7,043 matches
-
zice Nastasia și soțul ei e slujitor la notăraș. Are el puțină simbrie; le pare bine de ce le mai dau eu, pentru copil. Dar, cum ți-am spus, lângă casa acestei Nastasii, trăiește o prietină a mea, Serafina, care-i văduvă. Am fost bune prietine în tinereța noastră și nu era zi să nu ne vedem. Soțul ei a pierit în bătălie la țara Italiei; i s-a întors de acolo numai numele. Se ofilește și ea acolo în Laz - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Încă din ajun Culi înțelesese cine vine cu copilul și-i era puțin frică de o dezamăgire. Așa că, de bună-samă, se afla lângă nana Floarea - părând c-o ascultă și pândind cu ochii altceva - acea odraslă din Laz, fata Serafinei văduva. Cum se ducea la vale, îi venea să întârzie și să ocolească în altă parte. Se opri un timp, ca să urmărească în lumina poienii zborul rândunelelor; privi pe luciul pârăului Preluncilor, ca în argint viu, săgetarea păstrăvilor după muște. Cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era o iscoadă în slujba lui Ferdinand. Zilele de după o înfrângere dezvăluie adesea putregaiul sufletelor. Când spun acest lucru, mă duc cu gândul nu atât la Yahya, cât la vizirul al-Mulih. Căci atunci când negociase, după cum ne-a explicat îndelung, salvarea văduvelor și a orfanilor Granadei, omul ăsta nu se uitase pe sine însuși: el căpătase de la Ferdinand, ca preț al capitulării pe care atât de dibaci o grăbise, douăzeci de mii de castilieni din aur, adică aproape zece milioane de maravedis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sferturi, Bălțata veni ea însăși să ne vestească: — Am aflat că marele rabin al întregii Spanii, Abraham Senior, tocmai s-a botezat împreună cu fiii săi și cu toate rudele sale. Am fost la început dezgustată, apoi mi-am spus: „Sara, văduvă a lui Iacob Perdoniel, vânzătoare de parfumuri la Granada, ești tu mai bună evreică decât rabi Abraham?“ Așa că m-am hotărât să mă botez, la fel ca și cei cinci copii ai mei, lăsându-l pe Dumnezeul lui Moise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
refugiul în Allah și roagă-L să-ți dăruiască răbdare și resemnare“. Cum mă sculam să plec, dezamăgit și furios, continuă tata, Hamed mi-a mai dat, pe un ton de confidență, un ultim sfat: „Există în orașul ăsta multe văduve de război, multe orfane copleșite de lipsuri, multe femei descumpănite. Există astfel de femei, fără nici o îndoială, chiar și în propria ta familie. Oare Cartea Sfântă nu le-a recomandat bărbaților în putere să le ia sub ocrotirea lor? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt împărțiți în mod egal între cei care au muncit, cu excepția unei părți rezervate acțiunilor de binefacere ale breslei, care sunt în număr mare și generoase: când unul dintre ei a murit, ei se ocupă de familie, ajutând-o pe văduvă să-și găsească un nou soț, se ocupă de copiii de vârstă fragedă până ce ajung și aceștia să aibă o meserie. Fiul unuia dintre ei este fiul tuturor. Banii din vistierie slujesc de asemenea celor care se căsătoresc: toți contribuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Prietenii mă preveniseră că în noaptea nunții multe fete se străduie să pară mai neștiutoare decât sunt, mai surprinse, mai speriate, dar nici unul nu-mi vorbise despre leșin. Pe de altă parte, auzisem adesea spunându-se la maristan că unele văduve sau femei mult timp neglijate sufereau de sincope frecvente, puse de către unii pe seama isteriei; dar niciodată n-auzisem nimic în legătură cu fete de cincisprezece ani, și niciodată în brațele soțului lor. Am scuturat-o pe Fatima și am încercat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spălarea morților. Bineînțeles, victimele nu mai erau toate copii și servitori. Soldați și ofițeri începeau să moară pe capete. Iar sultanul se grăbi să dea de știre că le va moșteni el însuși echipamentul. Porunci să fie duse în arest văduvele tuturor militarilor decedați până ce acestea vor fi livrat fiecare arsenalului o sabie încrustată cu argint, o cămașă de zale, o cască, o tolbă de săgeți, precum și doi cai sau contravaloarea lor. Pe deasupra, socotind că populația orașului Cairo se micșorase simțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
