3,521 matches
-
floare, Te‐ aș găsi după suflare, Spune‐ți‐ aș vorbe cerești : Maică, tot frumoasă ești ! Un fulger în noapte A luminat chipul mamei și fața pâinii, Aflată pe masă. Se rugau parcă‐amândouă. Dormeam cu toții adânc Cu fața în jos. Treze erau numai ele, Cu ochii la ploaia cu piatră. MI‐E DOR DE TINE, MAMĂ Sub stele trece apa Cu lacrima de‐o samă, Mi‐e dor de‐a ta privire, Mi‐ e dor de tine, mamă. Măicuța mea : grădină
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
M-am gândit că poate o uitase dar, când m-am uitat mai atent, am văzut că cerneala încă nu se uscase și apoi mi-am amintit că îi ceruserăți să vă facă un caiet ilustrat. Cred că a stat treaz până-n zori, lucrând la el. — Cum? N-a dormit? Mitsuhide aruncă o privire peste sul. Hârtia strălucea cu atât mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rând, simt că nu poate fi nimic rău în a rosti o rugăciune pentru munte, nu-i așa? Mâine, mă voi duce acolo incognito. Am să mă întorc imediat după ce mă întâlnesc cu marele preot. În noaptea aceea, Mitsuharu rămase treaz, continuând să-și facă griji chiar și după ce se dusese la culcare. De ce îl atrăgea atât de mult pe Mitsuhide ideea de a se duce la Muntele Hiei? N-ar fi trebuit să încerce să-l oprească sau poate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
femei de treabă care încearcă să înveselească o persoană bolnavă. Mitsuhide nu putea respinge o asemenea manifestare de sentimente sincere, dar Mitsuharu vorbea aproape numai despre natură, câtă vreme gândurile lui Mitsuhide erau preocupate de probleme omenești, fie că era treaz sau adormit, fie că mânuia pensula pe un tablou. Trăia în între oameni, în mijlocul demonilor care se întreceau și între flăcările mâniei și ale răutății. Cu toate că aerul alpin era plin de cântecele cucilor, sângele fierbinte care i se ridicase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În timpul lungului drum pe coridorul întortocheat, nu întâlniră pe nimeni. Aproape toți cei din fortăreața principală dormeau liniștiți, dar, în acea unică parte a clădirii, domnea o atmosferă neobișnuită și se părea că, în două sau trei camere, oamenii erau treji. — Unde e Domnia Sa? — În apartamentul său de dormit. La intrarea în culoarul care ducea spre dormitorul lui Mitsuhide, Toshimitsu stinse lumânarea. Dintr-o privire, îl invită pe Mitsuharu să intre și deschise ușa masivă. Imediat ce Mitsuharu intră, Toshimitsu închise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hosokawa?“ se întrebă Sebei. Era o problemă care-i privea nu numai pe cei doi generali care așteptau să intre la Hideyoshi, ci pe întreaga națiune. — A spus că Seniorul Hideyoshi doarme, dar cred că e cât se poate de treaz. Se poartă cam grosolan, indiferent ce-ar face, se plânse Ukon. Tocmai se pregăteau să plece, când, unul dintre pajii lui Hideyoshi alergă la ei și-i invită în templul care-i servea lui Hideyoshi drept cartier general. Hideyoshi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
da; dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are." 26. El a mai zis: "Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci cînd aruncă un om sămînța în pămînt; 27. fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămînța încolțește și crește fără să știe el cum. 28. Pămîntul rodește singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grîu deplin în spic; 29. și cînd este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
de centrul administrativ. Activitatea publicistică și culturală a Dorohoiului a avut o rezonanță deosebită nu numai în spațiul limitat din nordul țării, ci a avut un larg răsunet, un fructuos schimb de idei cu presa de pe tot cuprinsul țării, menținând trează conștiința națională a românilor de pretutindeni. Sper ca modesta mea prezentare să-și atingă scopul propus de a trezi interesul pentru volumul pus în discuție, cât și mai ales asupra întregii activități publicistice a neobositului, talentatului și împătimitului cercetător al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mereu în preajmă pe bătrân...Dimineața, când deschid ochii, văd un bulgăre de aur pe masă strălucind orbitor!...”Ce poate fi?” - mă întreb cu înfrigurare, frecându-mă la ochi. Privesc din nou, cu precauție...Bulgărele se mișcă!!! „Doamne! Visez? Sunt treaz? Sau am vedenii?” - mă întreb cu îngrijorare. Mă uit mai atent la bulgărele de aur mișcător. Ce i?... După un timp, îmi dau seama că o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
