1,983 matches
-
un nepalez cu cei doi fii ai săi se aflau pe un platou situat la 6000 metri, unde căutau o plantă medicinală rară, cu efect tonifiant. Într-o dimineață, unul din copii, plecat singur prin pădure, a auzit foșnete în tufișuri, însoțite de un fel de mormăit înfiorător. Speriat, băiatul a făcut câțiva pași timizi spre locul de unde venea zgomotul. Dar brusc vântul și-a schimbat direcția, iar nasul copilului a fost asaltat de un miros insuportabil. După câteva clipe, el
Yeti () [Corola-website/Science/316097_a_317426]
-
să examineze rămășițele. Un sicriu simplu cu numele Travis, Crockett și Bowie a fost umplut cu cenușa de pe rugul funerar. Un articol publicat la 28 martie 1837 în "Telegraph and Texas Register", scrie că Seguín a îngropat sicriul sub un tufiș de piersici. Locul nu a fost marcat și nu mai poate fi identificat. Seguín a susținut ulterior, însă, că a pus sicriul în fața altarului din catedrala San Fernando. În iulie 1936 s-a descoperit un sicriu îngropat acolo, dar istoricul
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
vârstă devin mai groase și mai inelate. Masculul, la fel ca la alte specii de capre, emană un miros puternic de "țap". Capra alpină este un animal în exclusivitate ierbivor. Se hrănește cu ierburi, plante cu tulpina moale, lăstari de tufișuri și arbori. Se ridică uneori pe membrele posterioare pentru a ajunge la hrana aflată la înălțime - frunze și lăstari. În afara perioadei de împerechere care durează din decembrie până la începutul lui ianuarie, masculii și femelele trăiesc în grupuri separate, femelele împreună cu
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
britanice. Britanicii au avut o singură victimă, rănită ușor, fapt coroborat cu o depoziție a caporalului John Munroe. Munroe a declarat: Unii martori dintre trupele regulate au raportat că primul foc a fost tras de un colonist privitor de după un tufiș sau de după colțul unei taverne. Unii martori au relatat că un ofițer britanic călare ar fi tras primul. Ambele părți au căzut de acord că primul foc nu a venit de la niciunul din cei care stăteau față în față. În
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
P. p. bottanensis, P. p. hemileucoptera fac exepție de la această regulă, astfel P. p. bottanensis poate trăi la ajungând în căutare de hrană până la înălțimi de 5500 m. Păsările din această specie pot trăi în locuri diferite, de exemplu pășuni, tufișuri, pâlcuri de copaci sau la liziera pădurilor. De asemenea preferă apropierea apelor; pot trăi și în regiuni de smârcuri sau în stufăriș, mai rar în păduri. Preferă locurile deschise luminoase, ca parcuri, grădini sau terenuri agricole. Coțofana se hrănește și
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
dar și un trup viu - mentalitate înrădăcinată în Japonia din vechime). După două săptămâni Nakata s-a trezit - își pierduse toate amintirie - “mintea lui se întorsese în lumea noastră că o foaie albă”. Capitolul 9 Kafka se trezește în mijlocul unor tufișuri - și-a pierdut cunoștința într-o pădurice din spatele unui templu - se ridică și intră în templu - caută toaletă și observa că este plin de sânge. Tânărul numit Corbul îi sugerează să apeleze la Sakura. O sună și se duce în
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
dorit să lucreze în biblioteca Komura ar fi că iubitul său a trăit în acea casă. Kafka urma să locuiască în camera fostului iubit al doamnei Saeki. Capitolul 18 Când s-a trezit Nakata era întins pe spate printre niște tufișuri. Era noapte. Pisică Goma și Mimi sunt lângă el. A încercat să vorbească cu ele, dar nu putea înțelege nimic altceva dăcât un mieunat. Hainele sale erau curate, nu avea nici o urmă de sânge pe mâini sau pe haine. Își
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
o unealtă mai bună pentru a forța încuietoarea. După examinarea interiorului cabanei, detectivul observă, din cauza lipsei prafului, că a fost luat ceva dintr-un raft, o carte sau, eventual, o cutie. După căderea serii, cei trei oameni se ascund în tufișurile din jurul casei și așteaptă venirea spărgătorului. Acesta sosește pe la ora 2 dimineața, sparge încuietoarea și intră în cabană de unde ia unul dintre vechile jurnale de bord vechi ale lui Carey, fiind foarte furios atunci când constată că informațiile pe care le
Peter „Cel Negru” () [Corola-website/Science/325489_a_326818]
-
nu crede nimic din ceea ce spune, ea încearcă să-l îmbrățișeze strâns, dar se trage deoparte atunci când simte arma îndreptată spre ea. Neff îi spune „"la revedere, dragă”", trage de două ori și o omoară. Afară, Neff se ascunde în tufișuri în timp ce Nino se apropie, aparent pentru a-și vizita iubita, pe Phyllis. Neff i se arată și îi recomandă să nu intre în casă, ci s-o părăsească și să se întâlnească cu „"femeia care te iubește cu adevărat"” — Lola
