3,550 matches
-
oasele fixe, cu un scris tulbure care nu-i al lui, așterne cuvintele: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Îi vâră bâjbâind biletul între degete. În timp ce ea citește, o suliță orbitoare îi lovește emisfera dreaptă. Cade la loc în pat, cu un țipăt sugrumat. Apoi încremenește. L-a distrus de două ori. Într-o panică reptiliană, lasă biletul pe noptieră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești de cafea sau să-și poarte mai departe scrumul cenușiu al timpului fără a rosti nici un cuvînt. Amintirea chipurilor lor și a pașilor fără odihnă În noapte - imagine bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strălucea, trosnea și șfichiuia aerul Înghețat cu flăcările sale și din cînd În cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al cărei motor pulsa slab, cu putere redusă. Bărbatul de pe pavaj avea vreo patruzeci de ani și trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe un loc din spate și-și Întinse picioarele pe celălalt, iar Între timp Îi spuse șoferului: — E-n regulă, Mike, să mergem! Ambulanța porni lin, coti repede În clinchet de sirenă și dispăru. Apoi polițistul Își Închise carnețelul, Îl vîrÎ În buzunar și, Întorcîndu-se brusc spre noi, cu o expresie obosită pe chipul aspru, Întunecat, de noapte, Începu să ne Împingă Încet, rostind totodată pe un ton răbdător și obosit: — Gata, băieți! Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
teșită, avea o mustăcioară moale și o expresie cam plictisită, arogantă și indiferentă, Întipărită pe chip. Purta o tunică albastră, o bonetă albastră cu cozorocul ridicat pe frunte și, În timp ce Înainta pășind Încet și indiferent pe pardoseala de ciment, Își vîrÎse deja În urechi capetele stetoscopului și ținea În mînă pîlnia aparatului. Cei doi Însoțitori veneau În urma lui. Aproape toate mișcările doctorului aveau un aer de rutină, plictiseală, poate chiar istovire, ca și cum participase de prea multe ori la momente asemănătoare, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Auzi, să strîngi bani pentru zile negre! De ce dracu’ să strîng eu bani pentru zile negre? Întrebă el pe un ton autoritar și agresiv, bătîndu-se arțăgos cu pumnul În piept și privind În jur ca și cum tocmai Încercase cineva să-i vîre pe gît ideea asta murdară. La ce-ți folosește? Poate pînă mîine mori! La ce dracu-ți folosește să strîngi bani, pentru numele lui Dumnezeu?! Ne aflăm aici pentru scurt timp. Să-l folosim din plin, pentru numele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neobișnuite cu activitatea la care le supunea acum: era un adevărat model de eleganță jegoasă - purta un costum În dungi, presărat din plin cu pete de grăsime, o pereche de pantaloni lustruiți la fund; avea gulerul ridicat și mîinile adînc vîrÎte În buzunare, astfel Încît, atunci cînd mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față ca și cum, În ciuda căldurii, Îi era frig. O țigară fleșcăită Îi atîrna În colțul gurii și vorbea de-abia mișcîndu-și buzele, cu gura contorsionată ciudat și neplăcut Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu pasul apăsat și legănat, fără să se uite la ceilalți. La un moment dat se opri, Își vîrÎ mîna mare În buzunarul lăbărțat al hainei, scoase o țigară pe care o aprinse dintr-un singur gest al mîinii făcute căuș. Apoi fața i se crispă de Încîntare cînd trase din țigară, inspiră adînc și dădu drumul fumului Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și m-am uitat drept În ochii lui cînd i-am zis, și s-a cam fîstîcit, pe cinstea mea - „și tu“ - i-am zis - „bărbat cu nevastă și copii, n-ai pic de obraz și de mîndrie și-ți vîri mîna-n buzunarul unui om care are nevoie de bani să-și țină familia. Păi meriți să te tăvălească oamenii prin catran și fulgi și să te scoată din oraș pe-un căruț“ - i-am zis. Poate c-am fost cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a ieșit la iveală din Întîmplare. Făceam curățenie În ultimul sertar al biroului vechi de nuc, voiam să găsesc un loc potrivit pentru cămășile