2,785 matches
-
de ajuns? Dylan era minunat: răbdător, bun, generos, fidel, muncitor, mult mai atractiv. Ea își dorea vechea viață înapoi. Dar se aștepta la o anumită cantitate de ranchiună și de rezistență din partea lui Dylan și nici nu dorea să se umilească pentru a-l câștiga înapoi. Vocile zgomotoase de copii din dreptul ușii de la intrare indicau faptul că se întorseseră. S-a grăbit pentru a-i lăsa să intre și i-a aruncat lui Dylan un zâmbet cald, care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și își dorea să fie alături de mama și de tatăl ei. Dar, când se gândea la variante, nu era atât de sigură că mai suporta să editeze o revistă lunară din nou. Să se cațere pe scara alunecoasă a carierei, umilindu-i pe alții și luând laude pentru munca lor nu îi mai provoca aceeași plăcere ca înainte. Și nici rivalitatea glorioasă dintre reviste. Și nici lupta sălbatică internă care se dădea pentru posturi. Exista o vreme în care fusese încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dispoziție două săptămâni de frecat menta până să-mi încep executarea pedepsei într-o secție de tot rahatul a Departamentului de Poliție din Los Angeles. Arestarea și sinuciderea din familia Vogel au fost mușamalizate - și infracțiunea interdepartamentală, și rușinea tatălui umilit în public. Am pus capăt zilelor mele de glorie în singurul mod care părea decent - pornind pe urmele prietenului meu dispărut. Am început din L.A., locul de unde se evaporase. Din citirea asiduă a condicii de arestări a lui Lee n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lucrăm Împreună, OK? — Știu asta foarte bine, spuse ea sfâșiindu-și salopeta și abandonând-o lângă cizme; apoi trânti portbagajul. — Nu eu am o problemă cu asta! — Isobel... Vocea ei coborî cu douăzeci de grade: — Ai Încercat dinadins să mă umilești cât eram Înăuntru? Cum Îndrăznești să Îmi pui la Îndoială profesionalismul?! Smuci portiera mașinii, se urcă rapid și apoi i-o trânti În față. — Isobel... Geamul fu coborât și Isobel privi În sus către el, cum stătea În ploaia torențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dat drumul perversului ăluia slinos. Clătină din cap. — A petrecut o groază de timp convingând victimele să depună mărturie. Bieții mucoși au trebuit să stea acolo și să le spună tuturor ce le-a făcut perversul ăla. Sid Șuierătorul Îi umilește. Cleaver scapă, și tot chinul e În zadar. Liniștea se așternu la masă, toți concentrându-se asupra supei. — Vrei să mergem să-l vedem? Îl Întrebă Insch pe Logan după ce acesta termină supa. Pe cine, pe Cleaver? Nu, pe eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și lovind cu picioarele în pieptul puternic al ofițerului. Acesta îl încredințase mamei sale, care râsese. Iar printre soldați se răspândise legenda copilului care se juca cu tigrul. Însă tigrul cel mare rămăsese acolo, în cușca lui minusculă, clătinându-se umilit pe labele slăbite, cu ochii lui aurii privindu-l țintă. I-au spus că a doua zi aveau să-l ducă la jocurile din amphiteatrum. Palatele de pe apă Se apropiau, străbătând canalele labirintice ale deltei, de divina Alexandria, orașul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și Își face și el parte. Cain se „posomorăște“ tocmai pentru ierarhizarea socială ce s-a instituit În mod nedrept. De fapt, el, din această perspectivă a dreptății, nu-l ucide pe fratele său, ci pe cel care l-a umilit brutal În sărăcia și În cinstea sa. Transcendența haină l-a condamnat să fie sărac și cinstit, dar numai cu atât nu se poate trăi. Revoltat, Cain ridică mâna și-și face singur dreptate. El lovește În legea nedreaptă, instaurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă păstrez pur, să nu mă Împrăștii În carnal și derizoriu, să rămân de gheață, un bol de cristal rostogolit În țărână de copiii jucăuși. Ca să nu decad, va trebui să mă prefac. Ca să mă salvez, va trebui să-mi umilesc trupul. (marți) Călinescu spune undeva că muzica trezește gândurile grave, Înfrânând instinctualul și animalitatea din noi. Ascult Beethoven și simt cum mă ridic deasupra tuturor meschinăriilor; corpul meu se ușurează instantaneu de