3,788 matches
-
aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte, se ciocneau, se alungau fără încetare și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avea trăsăturile lui. Povestea dureroasă a început prin anul 1948, când se instaurase în țară bine de tot regimul comunist. Tatăl a făcut politică înainte de 1941, A făcut parte din partidul legionar - Garda de Fier, partid naționalist în vremurile acelea tulburi în lume. În scurtul timp al guvernării legionare a fost primarul comunei, fiind și șef de cuib al organizației comunale. Când a început prigoana împotriva legionarilor sub regimul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, a fost arestat și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care n-au reușit să-i ducă la capăt proiectul, iar modernitatea noastră națională este una definitoriu neisprăvită. Miturile nației spun că nu am apucat să isprăvim toate aceste lucruri pe care le aveam de isprăvit deoarece am trăit vremuri tulburi în locuri neprielnice. Altfel spus, n-am prea avut noroc. Neisprăviți, am rămas astfel și neașezați, atît în timp, cît și în spațiu. Nu ne aflăm nici în trecutul conservator al tradiției, nici în viitorul progresist al modernității și pendulăm
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doi ani și părinții mei locuiau pe Silistra. Proprietarul, care se numea Catana, îmi dăruise un clopoțel, îmi amintesc și azi cu o limpezime perfectă cum arn ieșit din curtea casei și am intrat cu ghetuțele într-o mare băltoacă tulbure, întinsă pe stradă. Acolo am dat drumul clopoțelului în apă și, deși am tot pipăit cu minutele pe fundul băltoacei care nu era mai adâncă de câțiva centimetri, nu am reușit să-l regăsesc. Țin minte cât de mirat eram
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și totuși cumva ironică. De altfel nu o priveam niciodată drept în față și o evitam cât era posibil. Dar îi vedeam chipul, reflectat uneori în ferestre sau în vitrinele laboratorului de fizică sau chimie. Lili răspândea în jurul ei ceva tulbure. Uneori le povestea fetelor cu care era bună prietenă lucruri care le stânjeneau. Tot ea adusese în clasă diverse cărți, în care, căutând mult, puteai găsi vagi pasaje erotice, și atunci fetele mai îndrăznețe se strângeau și citeau împreună, roșii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu ne-am văzut. Iarna se potolise și țurțurii de gheață se topeau sub un cer luminos, albastru scânteietor. Zăpada se duse și ea în câteva zile și pavajul șoselei Ștefan cel Mare începu să apară de sub stratul de murdărie tulbure. Stăteam după-amieze întregi la fereastră, lângă calorifer, priveam Bucureștiul și mă gândeam la ea. La telefon îmi spusese că e bolnavă, că are gripă, apoi, zilele următoare, răspunsese numai bunică-sa, care nu mi-o dădea la telefon, spunîndu-mi că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pipăind cu tălpile pietrișul rotund, atingând cu degetele picioarelor mâlul fin ca o apă mai groasă, prin care se amestecau fire subțiri de iarbă acvatică. Cuprinsă de-o plăcere chinuitoare, cu ochii larg deschiși, am intrat cu totul sub suprafața tulbure. Apa îmi mângâia mușchii brațelor, îmi apăsa burta, îmi contura cu bucăți de gheață șira spinării. Stăteam ghemuită acolo sub cortina de mâl și poate acolo aș fi rămas pentru totdeauna, ca insecta prinsă în boaba de rășină, dacă nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am visat un pahar. Doar o parte din buza lui se vedea, lucind, dintr-o tufă de măcriș. Căci mă aflam, pe cărarea mea, în pădurea fără limite. Am ridicat paharul și l-am privit atentă, îmi dădea un sentiment tulbure, îl priveam tot ca pe un obstacol apărut în drumul meu. Îmi părea rău că mă oprise din alergarea fără țintă, și totuși mă uitam la el cu încîntare. Nu era chiar un pahar, ci mai degrabă o cupă din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