În timp ce licoarea curge ca din țuțuroi, omul coboară și ridică polonicul în care licoarea face spumă deasă. Când s-a umplut, îl întinde clientului. După ce primește carboava, duce mâna la piept și se înclină cu respect...Merg încet, cu atenția trează. După cele pe care le văd mi se pare că sunt într-o altă lume...La ușa unei prăvălii se leagănă o legătură de opinci nou-nouțe, atârnate de nojițe alături de o pereche de ciubote. Din dugheană se aud lovituri surde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a vinului. Și nu a oricărui vin, ci a vestitului vin de Murfatlar, (un vin al dracului de tare și de bun, de poate unge cu miere orice inimă de cronicar). Gheorghe Babanu Otonel, unul dintre puținii martorii oculari mai treji la vremea ceea, relatează evenimentul: "Moașa transpira abundent și urla spre masa ginecologică pe care stătea tânăra Elena Băsescu: "Ieși afară, minunăție rară!". Dar de ore întregi, copilul încăpățânat refuza să apară pe lume. Moașa, atunci a procedat la un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fost, ca pe timpul cât este plecat, opinia publică să aibă ceva de ronțăit, adică mai precis de forfecat și ca urmare a trebuit să fie introdus în scenă Fătuloiu cu alți trei indivizi, care au jurat, să țină atenția publicului trează și îndreptată spre ei, pentru a nu le tece prin cap ideea că nu au ce pune pe masă. Românul, se culcă mulțumit și dacă în loc de mâncare a urmărit la televizor, o bârfă politico-polițistă pe cinste. A trebuit să hotărască
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
profesorul de limba germană... așa mă gândeam și eu...Al treilea mă șocheză prin frumusețe. E un personaj mai uman, cu o construcție atletică de invidiat și cu un chip atât de bine desenat încât nu-l poți uita... E treaz și parcă simt cum se ițește prin încăpere barca salvatoare... Are o anume duritate în privire și intuiesc ce predă: matematica... Da. E profesor de matematică. Simt o oarecare apropiere față de persoana lui, cred că instinctul de conservare funcționa la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
corpul mi se unduia În direcții aleatorii, neștiind parcă pe ce cale să o ia. Mă Învârteam la nesfârșit, tot mai rapid. Alergam pe vârfuri, lăsând În urmă inițialul sentiment dezolant. Mintea Îmi era Încețoșată, Însă simțurile Îmi erau mai treze ca niciodată. Muzica Îmi dicta mișcările, iar eu ascultam, În timp ce sala se cufunda Într-un ocean de farmece. În lumea aceea nu mai eram eu, ci o balerina fascinant de frumoasă care reprezenta esența pură a vieții. Îmi reflectam emoțiile
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să-mi dea o nouă șansă. 4 În noaptea aceea abia dacă am dormit. Mam foit atât de mult, Încât Maria s-a trezit de zeci de ori din cauza neliniștii mele. Iar În puținul timp În care nu am fost trează, am avut un vis. Nu avea un final fericit și totuși ceva mă oprea să Îl numesc coșmar. În jurul meu era Întuneric, nu vedeam decât ochii lui verzi strălucind. Privirea lui era profundă, enigmatică. S-a apropiat de mine, cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
dar mă bucuram pentru ea. 7 Nu am dormit bine. Toată noaptea a fost un coșmar neîntrerupt și absurd, din care mam tot trezit țipând. Aș fi preferat să renunț la Încercarea de a ațipi, dar dacă stăteam prea mult trează m-aș fi lovit din nou de toate problemele la care nu voiam să mă gândesc. Coșmarurile erau un preț mic pentru a nu fi nevoită să fac asta. Când În sfârșit m-am ridicat din pat, Maria nu mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
adormit dus... Abia am deschis ochii și bătrânul se afla deja în prag, cu bucuria părintească pecetluită în priviri... „De unde o fi știind el când am de gând să mă trezesc?” - mă întrebam, în timp ce i-am auzit glasul: Ești deja treaz, dragule? Am făcut ochi, părinte. Atunci fă bine și pune-ți în desagă volumul pe care tocmai l-ai început a citi și hai în poiană. Tu îi citi tolănit în iarbă, iar eu oi mai face una-alta prin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
