52,672 matches
-
vrea să-mi vorbească. Mă și prinde cu amîndouă mîinile, puternic, de umeri, fixîndu-mă. - O secundă. - Te rog. - Uită-te în ochii mei, vezi ceva deosebit? - Parcă nu. - Ei, află că acum o oră am scos pe unul de sub roțile trenului. Traversam amîndoi, prin cabina frînarului, o garnitură staționînd la Nicolina, trenul s-a pus în mișcare, eu am sărit, el a întîrziat, a alunecat și roata i-a prins picioarele. Terci. L-am tras de o parte...". E drept că
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
de umeri, fixîndu-mă. - O secundă. - Te rog. - Uită-te în ochii mei, vezi ceva deosebit? - Parcă nu. - Ei, află că acum o oră am scos pe unul de sub roțile trenului. Traversam amîndoi, prin cabina frînarului, o garnitură staționînd la Nicolina, trenul s-a pus în mișcare, eu am sărit, el a întîrziat, a alunecat și roata i-a prins picioarele. Terci. L-am tras de o parte...". E drept că ororile evocate, inclusiv crimele, capătă un aer neverosimil, teatral, ca spre
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
în bibliotecile din Paris, autorul jurnalului se surprinde adeseori gândindu-se și el - obsesiv - la România. Iar atunci când se întoarce pentru câte o scurtă vacanță în țară, privește ca hipnotizat semnele unei degradări fără precedent a stilului de viață: "în trenul de la Arad la Timișoara am trăit prima experiență de coșmar după reîntâlnirea cu țara (ce păcat că n-am avut la mine un aparat de fotografiat!). Pe bancheta din față călătorea o familie țărano-proletară (mama și doi fii). Pe lângă faptul
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
să nu smulg florile, când parcurile sunt ale noastre, ale poporului? De ce să nu-mi încrustez numele în scorța de copac, când mă știu sortit eternității? De ce să nu sparg ferestrele în tramvai și să smulg plușul din compartimentele de tren, când am nevoie de ele în propriul meu grajd, în care îmi hrănesc cu biberonul mieii pe care, apoi, la marginea drumului, am să-i belesc plin de avânt?" Nu știm - pentru că n-a avut cine să ne spună - unde
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
avionului a pierdut-o. Călătoriile moderne mai au, prin scurtimea lor angoasantă, un efect: călătorul simte nevoia să-și ocupe cu ceva un timp care e, relativ vorbind, lung, dar, în absolut, derizoriu, așa că apelează la lectura de divertisment. în tren, se citesc romane polițiste sau de spionaj. Ele sunt imediat absorbante. Distrează și distrag. în călătoria de azi, lectura nu e scop, ci mijloc. înainte, călătoria în sine era uneori scop, acum, toată lumea vrea să ajungă cît mai curînd la
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
generalul Ion Antonescu ca șef de guvern și acesta, înțeles cu liberalii, național-țărăniștii și legionarii, îl silește să abdice (cam cu revolverul la tîmplă, cum reiese din al treilea volum al memoriilor lui Ion Hudiță) și pleacă, cu un întreg tren, cu Lupeasca, Urdăreanu și alții apropiați, abia scăpînd, în gara Timișoara, de gloanțele legionarilor. Și astfel se încheie aventura politică de zece ani, a lui Carol al II-lea, pe tronul României. A urmat exilul, negăsind, unde ar fi voit
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
dar trebuie să admit frecvența superioară a celei cu pe. E posibil ca în română aceasta să cîștige bătălia, poate și datorită tendinței mai vechi, despre care am mai vorbit, de extindere a folosirilor lui pe în limbajul familiar ("pe tren", "pe centru" etc.).