frumoși. Semănau cu ai fetei din fotografia la care era silit să se holbeze sărmanul Augustin, în chilia tânărului. Iar acești sâni erau neatinși de o grămadă de vreme. Când saxofonistul, după câteva seri de tatonare și de tot mai tulbure intimitate spirituală, o atinse cu degetele pe obraz (se așezase și el în cele din urmă pe bancheta din spate), Elena făcu ea prima gestul de a-i căuta gura cu buzele întredeschise. Făcură dragoste chiar acolo, pe primele acorduri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de lumină care mângâie sufletele noastre și trezește numeroase speranțe”. În același timp, se exprima încrederea în caracterul definitiv al unirii: „Astăzi, avem această Basarabie. O avem pentru totdeauna și o strângem tare lângă inima noastră [...]. Prutul, cu apa lui tulbure și murmurul lui plin de blesteme, nu va mai face de acum înainte strajă mohorâtă între noi și frații «moldoveni». Nimeni și nimic nu ne va putea despărți. Suntem un trup și un suflet. Indivizibil și etern”. Mii de cetățeni
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
face pe baza votului universal, egal, direct și secret. 10.Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin constituție. 11.Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt amnistiate. Basarabia unindu-se ca fiică cu mama sa România, parlamentul român va hotărî convocarea neîntârziată a constituantei, în care vor intra proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei, aleși prin vot universal, egal, direct și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
șterg negreala de pe obraz cu propria mea batistuță și să-l trag mai aproape. A avut deodată o smucitură, de parcă vorbele sau mâna mea l-ar fi fript. Și-a tras într-o parte privirea - m-a fulgerat pe sub ochi, tulbure și încăpățânată -, era roșu, de jenă sau de soare, și parcă tot trupul și-l strânsese. S-ar fi strâns oricât de mult ca să se ascundă, dacă ar fi avut unde. Neavând unde însă, a luat-o la fugă, schițând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cit ținuta, prea strict funcționărească. Cineva trebuie să îl fi învățat că mica neglijență dă gust, ca un praf de piper, unei costumări ireproșabile. Profesorul simte că e prea locvace în după amiaza aceasta. Îl împinge să vorbească un sentiment tulbure și ușor neplăcut, pe care îl tot trăiește de la un timp, s-ar putea opri asupra lui, l ar putea analiza... Numai că el evită să îl privească de aproape. — Dificultățile survenite explică în bună parte... Profesorul s-a întrerupt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
supravegherea lui pe cei doi. Va trebui să mai întârzie aici, de parcă ar aștepta să se întâmple ceva, cu toate că este conștient că nu se poate întâmpla nimic. Și, pe măsură ce îl deranjează tot mai mult sentimentul neplăcut, amestecat cu o tandrețe tulbure față de cei doi, vocea și-o aude tot mai prevenitoare. Atât de mângâioasă, încât numai el și-ar putea detecta cele câteva note false. Note false am spus ? O eroare ! Mai degrabă cele două suflete pe care le poartă în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
PÎnă la urmă, reiese că și eu trebuie să plec. Și Bogdan. Vlad rămîne. În lipsa unor explicații suplimentare, mintea țese tot felul de scenarii și În cele din urmă un amestec de vină și de ciudă sînt ingredientele de străfund tulbure ale proastei dispoziții care ne cuprinde. Ies și Îmi aprind o țigară, privind muntele care Își arată din cînd În cînd creasta albă. Seara, În dormitor, facem ce putem ca să nu ne ia tristețea. Vlad vrea să-l tund, să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ion Ciorogaru, bunicul Monicăi, prietena mea din copilărie, se numește Gheorghe Ciorogaru, un om luminat și Înstărit, cu un doctorat În economie politică la Heidelberg, În anii ’30, dar și cu niște opțiuni politice riscante - Într-un alt moment istoric tulbure. A fost unul din apropiații lui Zelea Codreanu și a avut de tras din cauza asta prima dată În anii Întunecați de violențe ai guvernării legionare, cînd a ajuns În lagărul de la Sinaia - o ședere scurtă, dar care a Însemnat ceva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vede din fundul magaziei de muniție, care se află la rîndul ei pe fundul unei tranșee ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement, proiectată pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative. S-a urcat pe platforma tunului și răcnește la noi să scoatem lăzile cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din ceară. În ultima secvență a visului, Delia e aplecată peste patul meu de spital, Într-o rochie de mireasă răpănoasă, aproape Îngălbenită. Trage cu o seringă enormă al cărei capăt dispare undeva sub pijama În zona inimii un lichid tulbure, care bolborosește În tubul de sticlă pe măsură ce-l umple. Delia are un chip osos, nu atît bătrîn, cît Îmbătrînit. CÎnd se Întoarce să golească lichidul Într-un fel de oală smălțuită În formă de rinichi, văd prin părul slinos și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
