3,106 matches
-
din umeri. Se uită la ceas. Trebuie să plec. Îmi pare bine că te-am văzut, Becky. — Te duc până la lift, zice Danny și îmi aruncă o privire radioasă. Când ies din raion, simt că mă cuprinde un val de ușurare. Dumnezeule, a fost cât p-aci. Nu-mi vine să cred c-am scăpat așa ușor. — Hei! aud deodată o voce din spatele meu. Ia uite la astea! Sunt noi, nu? Peste umărul meu trece o mână cu manichiură perfectă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care are legătură cu nunta. Îmi întâlnește privirea. Am dreptate? O, Doamne. De unde a aflat? Am avut atâta grijă, am fost atât de... — Am dreptate? repetă Christina blând. Câteva clipe rămân nemișcată. Apoi, încet, încuviințez din cap. E aproape o ușurare să simți că secretul tău întunecat iese la iveală. — Dar de unde ai aflat? zic, lăsându-mă să cad în scaun. — De la Laurel. — Laurel? Sunt zduguită de șoc. Dar eu niciodată... — Mi-a zis că e evident. Plus că ți-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trece rapid în revistă toate posibilitățile, de unele dintre care sunt destul de sigură că mami nici măcar n-a auzit. (Sinceră să fiu, nici eu nu auzisem, până să mă mut în West Village.) Sfârc, zice în cele din urmă, spre ușurarea mea. Stai așa, să văd dac-am înțeles bine. Lucy a fugit cu... un baterist... care are piercing în sfârc. — Și care stă într-o rulotă, se bagă și tati, semnalizând stânga. — După cât s-a muncit Tom să facă sera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
faci și îmi povestești tot când vin săptămâna viitoare. — Nici o problemă. Înțeleg. Ai nevoie de o pauză. Becky, îți promit, dacă nu e o urgență, te las în pace. Hai, vacanță plăcută! — Mersi. Pa, Robyn. Pun receptorul jos, tremurând de ușurare. Slavă Domnului că am scăpat de ea. Dar nu mă simt deloc în siguranță. Acum Robyn are numărul de aici. Și ar putea să mă sune la orice oră. Zău, ce înseamnă urgență la organizarea unei nunți? Probabil că orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îngrijorată. Să trec pe acasă mai întâi? — N-ai timp de asta acum! zic panicată. De ce anume ai nevoie? — Costumaș întreg pentru bebe... scutece... chestii de-astea... Păi și de unde... Mă uit în jur pierdută, apoi, cu un val de ușurare, zăresc firma de la Peter Jones. — OK, zic și o apuc de braț. Hai. În clipa în care intrăm vijelios la Peter Jones, caut din priviri o vânzătoare. Și, slavă Cerului, uite că apare una, o femeie drăguță între două vârste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
găsesc mai întâi o soluție - și abia pe urmă să îi spun. Mă înțelegeți. — Sigur că da. Ce bine! Uite ce bine comunicăm, din prima! — În această situație, spune Garson Low, am să intru direct în subiect. Absolut! spun, cu ușurare. Așa se întâmplă atunci când consulți cel mai scump avocat din Manhattan. Totul se rezolvă cât ai clipi. — În primul rând, trebuie să vă spun că respectivul contract a fost extrem de inteligent întocmit, spune Garson Low. — Știu, încuviințez. Și sunt câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sforțez să mă concentrez. Da. Mă duc să-ți aduc câteva haine care cred eu că o să ți se potrivească. Ies din cabină și încep să adun rochii peste rochii. Și, fără veste, simt cum încep să mă relaxez. Ce ușurare să mă pot gândi și la altceva decât la nuntă! — Bună, Becky! spune Erin, trecând pe lângă mine cu doamna Zaleskie, una dintre clientele ei obișnuite. Hei, tocmai vorbeam cu Christina, trebuie să dăm petrecerea burlacilor! O, Doamne. Știi, fiica mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke reapare, ștergându-și palmele una de alta. — Nu-mi plac cei care dau buzna neanunțați, spune sec. — Bravo! strigă o femeie pe care nu o cunosc. Luke face o scurtă plecăciune, cineva izbucnește într-un râs extrem de sonor, de ușurare și curând întreaga asistență începe să aplaude. Îmi bate inima atât de tare, că nu știu dacă am să mă mai pot ține pe picioare. În clipa în care Luke vine lângă mine, îi iau mâna și el mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
