2,898 matches
-
nu era Silvio Berlusconi, ci o actriță care Îl imita, Sabina Guzzanti. Falsul Berlusconi tăcu, iar telecamera Încadră fața lui Michele Santoro. — Mister Verità e un adevărat profesionist. Am avut ocazia să-l cunosc, spuse Sasha. — Pe bune! exclamă Olimpia, uimită. Și eu l-am văzut, la Cinecittà, În studiouri. Am făcut parte din public de două ori, adăugă ea dregându-și vocea, căci Solari ăsta era un tip cu licență, de un anume nivel, nu ca vagabondul ăla de Buonocore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Dumnezeu că și-a adus aminte de copii, bodogăni Olimpia. Pe ăla nu-l roade conștiința pentru nimic În lume, Îs doi ani de când copiii ăștia parc-ar fi orfani, dacă și asta-i familie... Nu răspunde, spuse Emma uimită. Valentina nu-și Închidea niciodată telefonul, butona mereu SMS-uri, sonerii și Dumnezeu mai știe câte altele, și chiar dacă pe ea o enervau sunetele acelea metalice și o scotea din minți că trebuia s-o plătească În fiecare săptămână câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e foarte afectuoasă cu puiul ei și Îl crește cu multă grijă, urmă Valentina. Familia de bază a elefanților e o femelă adultă căreia i se alătură puii ei până la vârsta de paisprezece ani. Știi totul despre animale, observă Antonio - uimit. — Mama mi-a cumpărat Enciclopedia Naturii, spuse Valentina, mușcându-și apoi buzele, căci făcuseră un pact de a nu pomeni despre ea chiar astăzi. Îmi plac științele exacte. La științe am cele mai bune note. — Vrei să te faci agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pleacă. Am pierdut-o deja. Și pentru că nu voia să pară indiferent la marea veste pe care ea i-o Împărtășise, Își ridică privirea și Întâlni lumina ochilor ei. Erau strălucitori de fericirea aceea nouă și necunoscută. Înghiți În sec, uimit. Trădat. — De ce nu mi-ai spus? — Pentru că tu nu voiai, răspunse Camilla nespus de nefericită. O strânse În brațe. Respirația ei Îi aburi ochelarii și chiar În clipa aceea, În timp ce-și măcina sufletul la gândul fiicei pierdute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vorbească pentru prima oară. O privea încântat, fără să-i ia în seamă întrebările. Mai întâi, îi atinsese șuvița de păr castaniu lăsată intenționat să cadă din plasa împodobită cu mărgele. Apoi îi pipăise corsetul strâns. Ea vorbea repede, ușor uimită, ușor speriată, nu se poate, îi spunea, ce te-a apucat, doar nu este adevărat c-a intrat dracul în tine, să știi că te spun, ia mâna, nenorocitule... Ar fi vrut s-o sărute, se simțea împins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
auzea ecoul loviturilor moi. - Nu mai bate, Măria ta, că e degeaba, a spus, Zogru, știind prea bine că vorbește unui mort și că oricum nimeni nu-l aude nici pe el. Dar l-a auzit și a întors fața, uimit, derutat, contrariat. - Cine vorbește cu mine? a spus și-a privit drept spre chipul din icoană. - Eu, mărite, eu, Zogru, prins în lemnul porții de 16 ani. - Nu cumva am murit? - De câteva ceasuri. Întâlnirea aceasta l-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
A plutit spre dormitor cu inima strânsă, că îi încalcă intimitatea. Giulia era într-adevăr în mijlocul patului, cu picioarele împletite covrig și cu laptopul deschis. Părea transfigurată, iar degetele se mișcau repede și silențios pe tastatură. Zogru s-a uitat uimit, trecând alene în spatele ei: era pe Yahoo Messenger, într-o conversație cu Andrei Ionescu. 31. Giulia scria de zor, cu ochii fixați pe ecranul alb, de parcă s-ar fi așteptat din moment în moment ca Andrei Ionescu să-i apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giulia și a închis imediat telefonul. Știa că este un abuz, dar i se părea și o situație de necesitate. Din Giulia totul arăta altfel. S-a destins în sângele cald și s-a pus la curent cu sentimentele ei, uimit cât de departe se afla imaginea pe care și-o făcuse despre ea. Era intimidat și cumva jenat pentru că dăduse năvală. În lumea ascunsă a Giuliei erau luciditate și acceptare. Toate contactele ei erau simple utilități. Părinții erau sprijinitorii financiari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Credea cu tărie în această minune. Când o apropie de nas ca s-i simtă parfumul intens, începu să strălucească într-un mod uimitor și cât ai clipi se transformă într-o zână candid cu fața de porțelan. Împărăteasa rămase uimită, bănuiala ei că de aici îi va surâde norocul, începuse să se confirme. Zâna cea bună îi spuse împărătesei că datorită faptului că a fost blândă, bună și credincioasă toată viața ei, acum, la căruntețe îi va dărui doi feciori
