3,608 matches
-
țărani, Ion Camilar și Natalița (n. Motrici), C. și-a întrerupt în 1926 (din cauza sărăciei, care i-a întunecat copilăria) studiile liceale, începute la Suceava, traversând apoi o lungă perioadă și mai grea, când și-a câștigat existența cu slujbe umile. Nici când lucrează în redacția unor periodice ieșene - „Chemarea” (1935), „Iașul” (1938-1940), „Voința” (1941), „Cetatea Moldovei” (1942), nici după căsătoria cu poeta Magda Isanos și după apariția primelor cărți, situația nu i se schimbă, C. trăind la limita de jos
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
Academiei Române, călătorește în țară și peste hotare, ajungând o personalitate literară oficială, prezentă și în manuale. În versurile volumului de debut, Chemarea cumpenelor (1937), sunt vizibile două atitudini lirice: fascinația în fața naturii și a muncii agreste; dezolarea profundă, revolta celor umili și săraci. O expresie necizelată, dar viguroasă, rod al exaltării și furiei, definește mai degrabă un temperament decât un artist. La polul opus, desprinse de condiționarea socială, sunt versurile din ultima parte a vieții, adunate în volumele Poezii (1964) și
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
Rândunel (1906), reluat în 1930 într-o ediție întregită, reunește aproape tot ce a scris C. Poetul este un delicat, înrudit temperamental cu P. Cerna sau St. O. Iosif, cărora le premerge prin accentele umanitare, de înduioșare față de soarta celor umili. Sentimentalismul îi impregnează lirica, minoră în genere. Povestea rândunelului care, răpus de dor, își află odihna în moarte, dramele existenței umane pândite de amărăciune converg în imaginea unei lumi invadate de nefericire. C. nu fructifică implicațiile meditative uneori prezente. El
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
vieții. În 1960 congregația ortodoxă din estul Detroitului avea deja alt loc de Închinăciune. Adormirea Maicii Domnului se mutase de pe bulevardul Vernor Într-o locație nouă, pe Charlevoix. Ridicarea bisericii de pe Charlevoix fusese un eveniment de mare senzație. După Începuturile umile din parterul de pe strada Hart după domiciliul respectabil, deși În nici un caz impozant, de pe strada perpendiculară pe Beniteau, Adormirea Maicii Domnului avea În sfârșit o biserică grandioasă. Multe firme de construcții au licitat pentru contract, dar În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pic. Hai să-ți auzim vocea din nou, spuse Presto. Hai, scoate ce-ai mai bun. ― Ce vrei să spun? ― Spune „gogoașă cu gem“. ― Gogoașă cu gem. ― Eu nu mai lucrez la radio, Cal. Nu sunt crainic profesionist. Dar, după umila mea părere, n-ai stofă de DJ. Vocea ta e una subțire, de tenor. Dacă vrei să ți-o tragi, mai bine ai Învăța să cânți. Începu să râdă, rânjind spre mine. Ochii săi Însă nu arătau nici un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să intru din nou în mintea lui. Absolut nimic, scrâșni el din dinți. Se întoarse spre ieșire și ieși ca o furtună din școală, numai pentru a fi înghițit de perdeaua de ploaie la nici zece metri depărtare. Din picăturile umile și rare de acum cinci minute s-a născut o adevărată urgie. Aproape că nu mai erau picături, ci doar jetul de apă de la o imensă chiuvetă ce acum curgea pe noi. Nu avea să treacă mult timp și cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Începe să se simtă vulnerabil. Cu un zgrepțănat ușor la ușă, Parthenicus își face din nou apariția. — Senatorii și cavalerii așteaptă de mai bine de o oră în fața ușii, se scuză cu o plecăciune. Să le spun să plece? întreabă umil. Își plimbă ochii de la Augustus la Livia. — Să i las să intre? Așteaptă, dar nu primește nici un răspuns: — Pe rând? Toți deodată? Principele îi aruncă o privire speculativă și ridică din umeri, neștiutor. — Mulți au venit să te salute împreună cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îl apreciază pe Ianuarius, îl simpatizează într-un fel și a fost de nenu mărate ori darnic, chiar mărinimos cu el. Îi e mai ales recu noscător că nu a întins niciodată coarda până acum. Încă conștient de originea lui umilă, se mulțumește să facă parte din ordinul scribilor, cea mai eminentă clasă a funcționarilor pu blici. Dar nu se poate să nu vrea mai mult pentru fiul său. Tare și-ar dori să știe ce visuri nutrește în adâncul