13,247 matches
-
ședință "lărgită" cu scriitorii și cu gazetarii, Ghiță Turcitu (încă n-avea probleme cu dantura). Propun! În Comisia Centralei Editoriale să fie numiți lăcătuși, forjori, sculeri-matrițeri, turnători. Să-i întrebăm pe muncitori, să indice ei subiecte scriitorilor, ca să nu mai umble cu... artisticării". "Indicațiile de Partid" deveneau, treptat, dacă nu "convingeri comuniste" ca la Pasăre, autocenzură. Tot Herr Professor (și nu numai el) îmi vorbea despre "referatele de lector". Nesemnate, dar semnalînd orice putea irita ceaușimea. Lui i-au stricat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
anotimp", cum spune Poetul. Aurel Dumitrașcu. Sar la fereastră. Cristoase, l-am lăsat flămînd pe Tănucă. E Dunăre pe mine. De ce nu faci o selecție atitudinală, Iordanco? Mă crezi idiot, să stau să-ți păzesc destoinic sălașul și tu să umbli pînă-n mama huciului? Cineva care ne iubește s-a transmis din cîine-n cîine Richard Lewinsohn... A, eruditul meu cîine se inspiră din Histoire des animaux-leur influence sur la civilisation humaine. ... spune că noi, cîinii, ne-am născut legitim buni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
colo-colo, să descopere din Ciulnița-n Săcele "tineri la fel de valoroși". Depersonaliza foarte apăsat. Bunicii generației PRO își lăsau și ei plete timide și decolorau blugii de Pașcani în genunchi, frecîndu-i cu cărămida, să pară mai americani. Utecistele volubile și dezghețate umblau cu clame în geantă, să le adune părul la spate. Ori cu un basc tovărășesc, tot pentru a le masca pletele. Ai fi zis că tunsoarea neregulamentară și ginșii erau principalii dușmani ai progresului socialistoid. În culisele postului, realizatorul șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
da, le am mereu în fața ochilor, cum se mișcă rapid pe aleea ce iese din rezervație, cum se cambrează ușor, înainte să se așeze pe prispa casei Licornului. Aceeași zi fără noimă. Ea încetase de o vreme să mai vină Umblu singuratic prin ulițele parcului și nu mă pot hotărî unde să mă opresc, cărei ființe să-i vorbesc astăzi care să nu-mi amintească de ea, ce povești aș mai putea să ascult, neauzite de urechile ei. Azi este duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
speranța că-mi voi regăsi jumătatea. Dar pe măsură ce mă apropiam, umbra se plia tot mai mult peste munte și se lungea, după cum eu mă depărtam de soare. Un sentiment tot mai acut de disperare a pus stăpânire pe mine. În timp ce umblam toată ziua fără nicio noimă, am remarcat că mersul meu a devenit dintr-o dată mult mai eficient și mai elegant. Ajuns pe malul unui râu, am privit la imaginea mea din apă și pentru prima dată nu am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avea fluiditatea și transluciditatea unui lințoliu, ce se mișca singur deasupra ei. De sub el, încrețit în valuri, doar picioarele i se dezveleau de la genunchi. Pe ele le recunoșteam, da; ființa, ce părea neînsuflețită din prelungirea lor, mi-era complet străină. Umblam ca siamezii pe aleile rezervației, fără să ne mai atingem, doar privirile noastre se întâlneau în reprize lungi, fără să se plictisească, fără să obosească. Am să-i cer să meargă cu mine într-o zi, în ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
decât să complice lucrurile și mai tare. Numărul trei este cifra magică a acestui proces, patru ar fi de-a dreptul de neconceput. (Sinele Mic împinge Masca și se propulsează el în față.) Sinele Mic: Rahat, domnilor! Să nu mai umblăm cu fofârlica. Parcă onorata curte nu știe ce e aia o pereche și jumătate de coarne? Scumpa noastră Dora ne înșeală pe toți trei deodată și pe rând cu un spuțer ce vine în lipsa noastră, de câte ori noi suntem în parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