le-am trăit aevea,ci le-am visat... Pe când mă luptam cu aceste gânduri, silueta inconfundabilă a călugărului s-a mișcat în cadrul ușii... Uite-te la el! Stă în capul oaselor și moțăie... Ce s-a întâmplat, dragule, de ești treaz la ora asta? Luat pe nepregătite, n-am avut ce-i spune altceva decât cele trăite de mine în acea noapte și că mă întrebam de a fost vis ori realitate? Bătrânul m-a ascultat cu atenție și la urmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
întâmplat ca de fiecare dată să-mi răspundă robotul și am reușit să mă controlez măcar atât cât să nu-i las nici un mesaj. Aș fi încercat să-l sun mai des. Simțeam dorința asta aproape tot timpul cât eram trează. Dar tata primise recent niște facturi telefonice foarte mari îera ceva în legătură cu Helen), așa că instaurase un sistem de pază a telefonului douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Așa că de fiecare dată când formam un număr, tata simțea indiferent unde era. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înfigându-mi-se gheara fricii în inimă. Nu-mi aminteam să-i fi spus așa ceva. Și nu era prima dată când mi se întâmpla una ca asta. —Doamne, am chicotit nervoasă, probabil că nu mă trezisem bine. Deși fusesem destul de trează ca să-l pun să sune la serviciu în locul meu și să anunțe că sunt bolnavă. Zi că ești fratele meu, mi-am amintit că-i spusesem. —în cazul ăsta, a zis Luke, cu chipul împietrit și punând pe masă restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
către Chaquie. Chipul ei exprima numai oroare. Eram cuprinsă de un sentiment amestecat, de milă și bucurie. —...băuse toată după-amiaza. Dar când am întrebat-o dac-a luat ceva la bord, m-a mințit și-a zis că era perfect trează. Și un copil și-ar fi dat seama că era beată. Apoi, s-a dus în bucătărie, ca să servească rulada de somon afumat și nu s-a mai întors. Am așteptat-o o veșnicie. îmi crăpa obrazul de rușine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și pe Brigit. Nu puteam să spun când exact se întâmplase transformarea. Iubirea de frate și iertarea nu te trezesc în mijlocul nopții și nici nu fac triplusalturi în creierul tău. Așa cum fac răzbunarea și ura. Nu stai în pat, complet trează, la cinci dimineața, nu strângi din dinți și nu vizualizezi scena în care te duci la oamenii la care ții cu-adevărat și le strângi mâna. Și le spui... le spui... le spui... —îmi pare rău. Nu, stați puțin, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebarea, clătinând din cap și prefăcându-mă că tușesc. — Vivian, am vrut să discut cu tine despre o carte pe care sunt foarte interesată s-o cumpăr, am început eu serioasă. N-am mai citit niciodată ceva similar. Am stat trează toată noaptea, fiindcă n-am putut s-o las din mână. E o privire foarte detaliată asupra... — E literară sau comercială, m-a întrebat Vivian desfăcând dopul unei sticle care părea umplută cu alge. A luat un gât. — E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
locuia împreună. De ce i-ar fi păsat că-mi petreceam week-end-ul cu un prieten? Randall avea încredere în mine. și avea dreptate să aibă încredere - eram nebună după el. Așezându-mi capul pe perna moale, m-am străduit să stau trează până la revenirea lui - dar sunetul apei care curgea, așternuturile Pratesi incredibil de catifelate ale lui Randall și epuizarea întregii zilei erau aproape prea mult pentru mine. O să aprind niște lumânări, m-am gândit, forțându-mă să mă ridic în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să te simți liberă! îi spusese Sally. Liberă să fii! Liberă să fii! — Liberă să fiu ce? întrebase Eva. — Tu însăți, draga mea, îi șoptise Sally. Sinele tău tăinuit. După care o atinsese delicat undeva unde, dacă ar fi fost trează și mai puțin incitată, Eva Wilt ar fi negat cu fermitate că are vreun sine. Apoi intraseră amândouă în casă, unde luaseră prânzul, o combinație de tequila îiar tequila!), salată, biscuiți Ryvita și brânză de casă, pe care Eva, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]