astea de cantoane. Iar Craiova, În mod sigur, arată și ea altfel. Cum? Nu știu... urmează să aflu... E un oraș liber, Într-o țară liberă. Arată altfel. Ultima dată cînd am coborît În gară era noapte și vremurile erau tulburi, acolo, spre Valea Roșie, era un punct de gărzi revoluționare și la intrarea spre Gării era unul, iar eu, practic, eram un fugar și a trebuit să fac un ocol peste linii, În treningul meu roz, ca să nu fiu luat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Poate că nu-și putea imagina viitorul pentru că viitorul nu exista. Și apoi Adam nu creștea. Să-i fi fost oare sortit fiului său să rămână un pitic, cu o minte de copil? Poate că, în acest punct anume, gândurile tulburi din străfundurile minții lui Brian ieșeau la iveală și se încrucișau cu gândurile tulburi din străfundurile minții soției sale. — Mă bucur că o să-l vedem din nou pe Tom, spuse Gabriel. Vine atât de rar... crezi că încearcă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu creștea. Să-i fi fost oare sortit fiului său să rămână un pitic, cu o minte de copil? Poate că, în acest punct anume, gândurile tulburi din străfundurile minții lui Brian ieșeau la iveală și se încrucișau cu gândurile tulburi din străfundurile minții soției sale. — Mă bucur că o să-l vedem din nou pe Tom, spuse Gabriel. Vine atât de rar... crezi că încearcă să-l evite pe George... sau pe Alex? — Băieții tineri evită mamele posesive. — Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
finală. Uneori își spunea că o va concentra în o sută de pagini minunat de lucide. Să nu scrii nimic altceva decât adevărul - un asemenea proiect păruse vreodată simplu sau măcar inteligibil? Adevărul cristalin, nu un flux bombastic de semiadevăruri tulburi; nici măcar semiadevăruri, ci aberații profanatoare, spolieri, împroșcări cu noroi, batjocoriri și calomnieri ale adevărului. Dar, din acest punct de vedere, însăși cartea lui îi stătea în drum, ca o obstrucție majoră. Știa cât e de proastă. Din nefericire, știa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși toate acestea se topiseră acum în aburul maroniu al trecutului. Oare tristețea ei viitoare făcea ca totul să-i apară atât de tulbure și nesigur? Era greu de crezut că, în curând, avea să părăsească școala pentru totdeauna. Hattie, deși subțire și palidă, era voinică și sănătoasă, pricepută la sport și la gimnastică. O fată cu obrajii palizi, nici înaltă nici scundă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a filozofului ajunse să obtureze lumina ferestrei, sări de pe scaun și se retrase câțiva pași, rezemându-se de bufetul lucios, instabil. Rămaseră în această poziție, John Robert, cu gura deschisă, fixându-l pe Tom, iar Tom holbându-se la imaginea tulbure a capului filozofului, îndărătul căruia soarele rece, radios, sclipea pe ramurile frământate ale mărului. După aceea, ca și cum n-ar fi existat nimic altceva de făcut, amândoi se așezară din nou. Tom își simțea inima galopând și obrajii arzându-i. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre tâmplă îi dădea un aer zeflemitor și sigur pe sine când te fixa drept în ochi, fără să clipească, ironic, în aparență fără niciun motiv. Către sfârșitul anului școlar, în curte, privea și el din când în când cerul tulbure de arșiță, dar seceta nu părea să-l îngrijoreze, cum de altfel nu-l îngrijora nimic. Are tot ce-i trebuie acasă. E dintr-o familie bogată, taică-său e proprietar de atelier. Cătălin auzea lângă ureche șoapta înveninată a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]