furie. Mâneca comună îl trage înapoi.) Sinele Mic: Ia te uită, altă vacă!! De ce oare o fi venind să spună toate astea în fața instanței? Numai cu vaci am avut de-a face toată viața. De aceea ne merităm soarta. Acum umblăm ca vitele legate la același jug. (Încearcă iar să se repeadă spre ea cu violență. Sinele Mare și Masca îl rețin.) Spuneți-i să tacă, altfel o trosnesc. Vaca dracului! Masca face un pas înainte.) Masca: Iertați-l, domnule judecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alimenta. Era sterilă afectiv și probabil și fizic, de vreme ce nu a reclamat vreodată un prezervativ care s-o ferească și era de-acord întotdeauna cu tot ce propuneam. Următoarele zile s-au desfășurat în aceeași monotonie. Făceam dragoste dimineață, apoi umblam tăcuți pe cărări de munte, după-amiaza ne întorceam în cameră pentru o siestă scurtă, dar eșuam mereu în a face din nou dragoste. Au fost cele mai erotice după-amieze din existența mea, despre care nu-mi pot aminti nimic. Decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vor dezvălui propriile gânduri și vei înțelege dacă mai vrei într-adevăr să mori sau nu. Conștientul și subconștientul nu se pun întotdeauna de acord, în plus se determină reciproc. Trebuie să-ți învingi inconștientul, pentru că el este puternic și umblă pe căi ascunse. Sau lasă-i pe alții s-o facă pentru tine, dacă tu nu ești în stare. Ia contact cu toți profeții, ghicitoarele, bioenergeticienii, cititorii de tarot, tălmăcitorii de vise la care ai acces. Nu am vis, răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
magnetice se degajă din acel punct. Adorm instantaneu... Simt o durere nevralgică în zona abdomenului. Mă trezesc brusc, semn că trebuie să-mi schimb poziția. Am încă pe retină amintirea visului pe care tocmai l-am spart. Se făcea că umblu cu bunica pe ulițele Sânnicolaului din casă în casă. Făcea vizite scurte la toate rubedeniile în fiecare vară, de câte ori ajungea la țară. Făcea vizite scurte, pentru că nu avea răbdare pentru vizite lungi, nici să vorbească nu-i prea plăcea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
timp continuă să-mi zâmbească. O durere ascuțită în zona abdomenului mă anunță că trebuie să-mi schimb poziția. Mă trezesc, sau mai sparg un vis... Oare mă voi mai trezi vreodată la realitate din acest noian de vise recursive? Umblu de data aceasta singură pe un câmp plat plin cu ciuperci uriașe cam de dimensiunea gnomului pe care tocmai l-am visat. E o lumină albă, puternică, soarele de o suliță pe cer, și plouă în același timp torențial. Ciupercile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al IV-lea din vodca speluncilor, nimeri sub roțile unui tren. Ghiborț aștepta și el represaliile, retrăgându-se de la viața de bar și asumându-și-o pe cea de cimitir. Oricum, era ferit de spionii Primarului, acoliților et company, care umblau cu gențile diplomat. Bau știa că ei posedă fiole cu depresive și seringile aferente, garoul, în caz de injectare în venă, fiind cravatele lor roșii ca sângele nevinovaților, trimiși fără remușcări, să bea infinitul... D oamne, cum să Te ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Al meu, în destinul tuturor, în afară de al meu însumi, pentru că mă vâram în pielea tuturor și jucam fără a ști unde ajung. Am simțit o palmă pe ceafă. Nu era nimeni. Mihai îmi spunea, după secole de la această întâmplare, că umblam fără țintă, sufeream de o amnezie ciudată, nu știam cine sunt, orașul mi se părea străin, părinții-profesorii-colegii îmi erau cunoscuți, dar străini, nu realizam ce mai căutam eu printre ei, cine m-a adus acolo și de cât timp. Orbisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Sunt trupurile lor astrale, Mioara! Acum eu le predau ca să știe când vor fi vii, în viitorul lor trecut! răspunse Mihai. Și eu, eu ce sunt? întrebă Mioara Alimentară. Tu ești Nevie, Nemoartă, îi spuse Mihai. Ia-ți trenul și umblă. Din ușă, Mioara mai întrebă: Amicul tău, Gustav, unde e? Hm! spuse Mihai Dinu plimbându-se agitat și aruncând catalogul pe catedră. Se exprima așa cum fusese, era și va fi în toate trecuturile, prezenturile și viitorurile repetabile, nervos. Un nemernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a lui! Un cartier definitiv al lui! Un întreg oraș îl cheamă! Mă ajutați domnilor Polițiști? Acolo, lângă Montmartre, am oprit Drezina, nu mai puteam să urc până la Gara Centrală, la Aeroportul Orly am ajuns pe jos, de trei zile umblu; am fost și în Montparnasse; și în toate arondismentele, dar acum iată-l aici, puteți să mă ajutați, sigur că puteți, domnilor polițiști, vă rog, eu sunt Mioara Alimentară din Brăila, ROMÂNIA, da! La vamă am completat obositoarele chestionare așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Daune morale în progresie aritmetică, în valuta potrivită