23,058 matches
-
a lui Lamennais, compunere ce s-a bucurat de o incredibilă și nemeritată glorie europeană, poema lui Russo rămîne astăzi notabilă doar printr-o anumită performanță stilistică. Deși preia schema simetrică și obositoare din Paroles d^un croyant, Russo o umple cu substanță locală, apelînd la turnuri de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept un manuscris "găsit într-o mînăstire": încă o dovadă de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
într-o clădire și împușcă zece-douăsprezece persoane, la întâmplare, înainte de a se sinucide. Asasini în serie sunt prinși, după douăzeci de ani, după ce au violat și ucis o sută șapte victime mărturisite, poliția mai bănuiește încă șaptezeci. Teroriști cu buton umplu cu bucăți de om sfârtecați piețe suprapopulate - dar o faptă atât de reprobabilă ca acea ciocnire la încrucișarea de bulevard cu stradă, nu s-a petrecut nicăieri, niciodată. Făptașul avea douăzeci și patru de ore, spre a-și mărturisi fărădelegea. Ei bine
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
o categorie în alta. Nu cred că există român trecut prin școală care să nu-i fi auzit numele. Această certitudine a popularității e născută - caz aproape unic la noi - din forța de impact a rolurilor sale. Victor Rebengiuc nu umple amfiteatre vara la mare, nu e adoratul posturilor de televiziune. În schimb, el a reușit să se impună conștiinței publice chiar fără ca aceasta să fie martora sau participanta directă la marile sale performanțe. Știu că dacă va citi aceste rânduri
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
a receptării, Al. Săndulescu. Dovadă de ce capricioasă damă este faima, un prozator care ar fi avut ceva de spus și care merită, chiar și azi, cercetat cu atenție, a fost acoperit de melodia unei poezii de recitare. Cu ea se umple acest prim volum de Scrieri. E riscant, chiar foarte riscant, să spui despre poezia cuiva ca e simpatică. Un asemenea certificat de distrugere în alb poate, însă, închide în el consolarea diferenței. Într-o schemă simplificată, dar destul de funcțională, a
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
omului cu propria sa soartă din care a dispărut orice ideal, clocotește dincolo de cuvintele care compun acest poem. Încă o dată semnificația este dată de ceea ce nu spune poetul, de spațiul de meditație pe care fiecare cititor este liber să îl umple cu propria sa imaginație. Voi cita integral acest poem, în pofida relativei sale lungimi pentru că el este emblematic pentru arta lui Ioan Flora. El stătea rezemat de spătarul unui scaun în curte/ și-și ascuțea cu migală, ca orice țăran,/ un
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
Făcu bătrânul./ Cred, răspunse băiețelul./ Ascultă, zise Feofan, apa nu-i decât un pește mai mare/ plin de pești mai mici./ Prinde apa și du-o acasă, toarn-o în borcane și vei vedea cum încetul cu încetul apa se va umple de peștișori...Ai înțeles?" Ei bine, cam astfel stau lucrurile. Centura de castitate rămâne un volum fără nici o rupere interioară de ritm. O carte omogenă și echilibrată. Curată și compactă. Ceea ce dă seama despre o formă de liniște care nici
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
Socialiste stă la masă cu regele Suediei. (S-a văzut la televizor!)". Pregnantă apare imaginea dictatorului, într-o transparentă impresie datată 1979, pe motivul "împăratului gol": "Mă uitam la Cutare om de stat, un mărunt și prezumtiv Cezar contemporan, care umple ecranul televizorului cu aparițiile lui zilnice în diferite poziții și ipostaze, și îmi spuneam că dacă cei ce-l Ťprindť în obiectiv ar scoate de pe el vestonul și pantalonii, marțialul personaj ar rămîne numai în chiloți și maiou. La fel
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
I și 3) Pacea de la Paris. Și, din nou suntem în pericolul de a transforma intrarea într-o formă fără fond. Și, chiar dacă știu că și formele fără fond sunt un pas înainte și că în următoarea perioadă ele se umplu de conținut, așa cum au dovedit-o primele trei momente, nu pot să nu sufăr - asemenea lui Caragiale - de precaritatea lumii noastre și de veșnicul suspans al întrebării dacă vom reuși sau nu să ne salvăm în ultima clipă. Pentru că for-mele
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