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o eternitate pentru a găsi calea după harta voinței, dar li se întâmplă doar adulților, celor care uită poveștile din copilărie, uită totul, chiar și joaca și nu-și mai amintesc nici de ei însăși, îmi explica îngerul sunetelor pierdute. Uimită de ce se întâmplă, priveam cu nedumerire, căci oamenii nu mai cunoșteau nici propriul nume, uitaseră tot. Îngrijorată, îmi luasem zborul către următorul portal din peșteră. Și eu simțeam că am aripi din opere nescrise ale marilor poeți, atunci am știut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de întrebări. Micșa Ana-Rebeca, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Ramna - Caraș-Severin profesor coordonator Almăjan Gabriela O altă dimensiune (povestire SF) Într-o seară, stăteam pe pat și, deodată, un portal se deschise. O lumină purpurie îmi înțepă ochii. Eram uimită; nu puteam înțelege ce se întâmplă. Am atins cu mâna și am văzut că trece prin portal; am simțit o energie ciudată; asta m-a făcut să vreau să explorez spațiul de dincolo de această misterioasă poartă. Am pășit ușor. M-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mary pe jos, leșinată. Era albă ca varul, parcă era moartă. Repede a luat un pahar cu apă și a stropit-o, iar doamna Mary a tresărit, după care i-a explicat cine e acest “Domn Criminalistico”. Sherlock a rămas uimit. A plecat foarte grăbit din apartament cu echipamentul lui de ultimă performanță și i-a întrebat pe localnici unde se ascunde acest criminal. Mulți au zis ca nu știu, dar unul i-a zis că se află în golful părăsit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
diferite mărimi. El a spart tăcerea: Angela, îngerul meu păzitor! M-am ridicat în șezut, pe urmă m-am sprijinit în cot și îl priveam în ochi șoptindu-i la ureche: De ce-ai făcut asta? Se uită la mine uimit, așa că am vrut să continui, dar se ridică și el și privi cerul albastru și spuse: Am vrut să te fac să râzi, să fii tu. Erai prea solitară, așa că eu îți voi fi primul prieten; pe urmă se uită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în brațe, dar, de data asta, când s-au desprins nu mai râdeau. Ruben ne-a povestit apoi că aveau obrajii plini de lacrimi și că se țineau de umeri atunci când s-au întors să-și continue drumul înapoi. Eram uimită. Esau cel roșu, Esau cel însetat de răzbunare, plângând în brațele tatălui meu? Cum putea fi el monstrul care îmi bântuise visele și care răpise cântecul de pe buzele fraților mei? Mamele mele se priveau neîncrezătoare între ele, doar Inna râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
descriu creatura care îmi zâmbise. Nu mai văzusem niciodată ceva care să semene cu ea - imensă, neagră, cu un rânjet de i se vedeau dinții, cu pielea ca de animal. Am încercat să descriu acel animal pentru Inna, care părea uimită. Apoi m-a întrebat: - Era în apă? Am zis da și Inna a zâmbit. - Ți-am spus că apa va fi destinul tău. Cea pe care ai visat-o e una foarte veche, Taweret, o zeiță egipteană care trăiește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
după ce Re-nefer și-a repetat cererea, Nehesi a trântit ușa de perete și a intrat prin vestibul în marele hol. Stăpânul casei își încheia afacerile de peste zi, cu papirusuri în poală și asistenți în jurul lui. S-a holbat la Nehesi, uimit și fără să înțeleagă nimic, dar când a văzut-o pe Re-nefer, Nakht-re s-a ridicat în picioare s-o îmbrățișeze, iar hârtiile s-au împrăștiat peste tot. Când brațele lui au cuprins-o, Re-nefer a izbucnit în plâns - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cochilii de scoici, excremente. Vindecătorii egipteni puneau balegă de hipopotami sau de crocodili și urină de cai sau de copii pe diverse părți ale corpului în diverse anotimpuri. Câteodată, cele mai odioase amestecuri păreau să funcționeze, dar eu eram uimită cum niște oameni așa grijulii cu propria curățenie acceptau asemenea leacuri nebunești. Deși cunoștințele egiptenilor în arta vindecării erau vechi și adânci, m-am bucurat să