lui, și-odată am dat peste ele... un pachet de scrisori vechi și niște hîrtii, le vîrÎse el acolo cu gînd să le rupă. Ei, și-le-am luat, nici nu-mi trecea prin cap să mă uit la ele, eram gata să le azvîrl În sobă și să le dau foc. „Le-o fi lăsat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că îi fuseseră date aceste veșminte și - că Vocea Patru ceruse să se grăbească foarte tare, Gosseyn își îmbrăcă repede haina. După care se lăsă să alunece în "pantaloni". În timp ce-și aranja haine pe el, cei doi îi vârâră niște încălțări pe tălpi, fiecare la câte un picior. Gosseyn nu avu timp să vadă cum erau "pantofii" sau măcar să le arunce o privire. Dar, după cum se simțeau la mers, erau făcuți dintr-un cauciuc subțire, elastic; și se strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de mai înainte: ce planetă era aceasta? Ce fel de oameni se aflau acolo în clădirea care ardea? Ce nivel de tehnologie? ...Evident, nu putea afla imediat. Gosseyn avu acest gând conștient, care cerea amânare. Și văzu că băiatul se vârâse aplecat pe sub copacul care ardea mocnit și umbla încolo și încoace de-a lungul marginii aflată sub el, și-și arunca când și când ochii peste margine. Brusc Enin îl strigă e - Cred că am putea coborî mai bine pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu era tipul de fantezie care să-i ocupe gândurile multă vreme. Pentru că își aduse aminte de Enin, care se afla undeva, pe acolo. Așa că lăsă repede deoparte aparatul de ras electric. Apoi... Apoi nu-i rămase decât să-și vâre picioarele în pantofii de cauciuc. Se gândi că mai bine și-ar face rost de niște haine cât de cât mai potrivite. Și de niște pantofi mai solizi. Curând după asta, ieși din baie și traversă dormitorul. Pe când împingea ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de data aceasta lăsase gândurile să-l copleșească. Trecuse cel puțin un minut de la sosirea lui. Cu întârziere, acum, recapitula ce îi spusese tânăra femeie în prima parte a acelui minut. Și repetă unul dintre cuvintele ei: - Fotografie? - Da. Ea vâră mâna sub unul din faldurile acelei rochii neobișnuite și dădu la iveală un carton mic, imprimat. Îl întinse aproape grăbită. Uitându-se la imaginea sa, imprimată pe carton, observă că fotografia fusese făcută când stătea în picioare, având în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
însă de a lui Darius, Gobrias, care cunoștea limba simbolică a Sciților, dădu acestei solii o cu totul altă interpretare, anume că: «dacă schimbându-vă în păsări nu veți scăpa prin văzduh, sau prefăcându-vă în chițcani nu vă veți vârî sub pământ, sau devenind broaște nu veți sări în bălți loviți de aceste săgeți nu vă veți mai întoarce înapoi.» (IV,132). Sciții însă pe de altă parte știind armata lui Darius slăbită prin lipsa proviziunilor, propun grecilor ce rămăseseră
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
una de cealaltă și de toți ceilalți locuitori ai lumii..." De la locul său, agățat cum era de hublou, Gosseyn auzea murmurul confuz al unei discuții; fără să distingă cuvintele, constata că era vorba de un bărbat și o femeie. Prudent, vârî capul înăuntru. Văzu un culoar larg. La zece metri în stânga se găsea panoul deschis prin care intrase Leej. În dreapta, o zări pe Leej, iar în urma ei, un bărbat în uniformă de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu, din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pelerină neagră, niște chiloți murdari și o pijama. Dedesubt se aflau o hartă împăturită și un portofel plin de hîrtii, așa că am deschis fereastra, le-am aruncat și am tras-o la loc. Simțindu-mă din nou în siguranță, am vîrît restul lucrurilor înapoi în rucsac, l-am pus în plasa de deasupra și apoi îpentru că treaba cu rucsacul mă îndemna să o fac) m-am căutat prin buzunare. Nu aveam decît pietriș și cîteva scoici mici. Am mai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