am fost obligați să trăim. Suntem "coridorul popoarelor între Occident și Orient", un coridor pe care am fost târâți mereu spre Orient, încăpățâ-nân-du-ne mereu să înaintăm spre Occident. Și, atunci când nu mai puteam suporta decalajul dintre dorință și realitate, îl umpleam cu formele fără fond. în acest repetat și dramatic demers suntem solidari cu I. L. Caragiale și cu regele Carol I nu numai pentru că lumea noastră dărâmată timp de 50 de ani și aflată azi în curs de reconstituire seamănă cu
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
o mărturisire sinceră și că Alexandru Hausvater (ca și alți buni regizori de teatru) are impresia că momentele muzicale (arii, duete etc.) nu își sunt suficiente sieși (când de fapt ele sunt forma cristalizată a emoției) și că trebuie neapărat umplute cu ceva; așa că am văzut aici "de toate": proiecții video, grafică pe calculator, efecte pirotehnice, dansuri de cabaret, costumație așijderea etc. în această manieră de Broadway se aglomerează o cantitate enormă de detalii scenice străine de subiect, chiar deranjante prin
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
soliști pe Liliana Bizineche/voce și Constantin Sandu/pian, a atras aproximativ 700 de spectatori în somptuosul Muzeu al caleștilor din vecinătatea Palatului Prezidențial. Concertul de Crăciun, prezentat de grupul de muzică bizantină Theotokos și de cvartetul baroc Codex, a umplut cu melomani magnifica Basílica da Estrela (edificiul lisabonez favorit al poetului clujean Adrian Popescu). Juna cercetătoare literară Golgona Anghel și-a lansat monografia despre poetul Al Berto la Casa Pessoa, printre obiectele păstrate de la faimosul autor disimulat sub câteva heteronime
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
nu avem obligații, ci doar drepturi, a ajuns, în timp record, să domine discursul public. Din nou suntem "cei mai viteji și cinstiți dintre traci" - deși e vorba de-o vitejie la gura sobei și de-o cinste care-a umplut cu infracțiunile alor noștri pușcăriile Europei. Din nou ne-am cățărat în copac și dirijăm circulația pe marile autostrăzi ale lumii. Lipsa de memorie (sau ticăloșia) ne aduc în situația de-a nu ști să spunem de ce facem aceste lucruri
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
care-și rățoiește vecinii?// o producție a argoului/sau un prieten?" sau "nu te mai ascunde sub preș!/nu mai asculta amici fără destin/ și fără imaginație!/ ești iubire necugetată și vrajă./ sunt dragoste fixă, curată." sau "Dumnezeu mi-a umplut prietenii de bani,/ Dumnezeu mi-a satisfăcut iubitele/ și mi-a arătat că mă iubește fără sfârșit/ chiar dacă sunt str8 și nu îmi plac banii./ Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile." sau, "E la modă să speri?// Pajura fumegă. Scânteia
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
o vizibilă disimetrie a scos la iveală un chip chinuit, minat de griji și insatisfacții. Coaliția, juna copiliță purtând cofița pe cap s-a transformat într-o chinuită de osteoporoză babetă. Riduri ce nu s-au mai putut ascunde au umplut de drăcească bucurie inima opoziției, ce-și vedea renăscând nădejdi la care, mai an, nici nu putea gândi. Mai grav încă, certurile de alcov s-au petrecut cu ferestrele la perete și cel puțin atâta puteau reține mulții sau târzii
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
Emil Brumaru este mai degrabă unul suspendat. Actul sexual propriu-zis lipsește, poemele și prozele sale confesive nu sunt niciodată libații ale dragostei împlinite. Totul pare a fi o curiozitate de copil, o veșnică și explozivă promisiune, în care fervoarea imaginației umple amețitor golurile realității. De altfel, în cele mai senzuale dintre textele sale, iubirea este imposibilă, trupul gigantesc al Femeii fiind văzut prin ochii unui copil-adolescent aflat la vârsta trezirii simțurilor. Dorința este mare, șansele de reușită, nule, iar eforturile inocent
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
narcotică - amestec savant dozat de inocență și perversitate asumată - specifică stilului inconfundabil Emil Brumaru: Într-un vast coș cu nuiele, plin de rufe murdare, am descoperit chiloții Profirei (...). Nu mă mai săturam să le respir duhoarea suavă. Pieptul mi se umplea de o plăcere dureroasă, mă înăbușea bucuria nemiloasă a parfumurilor oculte, scelerate, de mare iapă. Prăbușit pe un pat îngust, cu fața-ngropată în chiloții lucioși, alunecoși, trandafirii, petreceam ore întregi, într-un curcubeu zglobiu al simțurilor mele nediferențiate încă destul
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
