2,894 matches
-
spune doar că este albastru, că îl încarcă nuferi galbeni și că el cutremură o barcă; tot ce se-ntâmplă esențial (din punct de vedere poetic) se întâmplă pe margini: poetul trece de-alung de maluri, așteptând ca iubita din trestii să răsară, să plutească împreună în barcă, uitați de lume sub misterele bolții înstelate: Să plutim cuprinși de farmec/ Sub lumina blândei lune. Numai că, stricto sensu, toate acestea inclusiv sonoritățile specifice locului (unduioasa apă sune) se petrec doar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este un resort de natură melancolică, declanșator atât al unor imagini-poveste: La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci/ Părea că vede zâne cu păr de aur roș -, cât și al unora quasirealiste: În lacu-adânc și neted, în mijlocul de lunce,/ [...] trestia cea naltă vuind de vânt mai tare/ [...] Când rețele din codru pe creții apei clare,/ Scăldându-se prin papuri lăsau pe valuri fulgi 174. Permanența vie a suferinței, dusă de undele timpului până la maturitate, se manifestă pregnant într-un florilegiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane mari, de mărimea unui stat de om. Sunt făcute din ghips, cred. Ele ne Înfățișează judecata făcută Domnului Iisus. Ni-L arată cu hlamida roșie și trestia În mână. În alt loc vedem cum I se pune cununa de spini și Într-un altul cum I se pune Crucea pe umeri și cade. Dar Îl ridică soldații și-L scot din curte și pornesc pe drumul spre
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cea de pe Cruce Și pe tine te-a salvat! Slavă Ție, Iubitorule de oameni! Amin! Un Strigăt 17.09.2007 Tată care m-ai creat Iisus Fiu Adevărat Și Tu, Duhule Prea Sfânt, M-ajutați pe acest pământ Că sunt trestie În vânt Cu păcate-ngreunate Și poruncile călcate Treime Te-am Întristat Că porunca am călcat N-am ținut de al Tău Cuvânt Care este legământ. De la Tine am plecat Și-n păcat m-am afundat Iar de-acolo am strigat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pământ brun, se produce grâu, porumb, mei, sorg, bumbac și arahide. Pe Câmpia Cursului Mijlociu și Inferior al Fluviului Yangtze se cultivă orez, portocale și mandarine, semințe de rapiță și altele. Depresiunea Sichuan are o producție abundentă de orez, rapiță, trestie de zahăr, ceai, portocale și mandarine, grepfrut și altele. Păduri Pădurile au o suprafață de 195 milioane de hectare, acoperind 20,36% din suprafața totală a țării. Cu această pondere, încă inferioară nivelului mediu mondial, China este o țară cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bazinul Fluviului Galben, oamenii au ridicat case din lemn sau din loess (rocă argiloasă foarte fertilă, constituită din particule fine gălbui) pentru a se adăposti de frig, vânt și zăpadă. În sudul Chinei, pe lângă lemn, ei au folosit bambusul și trestia ca materiale de construcții. În unele regiuni din sud, casele sunt suspendate, pentru o mai bună aerisire și pentru a le feri de umezeală. În regiunile de munte, se folosea piatra la construcția caselor. Arhitectura chineză a parcurs trei perioade
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
animalele sălbatice făceau ravagii, iar omenirea trăia nenorociri cumplite. Nemaiputând răbda, oamenii îi cer lui Nüwa să ucidă demonii și să potolească puhoaiele, apoi să realizeze o lucrare grandioasă, aceea de a reconstrui Cerul și Pământul. Nüwa culege mai întâi trestie și paie și le pune în crăpătura cerului, peste care stivuiește apoi pietre de culoarea cleștarului. Și pentru că pietrele de culoarea cerului nu i-au ajuns, a adăugat și pietre albe, galbene, roșii și negre. A aprins apoi trestia și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întâi trestie și paie și le pune în crăpătura cerului, peste care stivuiește apoi pietre de culoarea cleștarului. Și pentru că pietrele de culoarea cerului nu i-au ajuns, a adăugat și pietre albe, galbene, roșii și negre. A aprins apoi trestia și paiele, luminând întregul cosmos. Pietrele de toate culorile s-au topit astfel, încetul cu încetul, iar lichidul a tot curs în crăpătura cerului, până la repararea completă a acestuia. Însă cerul era tot înclinat, iar soarele și luna alunecau în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Servirea acestora este un gest simbolic al