deschise. Și pe urmă ieșim. Ușile duble masive se închid în urma noastră și ne aflăm pe coridorul tăcut mochetat cu pluș, în care nu se află decât doi portari, care privesc țintă în fața lor. — Am reușit, zic, aproape râzând de ușurare și de fericire. Luke, am reușit! — Am înțeles, zice Luke, încuviințând. Bravo nouă. Acum, dacă ești drăguță, vrei să-mi spui și mie ce naiba a fost toată povestea asta? Douăzeci și unu Laurel a aranjat totul la milimetru. Avionul ne așteaptă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fost primită cu răceală, ca să folosesc un eufemism . Criticul ori n-a citit-o ori a minimalizat-o în mod voluntar. Cartea nu are nici un ton profesoral (e nevoie totuși de o etichetă), dimpotrivă e o invitație la confesiune, pentru „ușurarea” unor psihisme „obosite”. Caracterul purificator al artei în general și al confesiunii, în special, era întîiul ei țel. Iar al doilea factura povestirii care încerca să împletească un comentariu (psihologic) cu o substanță epică (mărturisirea subiectului). Nici una, nici alta nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
viața lui G. Ibrăileanu” (cinci părți), îl considera el însuși un „omagiu postum” adus criticului care îi fusese profesor în facultate. Omagiul consta în efortul de a strînge orice amănunt despre acesta. Cînd a terminat ultima parte avea starea de ușurare și de bucurie a unuia care și-a îndeplinit o mare datorie. Minuțiozitatea sa era o formă a abnegației. De aci răbdarea de a nu da drumul la tipar „materialului” pînă nu erau lămurite toate informațiile și puterea de a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
deosebit de comercial. E destul de clar (deși mă tem că nu suficient de clar ca să percuteze în toate Multiplexurile lumii) că scenele de execuție de aici nu urmăresc să declanșeze aplauze tembele ; tensiunea anticipării nu e plăcută, ci doar apăsătoare, iar ușurarea de după n-are nimic euforic. Pe de altă parte, oare Jordan nu simplifică și el problema morală prezentîndu-ne o eroină care, deși caută război, de ucis nu ucide decît în legitimă apărare ? Asta nu e tot. Primul indiciu că asta
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
oarecum crispată, pe personajul care cîntă, de parcă ar aștepta nici ea nu știe ce (tăietura ?, sfîrșitul cîntecului ?), iar la sfîrșit obișnuiește să se retragă la mare distanță sau la mare înălțime, slobozind tradiționala vedere generală ca pe un oftat de ușurare care vrea să pară unul de extaz. Dilema Veche, februarie 2008 La nivel înalt Războiul lui Charlie/Charlie Wilsons War (SUA, 2007), de Mike Nichols Nu credeam că Hollywood-ul de azi mai e în stare să producă un divertisment
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
unul și același lucru cu propria nulitate. ̨ n plus, oricît de emancipat s-ar crede, e blocat psihologic în rolul tradițional al masculului, care nu mai e mascul dacă-și lasă soția să-l întrețină. De aceea primește cu ușurare vestea că ea a rămas gravidă din nou. Deci planul pică ; a scăpat. Dar soția nu-l iartă pentru ușurința cu care renunță, cînd ea e dispusă, după cum spune, să facă orice pentru el. în realitate, e greu de determinat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Priponești - sat de oameni gospodari, „tot unul și unul”, și-a sporit numărul cu vreo 25-30 de școlari ce reveneau acasă de sărbători. Revenit acasă după trei luni, toate mi se păreau mai bune și mai frumoase. Doamne, cu ce ușurare și degajare pășeam acum pe ulițele satului natal! În trei luni de școală trăisem intens în mijlocul unei lumi străine și necunoscute, sfâșiat de dorul de casă și de satul natal în care fusesem atât de fericit, ca orice copil la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă întorsesem, la încheierea misiunii, cum era și normal, dar de ce era întoarcerea mea atât de interesantă pentru ministru? Când am intrat în secretariatul direcției și apoi la director (regretatul ambasador Corneliu Bogdan), am remarcat și acolo un sentiment de "ușurare" (perceput ulterior și la colegii din direcție și la alți "oameni de bine"). L-am întrebat ca atare pe ambasadorul Bogdan ce-i cu "s-a întors Macovei" și acesta a răspuns: "Dragul meu, suntem în Ministerul de Externe, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întrebându-l, la rândul meu, dacă au comis, chiar stând în hotel, vreun delict, primind răspuns negativ. Pentru a putea pleca liniștit în concediu, am luat legătura cu cei de la Swissair, întrebându-i când are "grupul" zborul de întoarcere. Spre ușurarea mea, mi s-a comunicat că a doua zi. Nu-mi venea să cred! 80 de români au trecut oceanul pentru a sta 72 de ore într-un hotel din Montevideo! Eram tot mai convins că nu veniseră cu Swissair