observă că mîneca dreaptă îi era țeapănă de sînge uscat, și cînd își scoase cămașa, descoperi că brațul, de la umăr la încheitură, era năpădit de dragonită, cu pete care se întindeau și pe dosul palmei. Se îmbrăcă în pijama, se vîrî în pat și adormi. Părea sinfurul lucru pe care îl putea face. CAPITOLUL 6. Guri Fără nici cea mai mică dorință de a vedea pe cineva sau de a face un lucru anume, se cufundă în somn, trezindu-se doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ghimpii roșii de la buricele degetelor și de la cot, ghearele curbate ca niște lame de oțel păreau foarte sănătoase. începu să cultive fantezii despre cît rău putea face. Se imagina intrînd la Elite, ducîndu-se drept spre clica lui Sludden, cu mîna vîrîtă la pieptul hainei. Le-ar zîmbi din colțul gurii și și-ar scoate brusc brațul. în momentul în care Toal și McPake ar sări în picioare, i-ar prăvăli la podea dintr-o lovitură piezișă, apoi le-ar înghesui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tău. Știi cum să iei legătura prin el, așa că o să-ți arăt cum te contactează. Apăsă butonul și vorbi în plasa metalică: „Trimiteți un semnal spre doctorul Lanark în zece secunde, vă rog. Nu e nici un mesaj, așa că nu repeta. Vîrî aparatul în buzunarul lui Lanark. Peste o clipă, două coarde răsunară cu un pling-plong. Cînd auzi asta, pacientul tău este în stare critică sau un coleg are nevoie de ajutor. Dacă tu ai nevoie sau te rătăcești pe coridoare, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
facă rău dac-o să privesc peste balustradă. Munro îl privi fix, apoi dădu din umeri și reveni la lift. Spuse către rețeaua metalică: „La Profesorul Ozenfant,“ iar ușa se închise și aerul trepidă. Munro se sprijini de perete, cu mîinile vîrîte în mînecile opuse. Se încruntă la pantofi o clipă, apoi privi sus, luminîndu-se dintr-odată la față: — Spune-mi, doctore Lanark, e vreo legătură între dragostea ta pentru panoramele nesfîrșite și dezgustul față de problemele umane? Lanark nu-i răspunse. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și covoare albastre. La mese nu era nimeni, iar fețele de masă fuseseră luate, cu excepția unei mese din colțul îndepărtat al încăperii, unde stătea Ozenfant. Era îmbrăcat într-un costum gri-deschis cu cravată și vestă galbene; colțul șervetului alb era vîrît între doi nasturi ai vestei. Tăia o bucățică de pe farfurie cu o plăcere vădită, dar își ridică privirea și-i făcu semn lui Lanark. Locul era luminat de două lumînări puse pe masa lui și din arcadele joase din pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pagină goală, descriindu-le poziția, apoi scrise data pe pagina alăturată și, după cîteva minute de cugetare, adăugă literele: TELOIV ERAM ED IICLEM AL AETATIȘAL căci dorea să-și codifice descoperirile pînă o să fie pregătit să le publice. Apoi își vîrî carnetul în buzunar și se plimbă pe plaja cu nisipul alb și moale, scăldat de marea sclipitoare. Obosit de meseria de naturalist, găsi un băț plutitor și începu să graveze pe suprafața netedă planurile unui castel. Era un castel foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ani, și poate că m-au lăsat aici dintr-un submarin și doar mă prefac că-s evacuat și spionez căminul pe care-l administrează taică-tău. Thaw se uită lung la Coulter, care stătea cu picioarele depărtate și mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și îl fixa la rîndul lui. — Ești spion neamț? îl întrebă Thaw. — Da, răspunse Coulter. Avea fața atît de inexpresivă, că Thaw fu convins că-i spion neamț. în același timp, fără să-și dea seama, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întări. — E mai bine decît nimic, zise doamna Thaw abătută. — La asta m-am gîndit și eu. După asta, domnul Thaw se ducea la lucru cu bicicleta în fiecare dimineață, îmbrăcat într-o haină veche și pantaloni din catifea reiată vîrîți în șosete, și pentru că nu începuse încă școala, Thaw stătea și mîzgălea la biroul domnului Thaw sau se trîntea pe carpeta din fața șemineului și citea, bucurîndu-se de prezența mamei, care trebăluia prin casă. într-o zi, domnul Thaw îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]