dorinței reîntregirii familiei. Zongzi, făcuți tot din orez glutinos, sunt o mâncare specifică Sărbătorii Bărcilor-Dragon, ce cade pe 5 mai, după calendarul agricol chinezesc. Conținutul este împachetat în foi de bambus sau de trestie și compoziția acestora diferă în funcție de regiune. În estul Chinei, în Suzhou, Jiaxing și Ningbo, umpluturile sunt din pastă de soia, castane, pastă de curmale sau carne proaspătă. În nordul Chinei, umpluturile au în conținut curmale sau fructe conservate. Zongzi are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că acesta s-a sinucis în semn de protest, după ce statul lui a fost invadat. În memoria sa, oamenii au pus pe apa râurilor tuburi de bambus umplute cu orez cleios. Mai târziu, acestea au fost înlocuite cu frunze de trestie, iar pachețelele umplute au fost legate cu ață. Sărbătoarea Lunii cade în a 15-a zi din a 8-a lună conform calendarului tradițional chinezesc, iar elementul culinar specific acestei sărbători este prăjitura, care poartă chiar numele astrului nopții, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lumină turbure și pâlpâitoare pare că. Apucă atunci calul de frâu și-ncepu să meargă în pas iuțit * - deși abia putea de picioare. Dup-o bucată de loc se văzu oprit în cale de-un șanț pe care -l împluse trestia și buruienele de apă, care înconjura locul de unde venea lumina - și, când luna ieși pe-o clipă pentru a lumina locul, el văzu o zidire veche și mare, cu câte un turn la fie care colț și cu o poartă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei de crin și umerii ei de zăpadă... Un poem... și totdeuna când trecea pe lângă el... surâdea... Inima lui întinerea la vederea [ei]... ș-apoi era atât de gingașă... gândirile ei părea c-o leagăna cum * aerul mișcat leagănă o trestie... Astfel apărea în hainele-i lungi și albe... un înger al cerului, cu cununa ei de roze... Și când privea el bogăția lui i se părea că sufletu-i fusese o comoară întunecată unde aurul și margaritarele zăceau în întuneric
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fost dulce ca mierea, dar, după ce am mîncat-o, mi s-a umplut pîntecele de amărăciune. 11. Apoi mi-au zis: "Trebuie să proorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați." $11 1. Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, și mi s-a zis: "Scoală-te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el. 2. Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
trei porți; spre miază-zi, trei porți; și spre apus trei porți. 14. Zidul cetății avea douăsprezece temelii, și pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. 15. Îngerul care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur ca să măsoare cetatea, porțile și zidul ei. 16. Cetatea era în patru colțuri și lungimea ei era cît lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia și a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea și înălțimea erau deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
doisprezece apostoli ai Mielului. 15. Îngerul care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur ca să măsoare cetatea, porțile și zidul ei. 16. Cetatea era în patru colțuri și lungimea ei era cît lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia și a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea și înălțimea erau deopotrivă. 17. I-a măsurat și zidul, și a găsit o sută patruzeci și patru de coți, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
și urma o scurtă cavalcadă pe unul dintre caii lui Faroald. Începeam apoi lecțiile de citit și de scris cu Rotari, și, imediat după asta, el mă instruia pentru luptă sub comanda lui Gundo, despicând pari și străpungând împletituri de trestie. O alergare până la marginea așezării, apoi o nouă baie spre asfințit și cina la căderea întunericului. Așa că, seara, mă prăbușeam în pat de oboseală. Uneori adormeam fără să mă mai dezbrac și mă trezeam dimineața cu mari dureri în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oprit calul și am citit-o cu voce tare. M-am revăzut pe când eram adolescent, împreună cu preotul Giulio, amândoi cu picioarele în apa mică de la mal, în timp ce el mă-nvăța să tălmăcesc inscripția, punctând fiecare literă în parte cu o trestie lungă. Trecuseră mai mult de doisprezece ani de la acele zile fericite pe care le petreceam studiind printre cocori cenușii, bâtlani și găinușe de apă, privind sturzii care fugeau din stufăriș și corlele care atingeau apa, panicând rațele pitice albastre. