40,073 matches
-
sau MI, si cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și că sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori altă. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiaca a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplara, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
Cronicar Reviste de ieri și de azi Istoricii literări pe care-i avem azi șanț puțini și majoritatea trecuți - unii de mult - de 50 de ani. an revistele literare s-a deplâns an mai multe rânduri (și s-a arătat și de ce) absolvenții de filologie nu mai șanț atrași de această specializare ce presupune pasiune, meticulozitate și, eventual, altă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, precum și ultimul volum din seria călinesciana consacrată Operei acestuia) reprezintă momentul în care "noua cultură" totalitara, atît de înrudită cu cea fascist-nazistă, isi rostește cu maximă impudoare pretențiile de a "reconsidera" întreaga "moștenire a trecutului", asupra căreia consideră că ar avea drepturi absolute: "Riglă ideologică are deja trasate toate gradațiile, foarfecele cenzurii este legiferat intru "binele poporului" care, precum un prunc, trebuie să primească bunurile culturale bine tratate antibacterian și asortate. Articolul de fond dintr-
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
Cartierul Primăverii, Cap sau pajura și Disciplină dezordinii) editarea miilor de pagini manuscrise lăsate de Titus Popovici, a reabilitat o carte sortită - din cauze care privesc formă, nu fondul - uitării. Cu toata împotrivirea unor personaje reprobabile, "Figuri luminoase" cu un trecut la fel de "luminos", pe care se grăbesc să-l uite - "passons, passons", cum ei înșiși declarau nu demult. Nu degeaba spunea Seneca: "Aliena vitia în oculis habemus, a tergo nostră sunt" (Viciile altora le avem sub ochi, dar pe ale noastre
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
este, cum spune ea în subtitlul cărții, o experiență a tălmăcirii în engleză că a doua viața, prin care scriitorul este uneori obligat chiar să-și schimbe, imperceptibil, numele, să-și trădeze vechea identitate, să devină o umbră, un "prezent trecut" al său însuși. Povestea polifonica a textelor venite dinspre Australia conține variate puncte de intersecție între imaginea spațiului bucureștean și acel "altundeva" al continentului de la sud. Aceste spații se ating uneori, dar niciodată nu se confundă. Bucureștiul memoriei recente a
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
să nu-i invidiez pe cei originari de aici? o întreabă naratoarea pe imaginara ei corespondență. Ușurință cu care vorbesc limba, fără accent, ca și cum ar dansa, modul in care știu să fie singuri îi țin acum la distanță de propriul trecut, iar fericirea nu are istorie. Unele din intuițiile autoarei lui Melbourne Sundays nu s-au adeverit însă întru totul. Mai întâi viziunea idealizanta ale cărei victime am fost mulți dintre noi, potrivit căreia revoluția din decembrie 1989 a fost o
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
se simte interesat de de azi, într-o perioadă atît de frămîntata, cerînd mereu deslușiri ale viitorului, dorit mai omenesc, ce ne stă în fața: un viitor care nu se poate construi, însă, pe temelii solide, fără o întoarcere curajoasă spre trecutul lăsat în urmă, fără acea memorie vie a tragediilor și erorilor, a vinovățiilor și speranțelor trăite în secolul nostru." Într-adevăr, Todorov oferă o analiză lucida și subtilă a tuturor dilemelor noastre de astăzi. Cele două calificative, "lucida și subtilă
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
românești ale veacului și ale Noului Testament, ale Vieților Sfinților. Aici stăruie asupra ideii că am avut și noi o epocă de Renaștere, mai putin fecunda decît în occidentul Europei, dar, așa tîrzie cum a fost, reprezintă un fenomen din trecutul literar și cultural. (Udriște Năsturel, Petru Movila). Apoi se ocupă de marii cronicari moldoveni ("Ureche este un om de stil latin, un om de strict stil latin"), de N. Milescu, Istrate Logofătul zis Eustrate, și el, "un om al Renașterii
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
cel Bătrân vărul mai mare al scorniceșteanului iar din mia de comuniști ilegaliști o pădure de supermen-i ce lichidau, din toate pozițiile, rămășițele legionare și pe cele capitalist-chiaburesti, isi iese pe bună dreptate din minți. Declanșând operația de deparazitare a trecutului, o nouă generație de cercetători face primii pași importanți în recuperarea adevăratei istorii a României. Nu știu cui folosește o istorie cosmetizata, hiperbolizata, "mitizata" - adica o istorie mincinoasă. Oare va crește brusc PIB-ul dacă vom ascunde copiilor noștri că Mihai Viteazul
