2,430 matches
-
treaptă după treaptă. Dar noi ce trebuie să facem?... Cîndva, urmașii noștri vor numi cîteva dintre generațiile noastre generații de papă-lapte: mai întîi am îngăduit cu supușenie să fim bătuți cu milioanele, pe urmă i-am ocrotit cu grijă pe ucigași, să-și trăiască fericiți bătrînețile. Ce-i de făcut dacă marea tradiție a căinței rusești ei n-o pot înțelege și li se pare ridicolă? Ce-i de făcut dacă frica animală de a îndura măcar a suta parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
obligați să-i căutăm și să-i judecăm pe toți! Să-i judecăm nu atît pe ei, cît mai ales crimele lor. Să facem ca fiecare dintre ei să spună cu glas tare: Da, am fost un călău și un ucigaș. Și dacă acest lucru ar fi rostit în țara noastră numai de un sfert de milion de ori (proporțional, să nu fim mai prejos de Germania Occidentală), poate că ar fi de ajuns? În secolul al XX-lea nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
modice, au fost răspîndiți în diverse penitenciare, uneori în aceeași celulă cu supraviețuitorii vechii lor activități educative. Coabitarea călăului cu victima nu se putea să nu ducă la conflicte violente, astfel că, printr-o dispoziție reparatorie a ministrului Alexandru Drăghici, ucigașii au fost izolați în închisoarea de la Ocnele Mari, departe de furia celor ce nu își pierduseră încă memoria. Nu le-a fost dat însă să-și ispășescă pînă la capăt pedeapsa. Ministerul Afacerilor Interne i-a iertat repede, și pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
onară, și va trece jumătate de an până la eliberarea lui, când va ajunge să scuipe sânge. Un an mai târziu, un comando legionar îl execută pe Armand Călinescu, iar iubita sa, interpreta Maria Tănase, scapă ca prin minune de mâinile ucigașilor. Aproape fiecare zi aduce cu ea un nou asasinat, o crimă și mai plină de cruzime, vești îngrozitoare apoi din toată lumea, care e pe cale să explodeze. Un sentiment de nesi- guranță îi cuprinde pe toți oamenii, care nu știu cine va mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să intru în detalii în privința asta. Pentru cei care nu erau prezenți atunci, iată versiunea lui Cliffs Notes: că am scris un roman despre un tânăr bogat și influent de pe Wall Street pe nume Patrick Bateman care întâmplător e și ucigaș în serie, devorat de o imensă apatie în plină eră Reagan, anii ‛80. Romanul e pornografic și extrem de violent, astfel încât editorii mei, Simon & Schuster, au respins cartea din rațiuni de bun-gust, renunțând la un avans gras de șase cifre. Sonny
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și înainte de publicare controversa și scandalul stârnite de roman au atins proporții considerabile. N-am dat curs inițiativelor din presă - vocea mea ar fi fost acoperită de smiorcăieli pline de indignare. Cartea a fost acuzată că inoculează conștiinței publicului un ucigaș în serie agreabil. A fost recenzată în The New York Times cu trei săptămâni înainte de publicare sub titlul „Nu cumpărați cartea asta“. A constituit subiectul unui eseu de 10000 de cuvinte scris de Norman Mailer în Vanity Fair („primul roman de dată recentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vara lui Jeffery Dahmer, celebrul homosexual-cannibal-ucigaș în serie din Wisconsin, și atunci am fost sigur că individual fusese influențat de American Psycho, fiindcă ororile comise de el erau la fel de groaznice ca acelea ale lui Patrick Bateman. Și pentru că existase un ucigaș în serie în toate locurile alea împuțite - în Toronto, pentru Dumnezeu - care citise cartea și preluase modelul a două dintre crimele relatate în carte, am dat o serie de telefoane surescitate, la beție, agentului meu de la ICM și editorilor de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
clor. Acid clorhidric, domnule Ellis. Am închis din nou ochii. Nu voiam să mă mai gândesc la cartea aceea. Avusese de-a face cu tatăl meu (turbarea lui, obsesia cu statutul social, singurătatea lui) pe care îl transformasem într-un ucigaș în serie ficțional și nu aveam de gând să mă supun din nou acelei experiențe - de a mă confrunta iarăși cu Robert Ellis sau Patrick Bateman. Depășisem faza carnagiului pitoresc atât de prezent în volumele concepute în anii tinereții, trecusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