văd că eu știam metode și plante despre care ei știau foarte puțin. Meryt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ambasadorul a închis ușa în urma noastră, și ne-a spus s-o luăm drept înainte, între timp am auzit c-a răsucit yala de două ori, să poftim, să intrăm, și atunci am intrat în camera mare, eu am rămas uimit, camera arăta ca un muzeu, pereții erau încărcați cu trofee de vânătoare, antilope, bivoli, urși negri, leoparzi, șacali, într-un colț, un cap de hipopotam cu gura căscată, din mijlocul peretelui, de deasupra căminului, un leu cu coama zbârlită ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Annabelle Îl ajută să-și scoată hainele și Îl masturbă ușor ca să-l ajute să pătrundă În ea. El nu simți mare lucru, afară de catifelarea și căldura vaginului. Curând, Michel Încetă să se miște, frapat de evidența geometrică a acuplării, uimit, de asemeni, de suplețea și bogăția mucoaselor. Annabelle Îl sărută pe gură, Îl cuprinse În brațe. El Închise ochii, Își simți mai clar existența propriului sex, reîncepu să facă mișcări de du-te-vino. Cu puțin Înainte de a ejacula, avu viziunea - extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cel care încalcă regulile ; cel căruia nu-i pasă de lucruri irelevante precum dezordinea de pe birouri. — Ai primit o scrisoare de mulțumire, Samantha. Arnold zâmbește larg și îmi întinde o foaie de hârtie. Din partea președintelui de la Gleiman Brothers pesonal. Iau uimită hârtia pe care mi-o întinde și cobor rapid privirea spre nota scrisă de mână. „... mare stimă... serviciile ei, întotdeauna de cel mai înalt nivel profesional...” — Am înțeles că i-ai salvat câteva milioane de lire la care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
escrocii ăștia pus pe fraudă, să știi. A fost un ditamai articol pe chestia asta în Mail... — Astea sunt ? Tocmai am observat un portchei Tiffany licărind pe pervazul ferestrei. Îl culeg și îl ridic spre ea. — Da ! Trish pare total uimită. Da, astea sunt ! Samantha, ești extraordinară ! Cum le-ai găsit ? — Sunteți foarte amabilă, ridic din umeri modestă. — Ei bine, sunt foarte impresionată ! Mă privește sugestiv. Am să-i spun și domnului Geiger. Da, doamnă, spun, încercând să-mi injectez nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mare surpriză pentru tine ! Care o să te bucure ! — O surpriză ? Ridic privirea nedumerită, în timp ce Trish începe să despacheteze. — Foie gras... mazăre fină... spate de miel.. Trântește o halcă de carne pe masă și mă privește nerăbdătoare. Când îmi zărește expresia uimită, plescăie din limbă cu subînțeles. Sunt ingredientele ! Pentru meniul tău special, de dineu ! Masa va fi la ora opt, e OK ? NOUĂ O să fie bine. Dacă o mai zic de multe ori, o să încep s-o și cred. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta ? — Sinceră să fiu, dacă mă gândesc mai bine, arunc în treacăt, parcă prefer ca scândura de călcat să fie mai joasă. O s-o las așa cum e. — Dar nu poți să calci la înălțimea asta ! spune Trish cu un râs uimit. Trage de mâner ! Trebuie să tragi destul de tare... stai să-ți arăt. Îmi ia scândura din mână și din două mișcări o aranjează la înălțimea care trebuie. Bănuiesc că ești învățată cu un alt model, adaugă înțeleaptă în timp ce clema se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înțeleaptă în timp ce clema se închide cu un țac. Fiecare dintre ele are propria lui șmecherie. — Categoric ! spun, prinzând din zbor această scuză, ușurată. Evident ! Sunt mult mai obișnuită să lucrez cu o... o... o Nimbus 2000. Trish mă scrutează ușor uimită. — Asta nu e mătura din Harry Potter ? Fuck. Știam eu c-o știu de undeva. — Ba da... așa e, spun într-un final, cu fața în flăcări. Dar este, de asemenea, și o marcă foarte cunoscută de scânduri de călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
faci. Scutură din cap, zâmbind. — Fac exact ceea ce vreau să fac. Și deodată, îmi aduc aminte de conversația mea cu Trish și mă ridic în capul oaselor pe iarbă. — Dar sera aia pe care voiai s-o faci ? Nathaniel tresare, uimit. — De unde... Mi-a spus Trish dimineață. A zis că aveai planul de afaceri și tot restul. Ce s-a întâmplat ? Rămâne un moment tăcut și își ferește ochii. Nu-mi pot da seama ce e în sufletul lui. — A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]