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
Sorin Mitu, ca și stârnirea, de către aceiași, a unui scandal prostesc în legătură cu grupul statuar din Arad probează gravă imaturitate a societății românești. Avem o proastă relație cu prezentul, suntem incapabili să rezolvăm problemele zilei, și atunci proiectăm totul într-un trecut necontrolabil în care, vorba celor patru Beatlesi (după despărțire), "eram fabuloși"! Din punctul de vedere al nivelului de trai al românului, e absolut indiferent dacă la Arad se va dezveli sau nu "Statuia Libertății" (de altfel, o frumoasă opera de
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
se va dezveli sau nu "Statuia Libertății" (de altfel, o frumoasă opera de artă, după câte-mi dau seama). Dar din punctul de vedere al prostiei noastre, am mai dobândit câteva procente. Cu sau fără statuie, Aradul are și un trecut maghiar! A încerca să-l eliminăm prin astfel de metode primitive dovedește doar că Aradul românesc, de după 1918, nu se simte nici azi legitim! Chiar dacă la intrări și-a inscripționat pe suporturi mari cât zilele, statutul - nu știu cât de meritat - de
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
primitive dovedește doar că Aradul românesc, de după 1918, nu se simte nici azi legitim! Chiar dacă la intrări și-a inscripționat pe suporturi mari cât zilele, statutul - nu știu cât de meritat - de "oraș martir"! Sunt împotrivă distrugerii oricărui fel de însemn al trecutului. Nu mă deranjează nici un fel de statuie sau opera de artă, atâta vreme cât are valoarea estetică certă. Nu mă deranjează, fiindcă veni vorba de Arad, nici macar statuia din piață teatrului, în care soldatul triumfator român e înfrățit pe vecie cu cel
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
fi de emoție, de regretul unei vieți irosite, de fericirea de a ma vedea aici, după atîtea peripeții servite copios de destinul și capriciul întîmplărilor de-a lungul vremii? Am sentimentul omului bătrîn care umblă pe picioarele și sufletul pe trecut. Mă simt scormonit în mine iar imaginile lui Victor, care m-a adus aici, mă urmărește mereu, ca o piatră grea ce-mi stă pe suflet."). Om cu desăvîrșire simpatic și cuceritor, făcea impresie excelentă în cercurile artistice înalte în
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
și mai ales Y, Q, W (acestea din urmă, considerate o vreme "litere străine", au fost admise din 1982 în alfabetul românesc), ca și notarea unor sunete prin grupurile TZ, TH și în genere dublarea unor litere erau și în trecut folosite pentru "occidentalizarea" unor nume proprii (încă din anii ă30 Al. Graur descria tendința, ilustrînd-o cu multe exemple), mai ales, informal, în scrierea unor hipocoristice (Ady, Caty, Iuly, Lily etc.). În momentul de față, această tendință apare intens, dar cu
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
fac eu. Nu e jurnal deoarece cotidianul nu e respectat. Nu sînt "memorii" deoarece cotidianul se impune totuși în filigran pe marginea comentariului asupra lui. Nu cred că există vreo formulă care să epuizeze această încercare de privire critică asupra trecutului personal. Sînt însă aproape sigură că, izvorît din dorința de a-mi corectă existența a sau firea -, aceasta notație sau rememorare critică a sfîrșit prin a avea prioritar un alt țel. Exilul e spațiul cel mai cedat uitării. Cum spuneam
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
instituții perene, transformați în mari oameni de afaceri și politicieni "patrioți", îi pretind să le vândă ziarul pe care-l conducea și în care îi atacase în numele dreptății și adevărului. Le rezista chiar dacă aceștia scot la iveală dosare mistificate despre trecutul său, îi incendiază locuința ș.a.m.d. Le rezista dar nu-i învinge, mafia securistica și "clonele de activiști" proliferând mai departe implacabil. Destinul eroului, acest om al vremii noastre, "nici învins, nici învingător", este proiectat pe marele ecran social
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