roman: va muri chiar informatorul, după ce va preda comanditarului toate informațiile. Crima se va întâmpla la Berlin, iar asasinul se va întoarce în țara sa, o țară din fostul lagăr socialist. Îl rugăm să nu ne facă pe noi, moldovenii, ucigași ai președintelui rus. Râde... Nu, nu s-a gândit la noi, știe că moldovenii sunt pașnici. De altfel, scriitorii din Trenul Literaturii vor figura în roman cu nume schimbate. A observat cu atenție echipa noastră și a înțeles că aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în aceste luni, reprezentanții rebeli ai acestor 12% au intensificat campania lor teroristă, dau numeroase lovituri și săvârșesc fărădelegi aproape în fiecare zi. Toată lumea știe cine sunt aceștia și care sunt susținătorii lor. Însă nu li se întâmplă nimic, atât timp cât ucigașii operează în altă parte. Cineva din Trenul Literaturii m-a întrebat cum poate Guvernul spaniol să tolereze aceste lucruri. Dar ce altceva ar putea să facă un regim democratic? Să abandoneze 88% din populație în mâinile acestor ucigași? Tancurile Armatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și ele dreptul s-o povestească?" Bună idee. Numai că așa-i tradiția, cam peste tot, cei uciși fac istoria, iar cei care ucid o povestesc. Iar, în Liban, un fel de pact ancestral îi leagă pe cei uciși de ucigași. Există nu mai puțin de optsprezece confesiuni recunoscute și patru sute de mii de palestinieni în taberele lor, acești abandonați ai soartei fiind lăsați să fiarbă în suc propriu și interzicându-li-se să facă ceva pentru a-și câștiga existența
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
același Flaubert ca vizitator creștin pe străduțele arabe din Ierusalim, care-i arabul rătăcit pe străzile evreiești ale orașului care nu ar simți-o ca fiindu-i adresată? Același scenariu, aceeași distribuție. Pumnalul a fost folosit pentru prima oară de ucigașii plătiți, reluat apoi de hașișinii** care veneau să-i asasineze pe cruciați în casele în care locuiau, iar grenada care a urmat n-a fost în niciun caz mai prejos. Guvernanții englezi din 1946 îi numeau teroriști pe viitorii guvernanți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
case, nu se dădeau, ziceau că are să le fie frig, că nu sunt obișnuiți. Și pe urmă își făceau cruce și mulțămeau: "Mulțămim, Dumnezeu să-ți ajute, cucoane, că ne-ai scos la lumină". Un hoț, scapat din închisori, ori ucigaș urmărit a stat toată vara în mijlocul popușoaelor, la niște girezi vechi de grâu. Sta sus pe girezi. Când se apropia cineva, străin, se lăsa prin popușoae. Seara, se ducea între oamenii de la mașină, mânca cu ei, se juca cu fetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toată lumea, că a plecat, căci odăile ei rămân închise și oarbe câteva zile, până ce vecinii simțesc un miros de hoit: era în vremea verii. Cercetează, caută, deschid cu sila și găsesc pe Armeancă moartă, cu capul zdrobit c-un pietroiu. Ucigașul sau ucigașii întraseră prin gârliciul unei pivniți, care da într-un antret. Și din acel antret intraseră în odaie și făptuiseră asasinatul. Judecătorul de instrucție bagă de seamă la toate cele petrecute și la împrejurări și din prima zi bănuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a plecat, căci odăile ei rămân închise și oarbe câteva zile, până ce vecinii simțesc un miros de hoit: era în vremea verii. Cercetează, caută, deschid cu sila și găsesc pe Armeancă moartă, cu capul zdrobit c-un pietroiu. Ucigașul sau ucigașii întraseră prin gârliciul unei pivniți, care da într-un antret. Și din acel antret intraseră în odaie și făptuiseră asasinatul. Judecătorul de instrucție bagă de seamă la toate cele petrecute și la împrejurări și din prima zi bănuiește pe negustor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
A făcut un gest cu mîna ca și cum ar fi pompat. - I se vedea creieru’ și sîngele curgîndu-i din el. Jack a-nceput să rîdă necontrolat. - Prietena mea mă aștepta afară-n mașină. M-a făcut... ha-ha-ha!... mi-a zis... ha-ha-ha!... ucigaș cu sînge rece. A rîs pînă s-a-nroșit la față. *** La cîteva seri după Întîlnirea cu Roy și Herman am folosit una dintre sirete și astfel am avut prima experiență cu marfa. O siretă e ca un tub de pastă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Sau a fost mai degrabă modestul Scambrilla?54 Pentru reinvestire-ai pus pe drumuri O delegație de Panciatichi și Cancellieri. Mesajul lor de l-aș fi cunoscut, O teribilă suferință să-ți promit aș fi putut: Cu propriile-ți mâini ucigașul tău însuți să fi devenit. Este ușor de imaginat că Manetti s-a simțit ușurat când a fost numit, înainte ca termenul sau să se fi încheiat și departe de Pistoia, ambasador al noului ales Nicolae al V-lea55. iii. Rămâne
