9,583 matches
-
cât gândise toate astea, junele student Își contemplase ceasul cu un Început de nostalgie: probabil că În curând aveau să se despartă. Adio, nemișcatule! Atunci s-a produs miracolul: dintr-odată, secundarul a tresărit ca trezit brusc din somn, a tremurat o clipă indecis și apoi a Început să se deplaseze În cadența impecabilă de totdeauna. Înviase. Dar adevăratul șoc a venit abia după aceasta. Toshiro Fujimori și-a așezat geamantanul pe peron și s-a mai uitat o dată la orologiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu primul numărând de la coridorul principal sau cu primul de lângă perete? De ce nu cu al doilea ori cu al optulea? Nu, nu mergea așa, la plesneală. Fii logic, urmează ideea de la care ai plecat, mi-am șuierat În sinea mea, tremurând de Încordare. Concentrează-te pe acest C de la Centru, aici e cheia. Să fie vorba de al treilea grup de rafturi? C este a treia literă din alfabet, deci... Totuși, nu: dacă bestia de enigmist ocazional ar fi raționat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
panică. Citisem la vremea cuvenită destule cărți polițiste ca să știu că arma crimei reprezintă un indiciu fundamentul În stabilirea vinovatului, și totuși, insuficiența cronică a simțului primejdiei mă Împiedica să mă comport adecvat În realitatea efectivă a situației. Adică să tremur pentru soarta mea. Nu tremuram deloc, ba, mai mult, nici nu-mi trecea prin cap că aș putea fi pus sub acuzare. Nu, altceva mă preocupa pe mine: cine și cum Îmi subtilizase pistolul, de pildă. Sau: cui și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
destule cărți polițiste ca să știu că arma crimei reprezintă un indiciu fundamentul În stabilirea vinovatului, și totuși, insuficiența cronică a simțului primejdiei mă Împiedica să mă comport adecvat În realitatea efectivă a situației. Adică să tremur pentru soarta mea. Nu tremuram deloc, ba, mai mult, nici nu-mi trecea prin cap că aș putea fi pus sub acuzare. Nu, altceva mă preocupa pe mine: cine și cum Îmi subtilizase pistolul, de pildă. Sau: cui și cu ce anume greșise atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După veșmânt, ai fi socotit că sunt călugări benedictini, numai că pe cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din când în când capul cu grijire. Când ajunseră în Văioaga Ursului, făcură popas. — Preacuvioase Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
limbii peste buze. — Care principe? - suspina Barzovie. N-ai auzit ce-am pățit? Acuma sunt și eu om. Episodul 13 FEMEIA TOT FEMEIE — Ba nu, Măria-Ta! - grăi cântat Huruzuma, Pentru mine tot principe ai rămas și genunchii nu-mi tremură, precum se vede, în fața omului, ci-n fața domnului. La mine, din două una: ori om, ori domn! — înțelepte vorbe, fata mea - grăi Barzovie-Vodă, privind-o cu coada ochiului, ca tot omul. în adevăr, domn am fost și nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lumină, când, din iarba somnoroasă și-naltă, țâșni drept în fața lor o arătare grozavă și, o dată cu ea, bubui un glas de spaimă: — Bine-ați venit în Moldova, da’ stați pe loc! Mâinile sus! Buimăcite, fețele bisericești ridicară mâinile. Se uitau tremurând la acel trup din care ieșea acel glas și nu vedeau bine: om să fie sau ucigă-l crucea mamii mă-sii, că prea îi speriase? Era om, și încă unul uriaș, cum nu mai văzuseră, cărunt, cu pieptul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atac așa orbește nu-mi venea la socoteală. Să mă apăr nici atâta. De retras, cum să mă retrag? Cazacii ne-ar fi auzit, că eram la doi pași și-atâta așteptau, să ne găsească. Ce să fac? Oamenii mei tremurau, caii legați peste bot să nu necheze se foiau... Și odată îmi vine gândul ăl bun! Și fac semn unui arcaș să vină lângă mine, și-i spun la ureche: ia trage-o săgeată-n direcția