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a încetat să mai urle ca un animal și a leșinat cu capul pe spate și cu gura deschisă. Tortura a fost oprită. Omul care o ținea de șolduri a lovit-o de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde și-a revenit și a început din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. Au lăsat-o să lunece jos încet și, cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la altul nedumeriți. Cel mai tânăr dintre ei a făcut un pas înapoi, încercând să stea în umbra colegilor. Heraclion a întrebat: - Ce sunt canulele? Câțiva s-au scărpinat în cap, alții și-au desfăcut larg brațele. - Bucăți mici de trestie, a spus Garibaldo. Nimeni nu înțelesese nimic. Medicul cel tânăr care încercase să se ascundă a găsit curajul să iasă‑n față și să spună: - Sunt folosite de câțiva medici egipteni, ca să asigure respirația prin gât atunci când beregata se blochează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să faci ceva? Ai la dispoziție tot Bizanțul. - Regele meu, este o boală cu care pot să-ncerc să mă lupt. Dar una din copile are bătăile inimii neregulate. Voi încerca, și o să m-ajute medicul cel tânăr: o să folosesc trestiile pe care le-am văzut într-o fântână din palatul tău. Nu fi supărat pe acești medici. Le e frică de tine să nu-i acuzi de moartea fiicelor tale. Împărăteasa și-a implorat din ochi bărbatul, drept care acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vărul meu Calinic. În acest fel și-a făcut el intrarea în palatul împăratului și, după câte știu, n-a mai ieșit de-acolo. Garibaldo i-a explicat cam ce i-ar trebui, și Calinic a executat. A confecționat din trestii subțiri patru tubulețe îndoite, fără să le fi turtit. S-a folosit de apă și de foc, de fier și de mâini, trudind o dimineață întreagă. - Nu credeam că o să reușești să faci o lucrare de câteva zile în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Prinzând prilejul, Hiyoshi Îi dădu drumul. Lancea vâjâi prin frunzișul sălciilor, iar soldatul se prăvăli pe spate. Întorcând lancea, o repezi cu vârful spre Hiyoshi. Din barcă săriră care-ncotro scânduri putrede, o găleată de scos apa și rogojina de trestie. — Prostule, prostule! Îl batjocori Hiyoshi. Alți soldați se apropiară În fugă. — Stați! Ce se-ntâmplă aici? Întrebă unul. — Cine-i ăsta? adăugă și altul. Se Înghesuiră cu toții, făcând tărăboi și, nu peste mult, Koroku și ceilalți sosiră și ei. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să se apropie. Era un komuso, unul dintre călugării cerșetori, cântăreți din fluier, care veneau, când și când, În sat. La fel ca ceilalți, și acesta era nespălat și neras și avea un fluier din bambus Într-o rogojină din trestie, atîrnată pe umăr. Unii dintre ei mergeau din sat În sat asemenea călugărilor Zen, atrăgând atenția oamenilor cu un clopoțel care Îl țineau În mînă. — Pomană pentru un călugăr? Sau ești prea preocupat de ce-ai să servești la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
abia mai putea să respire. Încremeniți de ceea ce vedeau, Hideyoshi, medicul și vasalii lui Hideyoshi nu puteau decât să privească, ținându-și respirația. În sfârșit, după ce se târî câțiva pași de la așternut, Hanbei Îngenunche cum se cuvine pe rogojina de trestie. Cu vârfurile ascuțite ale umerilor, genunchii slabi și mâinile străvezii, Hanbei părea o fetișcană. Închise strâns gura, părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc, Încât dădu impresia că se frângea În două. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu cade? Înainte de toate, probabil castelul o să cadă În următoarele două sau trei zile. S-ar putea Întâmpla chiar și mâine. — Mâine! Cei doi vasali Îl priviră pe Kanbei cu ochi mari. Chipul său strălucea alburiu-difuz În reflexele apei limpezi. Trestiile uscate foșneau lângă maluri. Mori și Kuriyama se opriră speriați. Vedeau o siluetă stând Între tulpini, pe malul opus. — Cine e? A doua surpriză fu altfel decât prima. Omul părea să fie un general inamic important, dar singurul său Însoțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]