sufletului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfărâmate din ordinul principelui, iar celălalt să nu aibă nici o fărâmă de respect pentru munca cinstită. Tot timpul îi scoate ochii că până și poetul ăla, Vergilius, a recunoscut cât de greu este să în nobilezi prin cuvinte niște lucruri umile. Atâta i-a ră mas din tot ce-a învățat! Buzele îi freamătă de furie neputincioasă. De ce corupe într-atât bogăția încât ajunge să stabilească diferențe până și la un aliment care, altminteri, costă doar un as? Natura a creat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pregătești pe Narcissus să preia cât mai repede noul post de procurator. Ianuarius își aduce vag aminte că mai are niște acte de sem nat, dar nu îndrăznește să pomenească de ele. Nu este cazul să-și forțeze norocul. Pleacă umil fruntea și, cu cele două cuferașe rotunde sub braț, se îndepărtează de a-ndăratelea spre ieșire. Principele îl oprește din drum. Capul sus! Peste șase luni, Plautius Silvanus și cu toanta de nevastă-sa o să se pupe și-n cur de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că o fărâmă din mult iubitul său frate mai trăiește încă. Trăsăturile i se încordează din nou. Drusus iar nu s-a putut stăpâni și a arătat în fața tuturor cât de multă desfătare simte când vede sânge vărsat, oricât de umili ar fi cei uciși. Încruntă mânios din sprâncene. Ar fi fost mai bine dacă principele s-ar fi abținut să-l pună pe Drusus să prezideze jocurile de ieri, pe care le-a oferit în cinstea lor. Așa a dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
greacă, franceză și italiană din oraș, precum și de către mulți alți locuitori 2747. La sosirea în portul Sulina, primarul orașului, domnul Pallady a rostit un discurs prin care, "în numele tuturor cetățenilor"2748 se declara "fericit de a prezenta odată cu urările noastre umile de bună venire, tradiționala pâine și sare"2749. Ulterior, familia regală a vizitat catedrala din orașul Sulina. Pe tot traseul parcurs prin oraș, familia regală a fost însoțită de către primarul orașului și de către subprefectul plășii Sulina, domnul Grigore Davidescu. La
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
o scrisoare din partea Stăpânului în care să recunoașteți că doar pe domeniul Stăpânului creștinii vor fi bine primiți multă vreme de acum înainte, că veți îngădui cu bucurie venirea și mai multor padres, că veți construi multe biserici... „Și pe deasupra, umila rugăminte ca eu să fiu numit episcop în Japonia”, dădu să mai spună misionarul, dar tăcu din gură. Pentru o clipă se rușină de această ambiție a sa, dar în același timp își spuse în sinea lui: „Eu nu poftesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a locui în Japonia, dar nu li se dădea voie să-și propovăduiască în această țară credința. Firește că nu mi-am pierdut curajul și nu m-am supus acelei porunci. Sub cuvânt că aveam să clădesc în Asakusa un umil dispensar pentru leproșii bătuți de soartă, mi-am început pe ascuns munca de propovăduire în timp ce îngrijeam bolnavi împreună cu alți doi confrați. Creștinii japonezi care stăteau ascunși au început astfel să ia legătura cu mine și acestea au fost primele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am eu pe tăcutul pământ Pribeagă-ntr-o lume, de mila-i plângând? Te caut în zori, dar te caut și-n-noapte Dincolo de cântec, cu jale în șoapte. În zâmbetul gingaș și-n ochi de copilă, În verdele ierbii din glia umilă. Te strig să te-ntorci, port in mine aminuri, În dangăt de clopot răsună suspinuri. Se-așteaptă din ceruri un strop de lumină Să curgă pe suflet, din raza-ți divină.. Hai, vino să-mi umpli cu haruri făptura, Să
Strig?t by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83230_a_84555]
-
statornic. Și porțile, cu guri de tablă sau de lemn, îl au în toată clipa pe buze. Ea a șoptit doar casei noastre numele ei. Ploile l-au șters; poarta l-a uitat! Și ea l a uitat. E o umilă și neștiută uliță de margine de târg.” „ Când a venit pe lume fratele meu cel mic, ulița îl aștepta la poartă. El nu știa nimic: era așa de mic! Căsuța lui de atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
azi Isus... Foaie sfântă a Iubire, Și-a răbdării îndelunge Îndeajuns, nu sunt cuvinte Strigă inima-mi " Ajunge"... Foaie sfântă-a nemurire Și-a sublim și-a sfânt și-a milă Îmi petrec sub crucea-Ți Doamne Și ființă mea umilă.