materie și Începe să vibreze ca o orgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eram atât de neînsemnat, că nu merita să se pună preț pe o reușită a mea. Probabil că, În inconștientul meu, ceea ce m-a Împins să vin la filo a fost și acest pariu: să-i dovedesc celui care mă umilise că pot face ca și el facultatea de filologie și că nu e mare lucru să faci așa ceva. Eu sufeream de frisonul timidității, mă mișcam parcă mai Încet din cauză că mă Îndoiam prea mult de mine Însumi și nu aveam forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubește, totuși, nu-mi pot frânge inima cu săbiile de gheață și foc ale creierului. Totuși ce trebuie să fac? Atitudinea mea va fi dictată de a lui, de locul În care vom duce discuția și de altele. Să mă umilesc, să-i fac o nouă declarație patetică nu-i pe măsura mea. Să fiu demnă, să par rece nu pot, pe mine nu mă pot minți și mutila. Ar fi cea mai frumoasă iubire de pe pământ cea care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu intrigile lor, tu desprinde-te de tot de lumea lor, creează-ți un univers al tău, tu nu trebuie să fii distrusă. Luptă, că așa ți-e firea, dar smulge-te din lumea care te-a batjocorit, te-a umilit, de multe ori te-a distrus fără milă. Tu nu aveai apărare, ei loveau și fruntea ta atât de dârză se pleca, nu, nu mai trebuie să se Întoarcă acele zile, nu le-aș mai putea suporta. Acum l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
activitatea pe gheață și În bancă. Ce lipsită de experiență sunt! Cum am putut să cred În Marinică! Ce convinsă eram că mă iubește, că Îl voi iubi mereu... Ce mult am suferit când pentru prima dată m-a respins, umilindu-mă și dansând tot timpul cu alta... Mergeam pe gheață și plângeam, iar ochii mei nu se mai puteau desprinde de la perechea Înlănțuită În ritmul muzicii parcă de când lumea... Chindea, cum să-ți mulțumesc că mi-ai deschis ochii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fojgăiala vieții din natură pe care o simțeam În toți porii. Mi s-a părut că scrierea sau, mai exact, transferul realului În semnele scrise - este o biată mistificare, o Îndepărtare nejustificată de sentimentul plenar al existenței. Mai ales, mă umilea neputința resimțită dureros de a exprima ceea ce simțeam. Am bănuit instinctiv capcana textului scris și m-am speriat. Cu toate acestea, profesorul nostru mi-a dat notă maximă și mi-a prezis, pornind de la unele mărci stilistice, că „voi deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin răutățile semenilor? Nimeni nu te-a iubit. Părinții te-au bătut de mic pentru că nu-ți plăcea cartea, când ai fost ucenic munceai zi și noapte și primeai ca răsplată bătaia. Soția pe care ai avut-o te-a umilit și te-a Înșelat cu prietenii tăi. Tremuri când mă prefac că te iubesc. N-ai simțit niciodată repulsia din mine? N-ai simțit că toată masca mea de dragoste e de fapt un pretext ca să-ți fur ceea ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atârnată de gât. De ce mi-aș dori asta? Ce motiv aș avea eu să te omor pe tine? - Pentru că ești un bigot și un criminal și... Constable îl întrerupse cu înverșunare: - Ascultă! Am suportat deja destule. Am fost arestat și umilit în fața întregii mele familii. Am fost abuzat aici și în presă. Și știi care este singura crimă pe care am săvârșit-o? Am pus întrebările incomode. Îl privea pe Grady drept în ochi. - Andrew, spuse Roth, atingându-i umărul. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ar fi crezut niciodată că există femei mature care credeau că, pentru a obține un bărbat, trebuie să alergi după el. Constatase exact același lucru și la prietenele ei — Leigh mai puțin, din pricina personalității ei mai rezervate, dar Emmy se umilise pur și simplu, luând inițiativa în conversații, sunând ea prima, sugerând planuri și fiind în permanență disponibilă. Deci, n-ar fi trebuit să mă prezint? — Nu, spuse Adriana sorbind din paharul cu vin. — Păi cum altfel să facem cunoștință? Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu aduce vorba de asta. Nu Începe să-i faci un profil psihologic. Știu cum ești În cazuri de-astea. Draga mea, de parcă aș face așa ceva. Nici prin cap nu-mi trece să fac una ca asta și să-l umilesc În halul ăsta. Chiar atunci Îi auziră pe Phil și pe Sam coborând scările. Nu intrară direct În sufragerie. Se Învârtiră În jurul ușii un scurt răstimp. Deci, l-au auzit pe Phil zicând, nu ți se pare că durerile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ca pe un nor unde își reconstruise viața, unde își aranjase pianul și fiul. Aș fi vrut în anumite ore lâncede ale după-amiezii să mă îndrept spre viața pe care o vedeam forfotind jos, dar nu aveam curajul să o umilesc. M-am prefăcut că și pentru mine lumea aceea nu exista. Grăbită, ea mă urca în autobuzul care ne ducea către casa familiei sale, către mama ei și în locul acela plin de copaci și vilișoare puteam în sfârșit să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mașina aceea neagră căzută de pe viaduct. Nu știi că furia mea încetează când mor în tine și că după aceea sunt un leu neputincios. Ce faci când plec? Ce îți las? Șemineul stins, camera răvășită de mine, care te-am umilit în toiul nopții fără măcar să te iubesc. Câinele va veni lângă tine, vei avea nevoie de blana lui, o vei mângâia uitându-te în altă parte. Oricum, el este orb. Îți vor veni în minte momente dureroase din trecutul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
venit și cine v-a pus acolo unde sunteți. Apoi coborî vocea. Fima Își aminti cum fugise aseară din casa Ninei, cum se făcuse de râs În ochii ei, cum se făcuse de rușine În biroul lui Ted, cum o umilise pe Yael și pe sine Însuși pe casa scărilor, pe Întuneric. De fapt, ar fi plăcut să-i provoace acum la o discuție pe cei doi conspiratori. Fără Îndoială că i-ar face praf. Era convins că Annette Tadmor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
corpul se arcui și scoase un strigăt ușor, copilăresc, de Încântare surprinsă. Și imediat se destinse. Izbucni din nou În plâns. Și Îl lovi În piept cu pumnii ei slabi, tânguindu-se: De ce mi-ai făcut asta, de ce m-ai umilit, eram distrusă și fără tine. Apoi Îi Întoarse spatele și plânse ca o fetiță mică. Fima știa că Întârziase. Că pierduse momentul. Pentru o clipă se ridică În el un amestec de râs, furie, frustrare și autoironie: În momentul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de zi. Când ai auzit la radio despre moartea băiatului arab din Gaza căruia noi i-am tras un glonț În cap, ce-ai făcut tu, mai exact? Te-ai Înfuriat din cauza formulării. Te-a revoltat stilul comunicatului. Și ai umilit-o pe Nina, după ce te-a cules din stradă ud și murdar În toiul nopții, te-a luat În casa ei și ți-a dat lumină și căldură, ți-a oferit până și trupul ei. Și ura ta față de tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu asta? Că tatăl era un ucigaș? Poate voia să fie amuzant, dar pe mine nu mă distrează deloc. Eu mă aflu În exact aceeași situație. Nu e zi să nu râdă de mine. Nu pierde niciodată ocazia să mă umilească. De fapt ieri, când tu n-ai fost aici, aproape că nu m-a jignit. Ba chiar mi-a oferit o bomboană contra durerilor de gât. Îți vine cumva În minte o pasăre din opt litere care se termină În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a trecut Încă? Într-o singură zi ai avut În brațe două femei și ai reușit să le pierzi pe amândouă, ba chiar ai pus-o pe una din ele Într-o situație foarte neplăcută, ca să nu spun că ai umilit-o. Se pare că trebuie să aștepți În continuare ca tatăl tău să-și amintească de promisiune. Uite ce ți-au făcut, prostule, Îi spusese maică-sa În vis. Iar el, gol și tremurând de frig În fața oglinzii, Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se va părea desigur ciudată, de neînțeles, puțin stânjenitoare. Deocamdată, acum, Între aceia și aceștia, ne-au pus pe noi să populăm Ierusalimul. Ne-au Încredințat nouă orașul În păstrare. Iar noi Îl umplem de opresiune, prostie și nedreptate. Ne umilim unii pe alții, ne jignim, ne chinuim, nu din răutate, ci doar din lene și frică. Încercăm să facem bine, dar provocăm numai rău. Încercăm să consolăm, dar rănim. Aspirăm să sporim știința, dar sporim suferința. — Tu să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]