cu inflația momentului. Probe. acte martori interogatoriu expertiza tehnică cercetare locală Depun copie pentru comunicare. Data depunerii Semnătura Domnului Președinte al Î n Brăila au apărut ixații. Trădătorii. Toți acești morți vii umblă acum pe străzi însemnați cu semnele trădării. Fluxul energetic al celor din Iad atomizează în codul lor genetic prin chakrele infernale din abdomenul inferior, aceste porți deschise ale abisului, avertizând că ei sunt proprietarii de drept ai orașului, ca urmași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mare. -Și dacă frica era păcatul originar, Sigrid? Și dacă beția era mijlocul de a regăsi lumea dinaintea căderii? -Umblă puțin, Olaf. Mă ridicai, făcui un pas și mă prăbușii. -Vezi, e lumea de după cădere. -Dar dumneata, Sigrid, reușești să umbli! -Vrei să te ajut să te ridici? -Nu, mă simt bine aici. Pardoseala bucătăriei era încântător de răcoroasă. Mă scufundai într-un soi de comă voluptoasă. Ultima senzație fu cea a rotirii pământului. p. 137 Pașii lui Sigrid îmi străpunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
încotro, își închipuie, numai o minune din cer i-ar mai fi putut ajuta să reziste pe grămada aia de moloz, se gîndește. Cioc, cioc, în sfîrșit apare Curistul ținînd în mînă o sacoșă colorată de rafie. Pe unde ai umblat pînă la ora asta? Ce v-ați speriat așa conspiratorilor? Două bătăi scurte și trei mai rare așa ne-am înțeles, de ce vă e frică? Trebuia să zăvorăști ușa, uite cum oricine poate să intre peste noi nitam-nisam îl ceartă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vînt, încearcă domnul Președinte o exprimare cît mai plastică, cu gîndul la Arafat, la Fidel și la vizita din China. — Poate nu-i decît un zvon dintre cele care circulă cu zecile în forfota dinaintea evenimentelor importante, reia Sena, dar umblă vorba prin tîrg că n-ați fi dispus sub nici o formă să rupeți de tot legăturile cu rușii, adică să le întoarceți spatele pur și simplu. Asta nu-i o chestie de opțiune, zice domnul Președinte cu o undă de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să fim serioși, dacă am fi fost latini ar mai fi fost nevoie de atîta zgîndăreală, tentative, planuri, programe? Vă spun eu că o scînteie ar fi aruncat totul în aer, iar noi n-am mai fi fost nevoiți să umblăm cu cioara vopsită ca să-i convingem pe unii și pe alții că vrem asta și aia, că va fi mai bine. Și dacă n-o fi mai bine, dacă o s-o dăm în bară, la asta s-a mai gîndit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fost pasiunile vieții mele. În armată nici ofițerii nu-și cunoșteau mai bine armele decît îmi cunoșteam eu PSL-ul. Îi lăsam la fiecare tragere pe toți cu gura căscată. FB-uri după FB-uri, încît la un moment dat umblau zvonuri că bătrînul avea acasă o carabină care mi-o dăduse pe mîini încă din copilărie. Prostii, nu-nțelegeau ce-i aia să ai o pasiune pentru un anumit lucru. Cu toate astea nu vreau să fiu înțeles greșit, adaugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au rămas doar ele trei, ce te miri așa Delfinaș? Dacă o mai lungim mult, ne prinde dimineața tot aici, Tușico, tiparul e mama croitoriei, spune Angelina, asta așa o fi, apoi urmează cusutul, atenție mare Delfinașule, ce-ți mai umblă degețelele, mai mare dragul să te vadă omul muncind, și nu în ultimul rînd, călcatul, dresul, pusul pe umeraș, retușul final. Meserie, artă, e atunci cînd nici nu te mai gîndești la lucrul pe care îl faci, cînd totul vine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și situația ne scapă de sub control. Cineva a făcut o boroboață de mai mare dragul, fetelor, reia Delfina începînd să tremure de emoție, bătîndu-și tot mai tare capul să găsească o idee salvatoare, gîndește-te că dacă nu ți-ar fi umblat mintea te-ai fi putut da singură de gol de o mie de ori pînă acum, așa că trebuie să faci pe dracu-n patru să scapi și din înghesuiala asta, ufff, ufff, Tușico, Angelina, acum chiar că n-o mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
semnificații au toate astea, poți să ne spui? — Pe lîngă cel european, mai sînt încă vreo cinci-șase în care îți prinzi urechile, arboricol, floral, pe animale și arme albe, zice Tîrnăcop. — Mai știu eu pe unul care în 21 dimineața umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]