3,565 matches
-
susținându‐și coautorii la opera ei literară? Veniți la Casa Pogor‐Fiul! Recent aici, la Casa Pogor, în Pod, când Consta ntin Ostap și Ionel Maftei, doi veterani de vârstă și în ale scrisului, și‐au prezentat opera - „Trăitori sau trecători prin Târguʹ Iașului” - C.Ostap iar Ionel Maftei - volumul „1000 personalități ieșene - Lexicon”, sala a fost neîncăpătoare, iar elevii de la Liceul „Costache Negruzzi” se îngrămădeau să‐ și procure volumele și să‐ și obțină autografele. Ce‐i rău în aceasta? Ion
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
meu ca o nebună. Pentru un moment ce a ținut o veșnicie, nu l-am mai văzut pe Simon. Toate barurile și cafenelele își aranjaseră mesele afară, iar copacii erau deși de-a lungul trotuarelor largi, aruncând umbre înșelătoare asupra trecătorilor; una din două persoane părea a avea părul blond sau poate asta era doar reflexia soarelui printre frunze. Dar, într-un final, de partea cealaltă a Haverstock Hill și continuând să meargă în josul dealului, i-am văzut binecuvântatul costum bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un albastru Wedgwood, o priveliște uimitoare. Probabil că el era obișnuit cu priveliștea, dar dacă aș fi avut eu un birou ca acesta aș fi petrecut prima săptămână aici nefăcând nimic altceva decât să stau lângă fereastră, privindu-i pe trecătorii. —Sam, draga mea! a spus, ocolind biroul pentru a mă săruta pe obraz. Cu ce te pot ajuta? Era într-o dispoziție mult mai bună decât de obicei; m-aș fi așteptat exact la contrariu în timpul orelor de muncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încercând să mă adun, să revin într-o lume care, dintr-odată, mi se părea ireală. Eram fără identitate, fără amintiri, mahmur și copleșit de-o oboseală... metafizică. Mergeam alandala, buimac, pe Bulevard. Încă nu se ridicase ceața, erau puțini trecători și, cu un gând tulbure, credeam că pe undeva, între Biblioteca Armatei și Cișmigiu, se afla biroul de obiecte pierdute al I.T.B.-ului. Trebuia doar să aflu unde era ascuns (într-unul din ganguri, poate cel dintre cinematografe sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-mi cunoască prietenele. Una dintre multele ciudățenii cu care le-am amărât zilele. Peste drum, la lacto-vegetarianul de lângă cinematograf, unde servea Tanti Rozi, aduseseră pește. Un somn imens, de câteva zeci de kilograme, stătea aruncat pe trotuar. Îl ocoleau trecătorii, nedumeriți, dezgustați. Apucasem să-i spun tatălui meu că mâncam din când în când la ospătăria aceea. Văzând uriașul pește rămas pe trotuar, ca și cum răspundea celor spuse de mine cândva, m-a privit trist: „Și nu ți-e scârbă?“. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
treptele acelea și citea, pasionată nevoie mare, un buletin informativ scos de Banca Națională. Dimineața de acum îmi amintește de dimineața din urmă cu un an (sau doi?) când se aștepta venirea unui președinte american. Bulevardul tot așa pustiu, cu trecători rari, cu lumină obosită. Mergeam pe trotuarul celălalt, din fața „Tic-Tac“-ului. Pe-acolo l-am întâlnit pe Argeșanu. Așa se recomandase. Specialistul care mă tot chema să discutăm, în decembrie 1989, chipurile despre optzeciști, despre literatura tânără, dichisuri subtile sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noi, de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă pachetul de servietă și legătura și-o poartă pe umeri, cum își duc țărăncile papornițele la piață. Stă ceasuri întregi în librărie, în dreptul ferestrelor. Privește îngândurat perindarea trecătorilor. De cele mai multe ori îl aflu stând într-un picior, dreptul, cu celălalt petrecut pe după gambă. Pare un yoghin în meditație. Am încercat de câteva ori să discut cu el. Mă privea de parcă nici nu mă vedea. Strângea doar servieta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu m-am oprit nici să mă uit la semafor. CÎnd am simțit vîntul izbindu-mă În față, m-am Întors spre un perete din metal și lumină