natura și cu talentul său." La urma urmei, nonfictiunea e mai mult decît un... gen literar, conținînd a indiscutabil a un mare avantaj pentru cititor: faptul că o asemenea scriere este și adevărată! Oricum, reactualizînd afirmațiile lui Ion Vinea, din trecutul mai îndepărtat, unui autor de nonfictiune nu i se cer mai putine însușiri decît unui romancier, autor de ficțiuni, pe care trebuie să-l egaleze deopotrivă cu fantezie (!) și spirit de observație. Același Durrell (într-o notă la "Balthazar") explică
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
cît mai impresionante decoruri și cît mai fastuoase costume. Această epoca a cam apus. Ce se întîmplă însă acum? Cum arata super-productiile vremurilor noastre? Două, trei staruri, uneori nici atît. Subiect plasat cît mai în viitor sau cît mai în trecut a de la caz la caz. Iar în locul costumelor și decorurilor a efecte speciale cît cuprinde. Unele izbutite, altele epigonice, în funcție de posibilități. Fără urmă de îndoială, filmele cu cel mai mare succes de casă sînt cele din această categorie. O dovedesc
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
s-a trezit brusc, melancolic și blazat, nu reprezintă pentru el singură, inevitabilă Realitate, ci un fel de țară a exilului, un surghiun din care nu există întoarcere. Dezvrăjirea presupune vraja, dar o vraja definitiv absența, irecuperabila, ferecata într-un trecut inaccesibil, sau himeric aruncată într-un viitor ce nu va veni niciodată. Că și pentru anahoreții căzuți pradă demonului akediei, dezvrăjitii despre care scriu Cain și Anselme trăiesc într-un timp dilatat enorm, în abisul căruia își văd simultan disperarea
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
figură îndrăgostitului fugos, de sorginte romantică. Cuadragenarul cunoaște o îmbătătoare regresiune în timp, etalîndu-si sinceritatea năvalnica, adolescentina: Totul s-a petrecut în mine atît de năvalnic și în afară de orice rațiune! Am uitat tot ce m-a învățat viața, experiența, un trecut atît de febril consumat. Simt cu inima unui adolescent. E nescuzabil că așa este a și mai nescuzabil că ți-o mărturisesc cu atîta dezinvoltura. Dar nu oare sinceritatea e tot ce-a mai rămas bun în mine? Fără această
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
și cînd aude o arie de patefon, pe o fereastră deschisă, începe să valseze uitînd sacaua de la spate, pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism și destinul la care se resemnase". Urmează implorarea celui ce se căiește de erorile trecutului, nevoind cu nici un chip a se întoarce în "abisurile" tenebroase în care l-ar fi proiectat refuzul ființei iubite: "Dar ce mă fac eu în singurătatea mea fără nădejde? Vezi? Am lăsat capul pe braț, fruntea grea, am închis ochii
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
un dictator! Iar în ceea ce-l privește pe Alex. Ștefănescu (poftim, Gabriel Plesea mă pune în situația să vorbesc despre mine la persoana a treia!), furibundul publicist crede că este și el un personaj odios, aducând argumente de genul: În privința trecutului lui comunist, la București fiind, mi s-a recomandat să ămai întreb și pe altiiă, tot așa cum la New York o persoană demnă de toată încrederea mi-a destăinuit tratamentul oribil suferit din partea acestui egomaniac supradimensionat, atrăgându-mi totodată atenția că
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
de verificat dacă recenzorul a discutat cu persoana respectivă, pentru că la numele și prenumele acesteia, și la datele de naștere, părinți etc. corespunde un singur CNP. Automat, sistemul va identifica dacă recenzorul și-a făcut treaba, comparând cu CNP-ul trecut în formular. Citește și:
De Ce au avut nevoie de CNP la Recensământul 2011 () [Corola-journal/Journalistic/24753_a_26078]
-
Orendi, Așa a fost să fie. Amintiri din anii mei buni și răi, recent apărută în colecția de Memorii/ Jurnale a Editurii Humanitas, se alătură unei tendințe care devine tot mai vizibilă, aceea de recuperare cu tușă personală, nuanțată, a trecutului fiecăruia și a istoriei tuturor. Autorul nu este, o spune din pornire, nici istoric, nici scriitor, însă a absorbit, prin educație, prin prieteni, fibra bună a României interbelice, a stat în mijlocul unor rânduieli din care vor rămâne, peste ani, doar
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
Washington (anii de recluziune la mall), spre a se încheia la Atlanta, unde trăiește alături de alte gorile, dar și pictează, „semnându-și” opera. Nu ne mai mirăm aflând că unii cercetători le atribuie gorilelor nu doar emoții, sau gânduri la trecut și viitor, ci chiar sentimente religioase.
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]