aia! Ăsta scoate arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să înoate în secere. Episodul 95 VINE-O VREME... — Vine-o vreme - continuă spătarul Vulture - când, draga mea, oasele nu te mai ascultă, carnea începe să se fleșcăie, buzele să dondăne, dinții să se clatine, gingiile să molfăie, genunchii să tremure, degetele să se facă covrig în cizme, nasul să-ți supure, urechile să se ceruiască, ochii să-ți lăcrimeze, spada ți-o uiți la scăldat, gâtul îți hârâie, burta îți ghiorăie și singur gândul îți mai rămâne vârtos: așa văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse dintr-o suflare: — Lobodă! — Ce?! - făcu mustăciosul și Metodiu văzu că uimirea lui era împărtășiră de toți mesenii. — Lobodă. Ciulama de lobodă. Am văzut-o cu ochii mei - răspunse omul adus de spate. — Lobodă, lobodă, dar cu ce? întrebă tremurând mustăciosul. — Lobodă cu ciulama. Atât am apucat să văd, pentru că apoi signora a închis ușa de la bucătărie, iar fereastra e astupată cu câlți. — Nu se poate! - exclamă cu furie mustăciosul. Auzi, lobodă! Dar ce, dom’le - se întoarse ei spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
loc și - o, Zeule! - îl văzu pe însuși Caesar plin de cuțite, horcăind. „Dă-i, ce stai?!”, strigă Brutus. înspăimântat, Toto căută cu ochii un loc liber pe trupul lui Caesar găsind unul mai jos puțin de șale și înfipse tremurând furculița. Caesar gemu încetișor, întoarse capul, deschise un ochi și șopti: „Dacă până și Toto...” mai zise Caesar și capul i se prăvăli pe umăr. Episodul 167 VISUL DE AUR Pe la mijlocul nopții, după ce dormise câteva ceasuri bune un somn sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
viteză a luat! Ha-plea! Băi armură! Ia-mă, nene, și pă mine! Alo, domnu, vedeți că v-a căzut spada!” și altele, și altele. într-un târziu, cu aerul vâjâindu-i pe la urechi, căpitanul Tresoro se trezi leoarcă de sudoare, tremurând din tot corpul: cunoscuse femeia. Episodul 168 VISUL DOCTORULUI PELETO De mai multe nopți la rând, cu mici, neînsemnate variații, doctorul Peleto visa același lucru: se făcea că era într-un viitor îndepărtat tot la Veneția, care devenise parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a mai trecut nimic pe Dunăre. Băieți - se-ntoarse el spre cei trei ieniceri - puneți-vă și voi pe unde puteți. Gata, meștere, dă-i drumul! Salută pe cei rămași pe caiac și se așeză pe un butoi. Căpitanul Georgios, tremurând ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Georgios alb ca varul. Dă-l încoace - zise turcul - să-ți scriu eu câteva acolo, să vază toți ce bandit ești... Știi că la Sulina se controlează jurnalele și dacă ai ceva de rău într-însul, o încurci. Știai? — Știam - tremura grecul - și v-aș ruga frumos, dacă se poate, să nu... — Nimic! - făcu turcul. Adă jurnalul! Georgios intră în cabină și se întoarse cu jurnalul și-o călimară. — Pană-ai? - întrebă turcul. — N-am - răspunse grecul. A rupt-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Caută-l pe Sakib și spune-i să-i adune pe toți membrii Sfatului bătrânilor. Să încerce să vină pe înserat, deoarece trebuie să luăm o hotărâre foarte importantă. Amed Habaja se făcu dintr-odată palid și întrebă cu glas tremurând: — Ce ai de gând să faci? — N-ai auzit? Să cer părerea Sfatului bătrânilor. — În legătură cu ce? Nu pot să-ți spun asta până când nu vom lua o hotărâre, dar mâine vei afla. Egipteanul Amed Habaja părăsi tabăra beduină cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
multă importanță spuselor sale, începu: — Aseară, Sfatul bătrânilor a luat o hotărâre pe care vreau s-o transmiți șefilor tăi... Amed Habaja făcu un mare efort ca să-și păstreze înfățișarea calmă, cu toate că îi simțea inima bătând cu putere și mâinile tremurând vizibil. — Noi, imohagii, suntem sătui să considerați teritoriul nostru o ladă de gunoi, bun doar să-l transformați în pistă de curse o dată pe an. Destulă vreme am răbdat, crezând că într-o zi vă veți da seama că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