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pretutindeni în anumite zone înapoiate ale Balcanilor. Conform acestui obicei, dacă un membru al unui clan sau al unei organizații asemănătoare îl ucidea pe un membru al altui clan, trebuia luată viața unui membru al clanului din care făcea parte ucigașul. Dat fiind că acest act cerea la rîndul lui răzbunare, lanțul crimelor putea fi foarte lung. Chiar și atunci cînd guvernul central dădea o sentință de condamnare la moarte în urma unui proces perfect legal, aceasta trebuind să fie dusă la
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
că nu contează, tot o față de om de nimic am. Las’ că știu io cum sunteți toți ăștia, intrați prin blocuri și umpleți cutiile poștale cu fluturași și pliante de-alea de la Metro. Dintr-o dată căpătasem un nou statut. Din ucigaș plătit devenisem ceva între poștaș și comis voiajor. Și asta mi-a displăcut profund. Măcar Jack Spintecătorul avea ceva de artist, știa meserie. Condiția de factor poștal, de rotiță birocratică îmi displăcea de-a binelea. Baba n-avea pic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
anume pentru liniștea orașului și cru țarea nervi lor noștri. Acest București de altădată, familiar, ospitalier și În găduitor cu toată lumea, În care am copilărit, am trăit, m-am bucu rat și m-am Întristat - și În care Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, Își Încheia cariera, după ani de pușcărie, ca număr de atracție pe zece bani În târgul Moșilor, alături de sirene de mare, ju mătate femeie, jumătate pește, de vițelul cu două capete și de dama tatuată. Acest București al nostru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiul colibei“, cum se intitula. Era apoi nepot de iobagi revoltați, cum fu străbunicul, Pietraru, volintir de-ai lui Tudor Vladimirescu, de care ticăloșii de panduri s-au lepădat fiindcă-i spânzura pentru furti șaguri, dându-l cu mâinile legate ucigașilor săi și luând-o apoi la sănă toasa prin coclaurile Vâlsanului, la Mălureni, la Brediceni și la Stroești, unde le-am găsit vetrele prin porumbiștele de azi de sub râpa Dadelor și unde strămoșul s-a așezat pe un pinten de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Em. Lahovary, directorul monitorului liberal L’Indépendance Roumaine, căruia i s-a ridicat fântâna amintitoare a morții sale tragice, aproape de locul dramei, lângă sala Tirului, azi Opera Română, pe cheiul Dâmboviței. O soartă iabrașă fu Însa rezervată - cine știe de unde? - ucigașului semeț, care avea să vadă, cu ochii lui de fost ministru al armatei, dezastrul țării din toamna lui 1916; zvâr colindu-se și blestemându-se pe patul morții la știrea Înfrân gerilor noastre și fără a apuca sfârșitul norocos al războiului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce să vă spun, tare bine Într-o ase menea lume de excese temperamentale, În care-mi plăcea să mă ames tec ca să mă dezintoxichez de ultimele mele rămășițe intelectualiste, dând mâna În târgul Moșilor, aci aproape, cu Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, petrecându-mi pe după gât șarpele boa În menajerii, Întrecându-mă la „darea la țintă“ sau la „Încercarea puterii“ și suindu-mă cu picioarele pe decolteul cât masa al femeii uriașe de 150 de ocale. La unul din aceste baluri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
devină vreodată prea strîns, făcînd loc unui stil care preferă să rămînă ascuns vederii. Pusă În pagină, proza sa face lumină, dar nu se hrănește din strălucirea imperceptibilă a narațiunii. Cursul ei e undeva Între descrierea senzațiilor (În Episoade, „hotărît, ucigașul lăsa În urmă o dîră de colibe arse, de tristețe aspră...“) și relatări narative În care el se caută pe sine (În Jurnal: „Omul, măsura tuturor lucrurilor, vorbește aici prin gura mea și povestește pe limba mea ceea ce mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
adunase o gloată pestriță: proprietarul, cu filosofia sa elementară de viață; Doña Carolina, o bătrînică surdă și săritoare care ne-a făcut ceainicul de mate să arate ca nou; un bețiv, un mapuche∗ greu de cap care arăta ca un ucigaș; doi clienți mai mult sau mai puțin normali și regina adunării, Doña Rosita, care era cam nebună. Conversația se desfășura În jurul unei Întîmplări macabre la care asistase Rosita; se făcea că ea - și numai ea - văzuse cum un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]