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
ajuns chiar la concluzia că patria e în primejdie. Conform unei logici de regățean, am crezut și cred că patria e în primejdie atunci cînd ne putem închipui că persoane ca dl Gherman o pot pune în primejdie. Într-un tren cum e România, nu poți trage semnalul de alarmă pentru că într-un compartiment cîțiva cetățeni au idei excentrice, iar cel mai cu moț dintre ei iese pe culoar și le povestește. Obiceiul de a opri România în plin cîmp, fiindcă
Cum a ajuns Sabin Gherman ceea ce nu e by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15895_a_17220]
-
e România, nu poți trage semnalul de alarmă pentru că într-un compartiment cîțiva cetățeni au idei excentrice, iar cel mai cu moț dintre ei iese pe culoar și le povestește. Obiceiul de a opri România în plin cîmp, fiindcă în tren se află pasageri suspecți, e mult mai grav în consecințe decît ce spun unii cetățeni în mișcarea trenului. Dl Sabin Gherman, despre care lumea începuse să uite, a anunțat zilele trecute că vrea să facă un partid transetnic, mai spre
Cum a ajuns Sabin Gherman ceea ce nu e by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15895_a_17220]
-
cel mai cu moț dintre ei iese pe culoar și le povestește. Obiceiul de a opri România în plin cîmp, fiindcă în tren se află pasageri suspecți, e mult mai grav în consecințe decît ce spun unii cetățeni în mișcarea trenului. Dl Sabin Gherman, despre care lumea începuse să uite, a anunțat zilele trecute că vrea să facă un partid transetnic, mai spre sfîrșitul anului. Patrioții s-au și repezit la semnalul de alarmă, deși România merge oricum cu frînele trase
Cum a ajuns Sabin Gherman ceea ce nu e by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15895_a_17220]
-
sfîrșitul anului. Patrioții s-au și repezit la semnalul de alarmă, deși România merge oricum cu frînele trase de la Revoluție încoace. Să ne oprim, să examinăm, nu care cumva să ne vedem deraiați din drum! Unde să mai deraiem cînd trenul nici nu apucă bine să se miște că îl oprește cineva. Nu e mai grav că pe roțile reformei în România au crescut plase de păianjen decît că Sabin Gherman visează să publice un partid în locul unui volum de versuri
Cum a ajuns Sabin Gherman ceea ce nu e by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15895_a_17220]
-
să mă întorc cît mai repede la Paris. Ideea că mama a primit vestea morții cumnatului meu multiubit, care i-a fost ca un adevărat fiu, mă îndeamnă să părăsesc cît mai repede Genova și împrejurimile. Dar trebuie să așteptăm trenul de seară. Însoțitoarea mea și cu mine ne hotărîm să facem o plimbare prin împrejurimile orașului. Majordomul ne îndeamnă să mergem la Porto, ținut celebru pentru frumusețea țărmurilor lui sălbatice. "Niezsche, adaugă el, avea o casă aici." Tresar la auzul
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
hrană, soldă și îngrijiri în marginile posibilității. Ni s-a dat voie să ne procurăm cu banii noștri însă cât putem și cei bogați nu prea o duseră rău. M-am întors din captivitate în ziua de 24 Martie cu trenul. Din gazetele nemțești ce le citeam zilnic și din conversațiile numeroase ce le-am avut cu ofițerii austrieci și germani, am căpătat un complet de impresii pe care mi-ar fi greu să le expun în câteva rânduri. în rezumat
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
Constantin Țoiu (variantă) În anii '70, întorcându-mă din Finlanda cu vasul prin Suedia și Danemarca, ajunseserăm în RDG cu trenul. Cel dintâi redegist a fost un vameș bătrân și știrb, care ne-a făcut mizerii, crezând că sunteți agenți capitaliști. Împreună cu George Bălăiță vizitaserăm cele mai democratice țări din Europa, poate, Finlanda, Suedia, Danemarca. Studiasem cu folos împreună nordul continentului
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
înaintea Tatălui ceresc, și am fi strigat într-un glas: "Dă-ne, Doamne, Finlanda. Că și Ție îți place, fiind culcușul Tău divin". Bineînțeles, am fi devenit amândoi finlandezi, fără șovăire. Ce te faci, însă, dacă soarta te suie în tren, arătând ca țintă ul de Est. Cei dintâi călători pe care i-am văzut în holul spațios al gării berlineze de răsărit au fost doi inși, doi bărbați, în pustiul stației, care, din niște farfurii de tablă așezate pe niște
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
disciplina teutonică, precum și standardul ei, distrus. Cu cei doi bulgari, se putea începe o nouă eră. Ce să te faci, însă, o zi întreagă la Berlin, în Berlinul înjumătățit, tăiat în două de Zidul fatal. Sosiserăm în cursul dimineații, iar tren spre Viena, Budapesta nu aveam decât noaptea târziu. Atunci, o idee năstrușnică ne veni: ce-ar fi să vizităm, să trecem pentru câteva ceasuri dincolo în Berlinul de Vest, în care nu mai fuseserăm niciodată. Ceea ce ni se păruse foarte