faptele continuă să existe și, mai devreme sau mai târziu, vor ieși la iveală oricât de mult ați încerca să le ascundeți... - îi aminti Hans Scholt, care începuse să-și vină în fire după șoc, deși vocea încă-i mai tremura în mod vădit. Anul acesta v-au obligat să întrerupeți raliul la jumătate, iar cu puțin noroc, curând, îl veți suspenda de tot. — Asta vom vedea - spuse englezul, în timp ce se ridică în picioare, considerând discuția încheiată. Pentru moment, această întrerupere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
voi lua legătura cu familia lui și voi spune tot ce s-a întâmplat. Și mă voi oferi ca martor în cazul în care vă vor denunța pentru complicitate într-un asasinat, tăinuire de informații și vădită rea-credință. — Uite cum tremur! - veni răspunsul nerușinat și aproape infantil. Știu că legea nu vă face să tremurați... - Acum Hans Scholt arătă cu degetul spre el, într-un gest vădit amenințător. - Dar nu uitați că tatăl lui Pino Ferrara este unul dintre oamenii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Și mă voi oferi ca martor în cazul în care vă vor denunța pentru complicitate într-un asasinat, tăinuire de informații și vădită rea-credință. — Uite cum tremur! - veni răspunsul nerușinat și aproape infantil. Știu că legea nu vă face să tremurați... - Acum Hans Scholt arătă cu degetul spre el, într-un gest vădit amenințător. - Dar nu uitați că tatăl lui Pino Ferrara este unul dintre oamenii cei mai bogați și mai lipsiți de scrupule din Italia. Dacă fiul său moare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără lumînare. Copiii bat mingea. Inima mea tremură, mîinile mele tremură. Nu mai vreau să mă Întîlnesc cu nimeni. Vreau să rămîn aici, privind În neștire o muscă ce-și freacă picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără lumînare. Copiii bat mingea. Inima mea tremură, mîinile mele tremură. Nu mai vreau să mă Întîlnesc cu nimeni. Vreau să rămîn aici, privind În neștire o muscă ce-și freacă picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un fel de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd ei mîine pretenii o ieducăție...“ Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele porneau de-a lungul Căii Victoriei, coborau În spatele Palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa. Altă filă se culcă surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o domnișoară cu pistrui care freca galeriile și inelele de alamă cu sidol și cînta romanțe. Locuia pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
recitească aceleași cărți de sute de ori. Femeile pe care le-a iubit nu depășesc numărul poeților amintiți. CÎnd tace ore În șir Îmi spun: iar Își retrăiește În gînd scena cu pictorița aceea planturoasă și nesătulă care Începea să tremure de cum intra În mansarda ei, sau plimbarea romantică sub clar de lună pe potecile pustii ale satului dobrogean, cînd ochii negri ai fetei de lîngă el Îi spuneau, ești fratele meu, trebuie să rămîi fratele meu. Ce sărace sînt dialogurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Tiberiu la ea cînd aveam bilete la film sau ședință de cenaclu Bucur Obor aici Îmi dădeam Întîlnire cu Nino au trecut douăzeci și șase de ani la cinematograful Moșilor i-am văzut prima oară mîinile Îngălbenite de tutun Îi tremurau cînd Își apropia flacăra chibritului de țigară rîdea ca un copil la Stan și Bran și emoția lui ridicolă cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio Îmi făcea daruri pisoi mici schilozi culeși de pe străzi pe care mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]