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În spații secrete, disimulate de semiîntuneric și fum de lemn de santal! Faptul că mă aflam În plină lumină, În anticamera cabinetului unui doctor, mă dezamăgea puțin, dezamorsând fanteziile mele cu iz mistic, dar În același timp era și o ușurare. Venind din comunism, noțiunea de guru-leader, de dogme și de grupări ca la partid mă oripila, chiar dacă pretextul era cercetarea spiritului. Cunoscându-l pe Peter, nu ar fi trebuit să am nici o suspiciune și eram uimit să simt cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care era angajat tot colectivul de soliști, dansatori, mimi, acrobați, alături de coriștii și muzicienii ansamblului Les Arts Florissants. Grațioasele zeițe ale teatrului baroc mi-au spulberat, cu bucuria și Încrederea lor În triumful dragostei, și ultimele rămășițe ale melancoliei. Ce ușurare! Am ieșit din depresie. Debut la Metropolitan Dată fiind atmosfera destul de convențională a lumii operei din New York (fapt paradoxal Într-un oraș atât de efervescent), nu e de mirare că primeam invitații să regizez ori din Europa, ori din restul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trupuri de tigri și niște țărănoi cenușii cu o trompă și mai dureroasă, dar mai leneși: anihilarea a doi sau trei asemenea bețivani Împuțiți pe care-i striveam cu mâna Înmănușată pe gâtul calului Îmi producea o splendidă senzație de ușurare empatică (pe care un dipterist n-ar aprecia-o). În orice caz, preferam În vânătorile mele de fluturi mersul pe jos oricărei alte forme de locomoție (bineînțeles cu excepția unui scaun zburător care să lunece agale pe deasupra covoarelor de plante și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tradiție a adulterelor elegante. Cețurile reci ale zorilor și patru câini rasa marele danez, cu memorie scurtă, Îl vedeau pedalând Înapoi și la 8 dimineața Începea pentru el o nouă zi. Mă Întreb dacă Max n-a simțit o oarecare ușurare când, În toamna aceluiași an (1909), a părăsit scena aventurilor lui nocturne pentru a ne Însoți În a doua călătorie la Biarritz. Și-a luat două zile libere pentru a vizita spăsit și cucernic Lourdes-ul, În compania frumușelei și ușuraticei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-l văzusem niciodată până atunci și chicotind cu o fetișcană de la bucătărie, În timp ce eu remarcam abia atunci ceafa ei goală și ochii Îndrăzneți. După ce Iuri și-a terminat cea de-a treia convorbire interurbană (am observat cu un amestec de ușurare și dezamăgire cât de groaznică era franceza lui), ne-am dus pe jos până la băcănia din sat, pe care altfel n-aș fi visat niciodată s-o vizitez, și În nici un caz să mai și cumpăr o jumătate de kilogram
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Apoi, Într-o zi de primăvară a anului 1918, când puful roz al florilor de migdali Însuflețea versanții mohorâți ai munților, bolșevicii au dispărut, fiind Înlocuiți de o armată germană ciudat de tăcută. Rușii patrioți erau sfâșiați Între senzația de ușurare animalică de a fi scăpat de călăii băștinași și necesitatea de a recunoaște că Își datorează izbăvirea unor invadatori străini - și pe deasupra germani. Aceștia pierdeau Însă războiul În vest și veneau la Ialta În vârful picioarelor, zâmbind sfioși, o armată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care, la rândul ei, condiționa permisiunea de a traversa Atlanticul. Dintr-odată, am simțit că odată cu rezolvarea problemei mele de șah, se Încheiase În mod satisfăcător o Întreagă perioadă a vieții mele. Pretutindeni În jur era liniște; sentimentul meu de ușurare parcă produce gropițe În obraji. În camera de alături dormeai tu și copilul nostru. Veioza de pe masa mea avea un abajur dintr-un con de hârtie albastră, și (o amuzantă precauție militară) lumina care rezulta dădea o nuanță lunară aerului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de veselă și de convinsă erai de dispersia rapidă a ceea ce eu percepeam a fi o oprimare dureroasă; și când, În sfârșit, grosolana bulă de aer se ridica și exploda din gura lui sobră, eu trăiam un minunat sentiment de ușurare, În timp ce tu, murmurând un fel de felicitare, te aplecai să-l depui În crepusculul tivit cu alb al pătuțului lui. Știi? Mai simt și acum În Încheieturile mâinilor ecourile dibăciei cu care manevram căruciorul, de pildă apăsarea rapidă În jos
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]