care se repezea către mine cu toată viteza. În ultima clipă, un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul ploii, am băgat de seamă că salvatorul meu se oprise de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cumva Îi dădea prin cap numai să clipească, urma să facă la episcopie un asemenea tărăboi, Încît avea să fie surghiunit În cel mai bun caz pe stînca Gibraltar, să evanghelizeze maimuțele, de meschin și mizerabil ce era. Mai mulți trecători au aplaudat, iar florarul din piață i-a oferit lui Fermín o garoafă albă pe care acesta și-a etalat-o numaidecît la butonieră, păstrînd-o pînă cînd petalele i-au devenit de culoarea gulerului de la cămașă. Totul fiind gata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
slab, despre adevărul bogat și adevărul sărac ce hălăduiesc noaptea pe străzi. Despre adevărul luminos și adevărul Întunecat, despre adevărul tare și adevărul moale. Despre adevărul mascul și adevărul femelă, care umblă mereu cu fusta sumețită, arătându-și goliciunea oricărui trecător. Despre supremul adevăr și adevărul ultim ce animă atât omul, cât și subomul. Toate aceste adevăruri, după părerea lui Bikinski, le aducea vântul cel bun, ce ziua umbla cu capul răvășit pe câmp și odată cu lăsarea serii pătrundea pe nesimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu Întârziere, după ce În prealabil Oliver Îl descoperise Într-o duminică după-amiază, În timp ce era la bucătărie și privea pe geam. Adevărul Îi apăruse travestit Într-un câine negru, care stătea cu labele cocoțate pe balustrada blocului vecin și lătra la trecători. Oliver se așteptase ca trecătorii să reacționeze În același mod, ei se plimbau Însă liniștiți pe bulevard, conversând pașnic Între ei, ca și cum ar fi trăit Într-o lume În care totul, inclusiv sufletul omenesc, ar fi trecut mult dincolo de stadiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver Îl descoperise Într-o duminică după-amiază, În timp ce era la bucătărie și privea pe geam. Adevărul Îi apăruse travestit Într-un câine negru, care stătea cu labele cocoțate pe balustrada blocului vecin și lătra la trecători. Oliver se așteptase ca trecătorii să reacționeze În același mod, ei se plimbau Însă liniștiți pe bulevard, conversând pașnic Între ei, ca și cum ar fi trăit Într-o lume În care totul, inclusiv sufletul omenesc, ar fi trecut mult dincolo de stadiul perfecțiunii... Arar câte unul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui greu de explorat, dispăreau la prima atingere sau la primul strigăt. Apăreau În scurt timp altele, care apoi se făceau nevăzute când le aruncai o privire mai pătrunzătoare. Fantoșele aveau ceva din psihologia unei haite de câini care Încolțesc trecătorii singuratici, stând la pândă după colț. Tactica cea mai simplă și mai eficace e să-i ignori cu desăvârșire. Dacă Începi să bați din picior, haita se retrage, dar numai după o clipă Începe să te atace cu o furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului silueta În vitrine. Acoperit de frunze și de pene, masterandului nu avea de ce să-i fie teamă că va fi arătat cu degetul de trecători sau că va fi oprit de vreun gardian și băgat la zdup pentru Încălcarea normelor privind bunele moravuri. Acoperită de fruziș, goliciunea sa era ascunsă oricărui ochi străin. Stând În fața cavoului, străjuit de statuia lui Noimann repezentat În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vom veni de hac. Avem noi ac și pentru Oliver, și pentru Bikinsi... „conchise Satanovski, desenînd cu-o scobitoare, pe fundul ceștii, un arbore și-o șapcă aplecată peste-un șevalet. Orașul abia se trezea din somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii stăteau cu aripile desfăcute pe marginea havuzului, Încălzindu-se la soare. Guguștiucii guguiau, tramvaiele huruiau În stații, Îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