Poem trist by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83246_a_84571]
-
tata era mult prea bun, iar mama Învățase să profite de asta. Mama Scumpă prezenta situația cam așa: „Era o profitoare. Își punea rochia trandafirie, Își prindea părul cu agrafa ei preferată În formă de floare și cu privirea prefăcut umilă Își ridica fața spre tatăl tău cu zâmbetul acela fals al ei. O, știam mereu ce voia. Cerea mereu bani ca să le plătească datoriile de la jocuri de cărți celor nouă frați ai ei. Am aflat prea târziu că Întreaga ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost Încă o ocazie pentru Mama Scumpă să facă paradă de simțul ei nesfârșit de sacrificiu. A refuzat să plece. —O să fiu complet inutilă acolo În America, cum nu știu să vorbesc engleză, i-a spus ea pe un ton umil tatălui meu. Și nu vreau să fiu o povară. În plus, Bifang are deja 13 ani, e prea mare ca să mai aibă nevoie de dădacă. S-a uitat În direcția mea, așteptându-se s-o contrazic cu proteste Îndârjite. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el? E TER-MI-NAT!... Bătrân și obosit. De fapt dădea semne de oboseală încă de la început. Altfel de ce i-a trebuit să se odihnească în ziua a șaptea, ca un umil proletar?! Vorbești de parcă l-ai cunoaște. Bineînțeles că-l cunosc; în orice caz îi cunosc OPERA. Bătrânul e depășit de propria sa CREAȚIE. A inventat el un mecanism sofisticat, care părea superb, e drept, dar care a luat-o razna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
absurd ar sta lângă mine, pe bancă, însoțindu-mă în aceste ultime minute înainte de a-mi pune ștreangul de gât? Poate ceva de genul:" Dacă tot te-ai hotărât să te sinucizi, de ce să o faci degeaba, ca orice sinucigaș umil și anonim, despre care vor apărea doar trei rânduri pe pagina a patra în gazeta locală de mâine, iar slujnicele și gospodinele vor comenta la promenada de duminică, chiar aici, în parcul municipal, «Spânzurarea fotografului ăla de venea cu leul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
erau foarte aproape. Bătrânul se juca, aproximând timpul și locul unde cei doi urma să se întâlnească. Vru să strige ca un profet, să anunțe evenimentul cu o clipă înainte de producerea lui, dar era inutil. Rămânea unicul posesor al acestui umil secret. Când țăranul cu carul cu boi întâlni în fine bătrâna cu vreascuri, se opriră față în față și schimbară câteva vorbe. Dar totul părea acum o searbădă reluare a unui eveniment prevăzut și întâmplat deja în mintea Bătrânului. își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
drumurilor, a clădirilor, a monumentelor sau a tot ce doresc să „reabiliteze“, alde Udrea sau Berceanu. Deci, tânărul acela care a greșit punerea virgulelor, este un copilaș mic, pe lângă acești mari mahări ce au fost angajați pe alte criterii decât umilul CV... Bate vântu’ Udrea-n dungă Cred, că singurul efect mai de Doamne ajută, produs de frunza doamnei Udrea pentru promovarea turismului, a fost, cu siguranță șederea în mai multe răstimpuri „in Carpaten Land”, a membrilor echipei FMI conduse militărește de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Dădeam fiecăreia aceeași importanță generală de culoare, mișcare și zgomot. Din imaginea tuturor trei se întregea o singură ființă nouă. Decât să aleg în parte, preferam jucăria întreagă. Cu vremea am auzit cum le cheamă. Maia era mai blajină, mai umilă. Dudu surâdea fără întrerupere cunoscuților și necunoscuților, strecurîndu-se grațios prin mulțimea care se grăbea întotdeauna să-i facă loc. Irina era mai greu de definit. Odată s-a așezat, singură, în apropierea mea. Gătită într-o rochie de mătase scurtă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]