10,815 matches
-
numai din fructe. Și bea diar vin de Puglia Îndoit cu apă, Însă, precum ți-am zis, numai după ce totul trecea pe la degustători, oameni din garda lui, sarazini, cum nu se poate mai fideli. Totuși, cineva a izbutit să Îi toarne otravă În cupă fără ca aceștia să bage de seamă și fără să pățească nimic. Bernardo se Întrerupse. Lui Dante Îi păru că zărește o lacrimă sclipindu-i În privirea mioapă. - Mai apoi, când Împăratul zăcea În convulsiile agoniei, iar regatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ochilor. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, atunci poate că Încă mai era cu putință să curme lanțul acela de grozăvii. Se ridică brusc, trecând pe sub ochii uimiți ai lui bargello. Ajunse la hanul Îngerului. Jos, se Încrucișă cu hangiul, care turna vin dintr-un ulcior. - Messer Bernardo e sus? Întrebă din trecere, avântându-se pe trepte. - Nu, priorule, a ieșit nu de mult. Cred că cineva Îl aștepta afară. - N-ai văzut cine? - Nu. Messer Bernardo părea suferind. M-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o duminică, în frumoasele ore dinainte de lăsarea serii, în primăvara lui 1915. Aerul mirosea a flori de măr și salcâm. Știam că micuța învățătoare își făcea duminica plimbarea în care ajungea pe colină, fie că timpul era frumos, fie că turna cu găleata. Mi se spusese lucrul ăsta. Și mie mi se întâmpla adesea să lâncezesc pe colină cu o carabină ușoară pe care mi-o lăsase Edmond Gachentard, un vechi coleg plecat să cultive varză în ținutul Caux și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zile întregi și un pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era în flanelă și țesături englezești. Nici dacă i-am fi turnat în cap o găleată cu bălegar nu ar fi fost atât de uimit. Doctorul Lucy s-a apropiat de Lysia. Nu a făcut mare lucru. Ce mai era de făcut, de altfel? A pus mâna pe fruntea fetei, pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu-se din râs, mormăind, recăpătându-și suflul, aerul serios, plictiseala și vidul. Turnându-și vin cu o mână tremurătoare, bându-l dintr-o înghițitură, gândindu-se că nu e mare lucru de capul nostru, da, nu mare lucru, că asta nu poate să mai dureze mult, că ziua e foarte lungă, că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și își trăgea nasul. Știam unde erau puse sticlele de tărie. Am mers să iau una, împreună cu două pahare, pe care le-am umplut cu vârf. L-am ajutat să bea, apoi l-am sorbit pe al meu, și am turnat încă unul. Bourrache a băut trei, unul după altul, pe care le-a dat repede pe gât. Un tâmpit de soldat a bătut în geam aproape de noi. Privea sala rânjind, cu nasul lipit de geam. Ne-a văzut. Râsul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
face. În timpul acesta, Clămence începea să geamă și să se sucească, singură. Fără mine. Fără ca eu să știu. XVI Când ieșeam de la RĂbillon, ploaia înghețată ce cădea m-a făcut să mă încovoi. Cerul părea că-i mustră pe oameni. Turna cu găleata, în valuri care loveau fațadele caselor. Nu mai era prea multă lume pe străzi. M-am strecurat pe lângă ziduri cât de mult puteam, făcând cu mâinile un fel de umbrelă micuță. Mi-am imaginat-o pe Josăphine într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
roșii, vinete, morcovi, sfeclă și ceapă), porumbul și via, ultimele așezate în apropierea gardului din lemn, foarte înalt, încât greu te puteai uita din stradă în curtea celor doi actori. Inundațiile din 2005, cea din septembrie, mai ales, că aia turnase puhoaiele și în București, nu le stricaseră nimic în grădină. Le fusese teamă de ape, dar scăpaseră cu bine, locul casei se găsea departe de lac, apele revărsate de acolo nu au ajuns niciodată până la ei. Doar pârâul din marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