află la doi pași, pe rafturile bibliotecii. Sunt cărțile care adăpostesc izvoare de înțelepciune și a căror răsfoire cotidiană poate face suportabilă existența. O pagină (re)citită pe zi din Montaigne sau din Cervantes are efecte terapeutice. Ea poate să umple sufletul de sănătate și să transforme în detalii nesemnificative micile plictiseli ale vieții. Emil Brumaru este un leneș sublim care, întins într-un hamac se visează în pielea tuturor eroilor literaturii care l-au fascinat și pe care i-a
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
Paul Miclău Cartea Mihaelei Mancaș, reputată profesoară la Universitatea din București, umple un gol în analiza prozei literare de la noi. Dacă în ce privește studiul narațiunii ca atare, cel puțin la nivel universitar s-a ajuns la o oarecare împămîntenire a noii direcții, nu același lucru se poate spune în privința descrierii. Lucrările unui A
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
atunci cînd, atingînd pragul de sastisire mentală, îți vei da seama că decepția pe care ai avut-o citindu-le cartea va fi fost în sfîrșit răzbunată. Să ne închipuim un scriitor în a cărui ființă ușurința cu care poate umple paginile se îmbină cu un fler public de tip negustoresc, un fler a cărui aviditate, fixată țeapăn pe pleașca succesului rîvnit, îi împrumută aerul unui mercenar literar. În ochii unui asemenea ahtiat, rețeta succesului e pe cît de facilă pe
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
de individualitate, mișcîndu-se precum niște scheme abstracte și previzibile, al căror comportament nu are voie să iasă din portretul robot pe care autoarea cărții l-a hotărît de la început. În lipsa unei atmosfere psihologice, chenarele convenționale ale acestor pseudo-ființe teleghidate sînt umplute cu o pastă precară alcătuită din două elemente sigure: amorul și politica, adică singurele teme ce pot atrage atenția la o carte care, judecată literar, nu poate îndeobște atrage atenția prin nimic. Cine va trăi nefericirea de a deschide cartea
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
în reconsiderarea ideii - încă neepuizate - bazate pe "bunul de tipar". Lucru absolul normal, celuloza moare, dar nu se predă. Mai mult, beneficiază de o poveste, și îndeajuns de melodramatică, și îndeajuns de modernă, și - încă - îndeajuns de liberă pentru a umple golurile lăsate, în chip inevitabil, de text. Fiindcă și pentru acestea s-a găsit suficient loc. Poezii într-un vers, scris, desigur, vertical, decupaje reluate, cu porțiuni întregi înnegrite sau secționate cu linii ferme, constituie o parte substanțială a Poemului
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
pierdut timpul. Se simte câștigat. Este mai înțelept, știe mai multe, are cheile capabile să-i deschidă ușile zăvorâte ale trecutului și să îl facă să înțeleagă dilemele timpului prezent. După o astfel de carte sufletul și mintea cititorului se umplu de bucurie, ca după o lectură din stoici.
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
cu ochiul către Sebastian cel lipsit de stea: "Sunt invitatul autorului piesei Steaua fără nume care se joacă în această seară la teatrul dumneavoastră ș...ț Înăuntru e tot Bucureștiul, sala e arhiplină, unii stau și pe trepte, alții au umplut holurile dintre rândurile de fotolii, încât nu ai unde să arunci un ac." Ambele scenarii par scrise de-o aceeași mână. A cui, însă? Să ne întoarcem la autorul Stelei fără... Mihail Sebastian. La declarațiile lui și mai ales la
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
contactul cu realitatea. Dar nici aceste puține asemănări nu garantează existența vreunor legături de sânge. Ea este solidă, de nezdruncinat, cu umerii lați și cu o ținută mândră, femeie-bărbat, cu excepția fragilității din spatele privirii. Disprețul pe care mi-l arăta mă umplea de un asemenea respect încât, în copilărie, nu reușeam s-o privesc din față. Pare să fi avut un caracter opus celui al soțului ei. Cum rațiunile amorului nu țin seamă de legile logicii, au trăit o căsnicie fără istorie
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie! -Eu, spuse un măr rotofei, săltând pe creanga pe care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine vor veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar, rosti para, de pe o creangă a părului vecin. Noi, perele, suntem mari, zemoase și parfumate. Vom umple coșuri și mai multe decât voi, merele cu obrajii bucălați. Bunicul ne va culege cu mâna, ne
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]