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
de un poștalion cu șaisprezece cai, schimbați cam la fiecare popas, pentru a ajunge la București, în cazul în care surugiii nu fug, după o zi și o noapte de drum. Treisprezece ani mai târziu, Neruda pleacă de la Giurgiu cu trenul, "în niște vagoane mici și elegante ce poartă marca unei firme engleze", iar la București s-ar fi putut crede la Paris dacă nu ar fi părăsit străzile principale, pentru a descoperi atmosfera orientală descrisă de Kunisch și de alții
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
contează. Cu Varșovia, fusese o aventură... Emoționat că aveam să văd orașul lui Copernic și Chopin, nu dormisem toată noaptea. De nesomn, la plecare, uitasem pașaportul în hainele obișnuite, îmbrăcându-mă cu altele. La graniță, la ieșirea din țară, în tren, pașaportul, ia-l de unde nu-i! Îmi dădusem seama pe loc ce se întâmplase. Cu bunăvoința autorităților, mă întorsesem imediat pe calea aerului la București. Aici se făcuse haz pe chestia asta și mi se cumpărase imediat bilet de avion
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
aerului la București. Aici se făcuse haz pe chestia asta și mi se cumpărase imediat bilet de avion pentru a doua zi, ca să ajung la Varșovia la timp... Astfel încât ajunsesem în capitala Poloniei înaintea confraților mei ce călătoriseră încet cu trenul spre nord. Țin minte că din delegație făcea parte și buna noastră colegă Olga Zaicik. De atunci, îmi rămăsese un renume de zăpăcit și de uituc. Pe care, între timp, sper să-l fi amendat, cât de cât. Dar ce
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
delegație făcea parte și buna noastră colegă Olga Zaicik. De atunci, îmi rămăsese un renume de zăpăcit și de uituc. Pe care, între timp, sper să-l fi amendat, cât de cât. Dar ce figură pe confrații mei sosiți cu trenul, când îi întâmpinasem în holul hotelului, știu și cum se numea: Europeiski, unde ni se făcuseră din timp și rezervările. Fusese, așadar, și cea dintâi călătorie a mea cu avionul peste hotare, un IL 18 sovietic, greoi, ce mă impresionase
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
iubit sau, dimpotrivă, au fost incomodați de personalitatea lui. Un dram de nebunie trebuie să existe în orice creator..." era de părere regizorul. Viața lui, spectacolele lui conțin glasul nebuniei, al aventurii. Lopahin spune la începutul ultimului act din Livada: Trenul pleacă în 20 de minute". Vlad Mugur a încercat să monteze actul exact în acest timp. Personajele se grăbeau, fugeau în culise, ca în presupusele camere. Spectacolul se mutase în culise. Personajele aproape nu se mai vedeau, vorbeau în întuneric
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
omoară și cu dialectica, fără să fi citit nimic din Platon. Iar cînd o dată i-am spus și că Platon, deși altfel... a exclamat triumfător: Vezi, dacă-ți spui eu!... Alătură-l de V. și de maiorul obscur Strătulescu din trenul spre Brașov. Convertește această ură care te-a cuprins în seara zilei de 2 iulie 1984, într-o proză de tensiune și de ușurare. Nu uita, altă cale nu există decît să scrii și iar să scrii pînă ce... (indescifrabil
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
patru sute de ani înainte de apariția diavolului/ au venit niște păsări care duceau un stigmatizat în ghiare/ atrăgea mulți credincioși în catedrala sa din suflet unde erau mii de cuiburi și unde îngerii, sub formă de lumînări, urzeau lumină lăuntrică/ un tren de călimări/ l-am poftit pe actorul care-l juca pe rege să stăm amîndoi în grămada de bălegar filosofic/ sînt multe lucruri invizibile, mulți oameni, iar eu încă nu am învățat limba invizibilă/ mă așteaptă Uriel, îngerul căinței/ în
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
automat și exercițiul ăsta depinde de..., e o chestie psihologică, ea ține de psihologie. Nu aveți nimic din poem dinainte în minte? Dar eu nici nu știu ce fac... începeți pur și simplu să scrieți? încep, și-odată scriu: "sîngele care ia trenul", cum spuneai dumneata, în poemul dumitale. Care înseamnă altceva. Adică nu: uite, dom'le, mă duceam la gară și era un tren, luam un bilet și mă urcam și călătorea sîngele. Nu se judecă așa. Există un sînge care însemna
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Dar eu nici nu știu ce fac... începeți pur și simplu să scrieți? încep, și-odată scriu: "sîngele care ia trenul", cum spuneai dumneata, în poemul dumitale. Care înseamnă altceva. Adică nu: uite, dom'le, mă duceam la gară și era un tren, luam un bilet și mă urcam și călătorea sîngele. Nu se judecă așa. Există un sînge care însemna ceva, care erai dumneata, și care urla sau plîngea, sau cînta sau tăcea. Și mergea cu trenul. Adică e o întreagă chestie
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]