, pentru a descoperi chiar la origini asemenea inimitabile „perle de cultură": - Poezia "Sburătorul" de Ion Haș Rădulescu este
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care va trebui să-l rodești, deși întrebarea ultimă - Tu unde ești?!... - pare a-și desfășura ecoul peste zări, amplificându-se încât să cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion Cocora: Într-o elegie cu obloanele trase Construit ca o amplă elegie cu obloanele trase, volumul de versuri al lui Ion Cocora (Într-o elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un singur
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ultimă - Tu unde ești?!... - pare a-și desfășura ecoul peste zări, amplificându-se încât să cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion Cocora: Într-o elegie cu obloanele trase Construit ca o amplă elegie cu obloanele trase, volumul de versuri al lui Ion Cocora (Într-o elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un singur sens, nu-i poate crea celui atașat de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încât să cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion Cocora: Într-o elegie cu obloanele trase Construit ca o amplă elegie cu obloanele trase, volumul de versuri al lui Ion Cocora (Într-o elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un singur sens, nu-i poate crea celui atașat de viața de aici, devotat manifestărilor ei, decât tristețe fără leac, instalată însă devreme
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este un egoist; un «univers» egoist. El nu-i trist, ci lumea toată-i tristă-n el. Prin analogie cu aserțiunea cioraniană de mai sus, se poate spune că, în poemele sale, Ion Cocora clădește o amplă elegie cu obloanele trase, adunând, paradoxal, cu egoism, toată tristețea, și pregătindu-se, în felul acesta, pentru confruntarea cu moartea, chiar dacă o detestă, gest amintindu-l, de asemenea, pe Emil Cioran, după care ne murim moartea «trăind», dacă îi cunoaștem intimitatea, înainte de a luneca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
înger, Nevăzut, dar real. Contemplarea celei mai curate și mai aproape de sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-mi mai pese ce zic imbecilii și înțelepții... Doctorul Luca se opri, câteva clipe, pentru a-și șterge de transpirație fața congestionată... Aici toți se socotesc filosofi. Ce e cu praful? De unde vine? Asta se întreabă mereu. Stau cu obloanele trase, jumătate din an, pe urmă, în cealaltă jumătate, ascultă cum sună ploaia pe acoperișurile de tablă, și vor să-și umple singurătatea cu un deșert. Nu e caraghios? Pentru mine, nu există decât două soluții, băiete. Să nu mai știi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]