1965, cum, nu se ridică Oltul?, cum de nu își înalță apele până la cer, să cuprindă satul ăsta și toată România, neică, ne luară ăștia tot, vorbesc cu dumneata, că afară, cu lumea, nu pot vorbi, mi-e frică, toți toarnă la Securitate, în martie, muri Dej și îl puseră prim-secretar pe Ceaușescu, cine-o mai fi și ăsta?, cică l-a propus Maurer de câteva zile, pe 21 august, făcură din Republica Populară Română o altă țară, ne cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
astupat,/ Peste mine trece acum un drum lesnicios. Cuvântul ăsta lesnicios e teribil, nici nu vreau să-l mai spun vreodată. M-au nivelat. Nu cineva. Viața. — Te-au nivelat și comuniștii, ai colaborat cu ăia? Nu, nu mi-am turnat părinții, cum au făcut-o alții, nici ai mei nu m-au turnat pe mine, am auzit că un tată și-a turnat băiatul care se juca cu alt vecin, amândoi copiii, aveau vreo 12 ani, se jucau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nici nu vreau să-l mai spun vreodată. M-au nivelat. Nu cineva. Viața. — Te-au nivelat și comuniștii, ai colaborat cu ăia? Nu, nu mi-am turnat părinții, cum au făcut-o alții, nici ai mei nu m-au turnat pe mine, am auzit că un tată și-a turnat băiatul care se juca cu alt vecin, amândoi copiii, aveau vreo 12 ani, se jucau de-a granița și vroiau să treacă un gard despre care ziceau ei că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nivelat. Nu cineva. Viața. — Te-au nivelat și comuniștii, ai colaborat cu ăia? Nu, nu mi-am turnat părinții, cum au făcut-o alții, nici ai mei nu m-au turnat pe mine, am auzit că un tată și-a turnat băiatul care se juca cu alt vecin, amândoi copiii, aveau vreo 12 ani, se jucau de-a granița și vroiau să treacă un gard despre care ziceau ei că e granița, ei bine, tată-său l-a turnat la Secu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și-a turnat băiatul care se juca cu alt vecin, amândoi copiii, aveau vreo 12 ani, se jucau de-a granița și vroiau să treacă un gard despre care ziceau ei că e granița, ei bine, tată-său l-a turnat la Secu imediat, le-a spus că băiatul vrea să fugă din țară!!!, și copilul a fost internat la o școală de reeducare, de-a înnebunit puștiul. La mine în familie n-a fost asta, eu doar am recitat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
măr copt, Rita mea, era în brațele unui ăla, un june ce-și băga mâinile în tricoul nevestei mele, în timp ce ea chițăia veselă, la început, nu m-au văzut, m-am uitat mult la ea, de departe, vroiam să-mi toarne Dumnezeu cianură pe retină, dar nimeni nu făcea asta, când n-am mai răbdat, din doi pași am fost lângă ei, junele a sărit roșu în picioare, am văzut că îi e frică, mă știa tot Bucureștiul, mă știa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și-ajungi ca, după 1.000 de victorii de-astea, toate să fie la fel. Fidele?, glumeam eu, da, fidele ca-n poezia aia celebră, nu recita niciodată de la început, nici nu cred că știa textul tot, da’ el îmi turna mie, cu apropo: „...Alții spun că, totuși, nu-i de vină el/ Că din contră, Mișu e un soț model,/ Însă ea, Popeasca, este o ingrată,/ C-ar fi stat și-acuma tot nemăritată,/ Dacă, din păcate, nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
La toamnă, să vii la struguri, să-i culegem. Mă gândeam să aduc niște studenți, e mai ieftin, adică... nu mă costă nimic. Dar poți veni și tu, dacă ești cuminte. Bărbatul vorbește mult, nesfârșit, nu mai termină, îi tot toarnă fetei bolboroseli fără hotar, ca și cum cerul și pământul ar trebui acoperite cu vorbe. A aruncat, în sfârșit, furtunul și s-a apropiat de tânără, o urmărește cu ochiul lui de specialist în femei, cum merge fata asta, încet, printre ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cineva, de unul care critica regimul lor comunist, zicea că e nebun. În situații mai grave, îl și internau la ospiciu... Și Tina se uită lung la Maestru. Oare Octavă al meu... o fi scris el Nota către ăia? A turnat el despre unul și altul?, despre colegii lui din teatru, despre femeile cu care s-a culcat? Mâna lui cu degete așa de frumoase a putut să toarne la ăia? Mâna lui? În privirile ei, apare pentru prima dată disprețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Oare Octavă al meu... o fi scris el Nota către ăia? A turnat el despre unul și altul?, despre colegii lui din teatru, despre femeile cu care s-a culcat? Mâna lui cu degete așa de frumoase a putut să toarne la ăia? Mâna lui? În privirile ei, apare pentru prima dată disprețul... Mi-e frig!, nu mă primești prea bine!, dar Tina simte că nu de frig îi e teamă, ci de altceva, mult mai complicat, adică de bărbatul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