amenințare În aer... Ca o pasăre de pradă ce se năpustește asupra altor păsări de pradă. Pe străzi trec umbre, ca niște păsări tăcute, cu aripile umede ascunse subsuoară. În spatele lor merge Noimann, făcând ocoluri mari pentru a ocoli băltoacele. Trecătorii se opresc la semafor. Mașinile vin În goană. Din față, din spate. Pneurile scrâșnesc. Girofarele urlă... Încotro? Încotro? Sub această umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În caiet, iar Zare trebuia să lipească bulinele albe de hârtie și să astupe cu ele găurile făcute de gloanțe. Până atunci misiunea lor se limita la supravegherea drumului de țară, ierbos și nu prea umblat, pe care cineva, un trecător rătăcit, dacă ar fi trecut, ar fi ajuns În bătaia pistoalelor mitralieră mânuite cu Încă destulă stângăcie de colegii lor de dincolo de deal. Grințu se ridică din nou În capul oaselor. Era clar că-i revenise cheful de vorbă. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
doi Încă nu-i vede, ei vin mai În urmă - și-i zice: — Auzi, bă, vreau să te bat! Vrei? — Păi, poț? - Întrebă Mușu sincer. — Hai să vedem! - zice ăla. — Și dacă-ți iau șapca? — Hai să vedem! - insistă tenacele trecător. Așa că s-au Încăierat, dar nu i-au luat decât șapca.) J. Ghințu Anton - infanterist marin „Bă, fraților, io sunt om umblat prin lume și nu găsesc alt chichirez lumii ăsteia decât că poți purta cu tine unde vrei hoitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
luptă cu Sacripant, Bradamanta își continuă drumul prin pădure în nădejdea de a-l afla pe Rogero și a sosit în cele din urmă la malul unei ape frumoase. Această apă străbătea o livadă întinsă. Pomi bătrâni o umbreau, iar trecătorii, atrași de susurul dulce al undelor, se opreau pe marginea ei ca să se răcorească. Bradamanta, aruncând o ochire în juru-i pentru a se bucura de frumusețile locului, a văzut , la umbra unui copac, un cavaler ce părea chinuit de o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la castelul de pe vârful muntelui, unde Rogero e ținut prizonier. Nu te voi părăsi mai înainte de a te fi condus până la pădurea aceea. În dimineața următoare, Melissa a călăuzit-o pe Bradamanta printre stânci și prăpăstii, peste torente repezi și trecători înguste, sfătuind-o ce să facă pentru a duce planurile la bun sfârșit. Numai că în castel nu se poate pătrunde cu forța, iar calul acela înaripat îți va zădărnici orice încercare, dar trebuie să știi că vrăjitorul are un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din adâncul infinit, Mai privesc printre troiene jocul vântului cernit, Dezgolind din vremea dusă, câte-un colț cețos de zare... Aud glasuri vehemente, care dreptul lor și-l strigă Ca și cum ar fi stăpânii, sau urmașii unor nume, Uitând că sunt trecători și că pe această lume, Din imensul lanț al vieții, reprezintă o verigă... Mă întreb pe-aceasta cale, din ce nesfârșire vin? Cine-au fost străbunii, care, m-au lăsat printre urmași? Peste câte mii de urme, trec acum cu-
DE UNDE VIN?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83777_a_85102]
-
granițele cordoanelor poliției, fără reporteri sau alte persoane curioase. Gibbs, rămâi aici, tu și cu Deffry trebuie să obțineți mărturiile localnicilor. Știți care e chestia: eventualii martori care ar fi putut vedea momentul în care a fost aruncat cadavrul, niscaiva trecători suspicioși sau vehicule”. „Upshaw, e patru douăzeci A.M., ce dracu”. „Foarte bine. Începeți acum și s-ar putea să terminați pe la prânz. Lăsați-i un raport în duplicat lui Dietrich și notați toate adresele unde locatari n-au fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atunci în fața lui. Îl trecu un fior și văzu un șir de imagini amestecate cu saxofonistul alto, Coleman,și sosia lui din filmul cu Karen, Tim. Când îi atrase atenția Omului Cameră că ar trebui să-i vadă și pe trecători, ei îi apărură ca niște siluete grotești. Nu era în regulă. Îi trebuiră multe secunde ca să se calmeze, să revină la normal. Nu mâncase de ieri. Amânase să-și ia rația de bourbon pentru a putea străbate zona cu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]