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
mai numesc și excursie. În Marea Britanie drumeția este numită de obicei "rambling" (din engleză rambling: hoinăreală), ce a dus la crearea organizației de drumeție numită Ramblers. "Bushwhacking"-ul se referă în special la mersul dificil prin păduri dense, subarboret, sau tufișuri, în care înaintarea necesită împingerea vegetație în părți. În cazuri extreme de bushwhacking, când vegetația e atât de deasă încât trecerea e obstrucționată, se folosește maceta pentru a crea o cale. Australienii folosesc termenul de "bushwalking", atât pentru drumețiile pe
Drumeție () [Corola-website/Science/325978_a_327307]
-
România număra 11500-14000 perechi iar pe perioada de iarna 1500-4000 perechi. Preferă iazurile pline de vegetație, lacurile și deltele râurilor. Evită regiunile muntoase și regiunile reci și secetoase. Iubește câmpurile de orez sau alte arii inundate în care sunt prezente tufișuri și copaci. Pe timpul iernii frecventează și ape cu o salinitate mai ridicată, în estuare sau pe lacuri de acumulare. Este o pasăre care poate trăi solitar sau în grupuri și este oarecum familiarizată cu prezența umană. Își construiește cuibul din
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
o salinitate mai ridicată, în estuare sau pe lacuri de acumulare. Este o pasăre care poate trăi solitar sau în grupuri și este oarecum familiarizată cu prezența umană. Își construiește cuibul din bețe și stuf, în vegetația deasă, în copaci, tufișuri, sălcii și mai rar în stuf(în special pe ostroave mici plutitoare). La sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie, depune în cuib între 4-6 ouă a căror perioadă de incubație durează 28 de zile. Puii sunt hrăniți cu pești mici
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
îl determină apoi pe MacDonald să scrie un bilet lui Barker, în care-l anunța că a șanțul va fi golit a doua zi pentru a căuta dovezi. În acea noapte, MacDonald, White Mason, Holmes și Watson se ascund în tufișurile de lângă conac. După ce toată lumea merge la culcare, ei văd o lumină la fereastra camerei în care fusese ucis Douglas. La scurt timp, un om deschide fereastra și trage din șanț un pachet. Cei patru intră în grabă în casă și
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
petic în exterior, în timp ce profesorul german avea cauciucuri Palmer's. Urmele erau aproape șterse de copitele vacilor. Urmărind urmele pe terenul mlăștinos, ei descoperă urmele pneurilor de la bicicleta lui Heidegger. La un moment dat, găsesc bicicleta profesorului, ascunsă într-un tufiș și având pe ea urme de sânge. De celalaltă parte a tufișului este găsit corpul neînsuflețit al lui Heidegger, cu o lovitură puternică la cap. Ei trimit un miner cu un bilet la doctorul Huxtable. La acel moment, Holmes face
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
aproape șterse de copitele vacilor. Urmărind urmele pe terenul mlăștinos, ei descoperă urmele pneurilor de la bicicleta lui Heidegger. La un moment dat, găsesc bicicleta profesorului, ascunsă într-un tufiș și având pe ea urme de sânge. De celalaltă parte a tufișului este găsit corpul neînsuflețit al lui Heidegger, cu o lovitură puternică la cap. Ei trimit un miner cu un bilet la doctorul Huxtable. La acel moment, Holmes face o recapitulare a evenimentelor din acea seară. Lordul Saltire părăsise școala din
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
medicul l-a luat cu el și pe Mortimer. Tregennis spune că își amintește că unul dintre frați a văzut ceva pe fereastră, apoi s-a întors și el și i s-a părut că vede ceva mișcându-se prin tufișuri. El declară că autorul acestei catastrofe teribile nu poate fi decât diavolul. Medicul care i-a examinat a spus că Brenda murise de cel puțin șase ore, apoi a căzut pe un scaun aproape leșinat la scurtă vreme după ce a
Copita dracului () [Corola-website/Science/324255_a_325584]
-
cină de prezentare în care Shelly se întâlnește cu viitorul lui cuscru Vince, el îl găsește pe Vince suspect; în timpul cinei, Vince spune o poveste nebună despre o călătorie de "consultanță" de nouă luni până în Guatemala din 1954 ("jungla" sau "tufișul", așa cum o numește Vince). Fiul lui Vince și soția sa par indiferenți față de povestea lui Vince. Shelly o roagă pe fiica sa să nu se căsătorească cu fiul lui Ricardo, din moment ce el nu are încredere în Vince. Cu toate acestea
Cuscrii (film din 1979) () [Corola-website/Science/326673_a_328002]