al grădinilor suspendate, să cunoască o fată care să arate la fel de grozav - cel mai bine chiar pe fata de pe scenă, al cărei păr să fie scăldat În lumina lunii, În timp ce, la cotul său, un chelner vorbind o limbă ininteligibilă ar turna În cupe un vin scânteietor. La ultima lăsare de cortină a slobozit un suspin atât de prelungit, că spectatorii din rândul din față s-au răsucit, l-au privit lung și au declarat, destul de tare ca să fie auziți: — Ce remarcabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
publice În Nassau Lit.: Clovnule, bună dimineața... De trei ori pe săptămână Ne ții pe jar când ne vorbești, Tachinându-ne sufletele Însetate Cu anii onctuoși ai filosofiei tale... Bine, iată-ne, suta ta de oi, Reglează-ți vocea, cântă, toarnă vorbe... noi dormim... Doar ești student, cum ni se spune; Ai făurit, mai zilele trecute, Un plan de curs, din câte știm Extras dintr-un uitat folio, Ai adulmecat izul unei ere, Umplându-ți nările de praf, Și-apoi, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sloane, care are un fel de a fi rar și distins. — Da, a susținut-o Axia, intrând, dar și pentru Amory. Îmi place de Amory. S-a așezat lângă el și și-a pus căpșorul galben pe umărul lui. — Eu torn În pahare, a zis Sloane; tu, Phoebe, adaugă sifonul. Au umplut tava cu pahare. — Gata, să-i dăm drumul! Amory șovăia, cu paharul În mână. Timp de un minut, tentația l-a Învăluit ca un vânticel cald și, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu ochii ageri, albaștri, ațintiți În depărtare, Încercând să vadă cum mărșăluiesc spre ea, peste grădini, tragediile viitoare. Era invidios pentru poezia aceea. Ce mult i-ar fi plăcut să vină, s-o surprindă sus, pe zid, și să-i toarne aiureli romantice În timp ce ea stătea deasupra lui, În aer! Începea să simtă o gelozie teribilă față de orice lucru legat de Clara: trecutul ei, pruncii, bărbații și femeile care se călcau pe picioare ca să bea cu sete din izvorul proaspăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-mi, l-a Întrebat Eleanor În cele din urmă, a fost o blondă sau o brună? - O blondă. - Mai frumoasă decât mine? - Nu știu, i-a răspuns sec Amory. Într-o seară, când se plimbau, a răsărit luna și a turnat peste grădină o splendoare copleșitoare, transformând-o Într-un tărâm de basm În care Eleanor și Amory, forme neclare, fantomatice, exprimau frumusețea eternă prin stranii șoapte de elfi Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
izbucnit Jill Într-un râs vesel. Mâncarea ne-a stricat petrecerea. Cam pe la ora două am comandat să ni se trimită În cameră un supeu zdravăn. Alec nu i-a dat bacșiș chelnerului, așa că sunt sigură că ticălosul ne-a turnat. Proasta dispoziție a lui Jill parcă se Împrăștia mai repede decât umbrele nopții. - Să-ți spun ceva, a spus fata apăsat. Când mai vrei să Înscenezi o escapadă din asta, ține-te departe de băutură, iar când vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de varză, să nu bea pe stomacul gol. - S-a supărat pe mă-sa că l-a făcut țigan și-a plecat așa, fără să-și mai ia ziua bună. - Acuma asta e. Să fie de sufletul lui, îi mai turnă Mișu un păhărel de whisky. - Da n-a avut noroc săracu. - L-au mâncat leii? - Aș! Mai rău! L-a prins dresorul că cică făcea... mă rog... aveau o iapă acolo, la dresură, drumul era lung, și cică Sorinel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]