-
cu Hamer: în schimbul clemenței pentru băiat, el îl va ajuta să organizeze o capcană pentru bandiți. Când Bonnie și Clyde opresc pe marginea drumului pentru a-l ajuta pe domnul Moss să repare o pană de cauciuc, polițiștii, aflați în tufișuri, deschid focul și îi împușcă mortal pe Bonnie și Clyde. Hamer și echipa sa ies apoi din ascunzătoare, uitându-se la cadavrele celor doi bandiți. Actorul Gene Wilder și-a făcut debutul în film ca Eugene Grizzard, unul dintre ostaticii
Bonnie și Clyde (film) () [Corola-website/Science/325697_a_327026]
-
este cunoscut în popor mai departe sub numele burete galben, gălbenel sau urechiușă. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase (sub fagi, stejari) precum de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, sau prin tufișuri de zmeură și mure, din mai până în octombrie (noiembrie). Primul care a descris buretele a fost Carl von Linné sub denumirea "Agaricus cantharellus" în anul 1753. De atunci, soiul a fost descris de multe ori, adesea oară chiar numai varietăți
Gălbior () [Corola-website/Science/325839_a_327168]
-
20 sau mai multe familii. Cu toate acestea, așezări tind către locuințele cu două sau trei familii, cu case construite 5-6 într-un cerc cu un spațiu deschis în centru. Cercul de case este înconjurat de un gard de salcâm, tufișuri de mărăcini și în centrul satului construiesc țarcurile de animale departe de prădători. Bărbații poartă o cârpă, care este adesea de culoare roz sau neagră pe care o înfășoară în jurul taliei lor într-un mod similar cu kiltul scoțian. Ei
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
atunci nu a făcut legătura între acestea și comportamentul ciudat, schimbarea comportamentului câinelui față de stăpânul său și mersul săltat în patru labe. Profesorul se comportă ca o maimuță! La scurt timp după această deducție, Holmes și Watson observă, pitulați după tufișurile din curte, comportamentul ciudat al profesorului Presbury. El iese din casă, merge săltat în patru labe, urcă cu ușurință pe iederă și-l întărâtă pe câinele care era legat. Din păcate, câinele-lup scapă din lanț (zgarda fiind un pic prea
Aventurile omului-maimuță () [Corola-website/Science/324596_a_325925]
-
doi oameni i-au mai rămas credincioși: Sir Edmund Blackadder (Rowan Atkinson), singurul descendent al istoricei dinastii Blackadder, și slujitorul său, Baldrick (Tony Robinson). Ei i-au oferit regelui un refugiu la Blackadder Hall, unde acesta se ascunde într-un tufiș de mărăcini, fiind asigurat că este la fel de probabil să fie prins "precum o vulpe vânată de o ceată de broaște țestoase cu un singur picior". Sir Edmund rămâne loial, deoarece în calitate de regalist cunoscut el vede supraviețuirea regelui ca singura sa
Blackadder: The Cavalier Years () [Corola-website/Science/324665_a_325994]
-
naturală. Rasă a fost dezvoltată pentru a fi câine de vânătoare. Deși de multe ori folosiți pentru vizuini, în special pentru bursuc, vulpe, si câine enot, Jadgterrier-ii sunt, de asemenea, folosiți pentru a hartui mistreți și a scoate iepurii din tufișuri. De asemenea se folosește această rasă pentru luarea urmei de sânge. Datorită inteligenței lor și adaptabilității, Jagdterrier-ii pot fi animale de companie bune, dar trebuie amintit că aceștia sunt în primul rând câini de vânătoare, cu un simț al prăzii
Jagdterrier () [Corola-website/Science/326240_a_327569]
-
proprietarul teritoriului. Câinii, uneori și pisicile își marchează teritoriul urinându-se pe stâlpi, trunchiurile arborilor, colțurile caselor, pietre, etc. Erbivorele sălbatice, ovinele și caprinele domestice posedă niște glande cutanate specializate în jurul ochilor a căror secreție este depusă pe vârful lăstarilor, tufișuri sau pe pășune. Teritoriile animalelor reprezintă niște segmente de spațiu ocupate fie de un individ, de o pereche sau de un grup de indivizi și care e marcat și aparat împotriva altor indivizi din aceeași specie. Dimensiunea teritoriului este variabilă
Comportament teritorial () [Corola-website/Science/329532_a_330861]
-
Rusiei, până în Kazahstan. Hârciogii trăiesc de regulă în regiunile de șes sau munte cu climă uscată, sau semiuscată. Hrana lor este în general de natură vegetală, formată din semințe, rădăcini, fructe, frunze sau flori, ce o procură din iarba sau tufișurile care cresc în regiunile de stepă, sau zonele păduroase din munți. Dar ei pot face și pagube însemnate în terenurile cultivate cu cereale sau zarzavaturi. Animalele mai consumă de asemenea insecte, nevertebrate mici sau pui de păsări, șoareci, broaște și
Cricetinae () [Corola-website/Science/329786_a_331115]