postav vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de seamă, veni să-mi destăinuie pe un ton voit ceremonios: — Aceasta este Alteța Sa regală prințesa Nur, văduva emirului Aladin, nepotul Marelui Turc. Am încercat să privesc în altă parte, dar curiozitatea îmi era cu atât mai puternică. La Cairo, toată lumea cunoștea drama acelui Aladin. Luase parte la un război fratricid care îi învrăjbise pe moștenitorii sultanului Baiazid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coada tăiată și cu șaua întoarsă; pe targa funebră, deasupra corpului, erau puse turbanul și arcurile care fuseseră sfărâmate. Două luni mai târziu, stăpânul de la Cairo relua totuși în posesie palatul lui Aladin, decizie pe care populația o judecase aspru. Văduvei otomanului îi erau date o locuință modestă și o rentă atât de neînsemnată, încât văduva se văzuse silită să scoată la mezat cele câteva obiecte de preț lăsate de soțul ei. Toate acestea îmi fură spuse la vremea potrivită, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arcurile care fuseseră sfărâmate. Două luni mai târziu, stăpânul de la Cairo relua totuși în posesie palatul lui Aladin, decizie pe care populația o judecase aspru. Văduvei otomanului îi erau date o locuință modestă și o rentă atât de neînsemnată, încât văduva se văzuse silită să scoată la mezat cele câteva obiecte de preț lăsate de soțul ei. Toate acestea îmi fură spuse la vremea potrivită, numai că nu căpătaseră în ochii mei vreo semnificație anume. În timp ce mi le reaminteam, glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Era aproape întuneric atunci când a venit înapoi, însoțită de o țărancă bătrână, grasă și blajină. — Khadra, ți-l prezint pe noul meu soț. Am tresărit. Ochii mei holbați s-au încrucișat cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre o clădire din lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
față. Accentul meu îl neliniștise, comunitatea maghrebină din Cairo fiind cunoscută pentru simpatiile ei față de otomani. M-am grăbit s-o chem pe Nur alături de mine. S-a înfățișat cu chipul descoperit. Tumanbay a recunoscut-o. Soră de neam și văduvă a unui opozant față de Selim, ea nu putea decât să-i inspire deplină încredere. Secretarul de stat se așeză așadar fără ceremonie pentru a-mi asculta spusele. I-am repetat ce auzisem, fără să adaug nici o înfloritură, fără să omit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea în fruntea trupelor. Plimbându-și privirea jur-împrejur, secretarul de stat remarcă icoana și crucea coptă de pe perete. Zâmbi, scărpinându-se fățiș în cap. Avea motive bune să fie intrigat: un maghrebin, înveșmântat după moda egipteană, însurat cu o circaziană, văduva unui emir otoman, și care-și împodobea casa în felul unui creștin! Mă pregăteam să-i povestesc cum ajunsese casa în folosirea mea, dar m-a întrerupt: — Vederea acestor obiecte nu mă ofensează. E adevărat că sunt musulman prin voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pierdut. Și înainte ca vestea despre ciudățenie să fie dusă în bazar de spălător sau de omul cu sticlele și borcanele sau de orice alt oaspete care ar fi văzut-o sau ar fi auzit întâmplător ceva suspicios, află că văduva Ammaji din orașul îndepărtat Shahkot căuta o pereche pentru fiul ei; și chiar dacă proveneau dintr-o familie dintr-o clasă mult inferioară, le oferise o zestre pe care nu putuseră să o refuze. Dar chiar și așa! O familie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Sispy, neguțătorul ambulant. Cel cu sticlele, Lokki. Sticluța albastră. Ți-o amintești pe Livia. Vultur-în-Zbor se străduia să sune amenințător dar Deggle a râs fericit. — Mmm, a zis. Desigur, Livia - prin care înțeleg că te referi la doamna Livia Cramm, văduva lui Oscar Cramm, regele tinichelui - e moartă de extrem de multă vreme. Mult înainte să mă nasc eu, bineînțeles. Dacă ilustrul meu strămoș, Nicholas Deggle, ar mai fi în viață, sunt sigur că el ar ști exact la ce te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plângă mai mult. Nu, doamna Edge nu mai locuiește aici, a plecat undeva în străinătate, unde se iubește cu cei de acolo, și de ce nu, că doar încă mai e frumoasă prin părțile astea, n-o să auziți bârfe răutăcioase despre văduvele vesele. în orice caz, nu după ce Elfrida a crescut mare, e o comoară de fată, îi ajută pe bătrâni, are grijă de sugacii urlători ai tinerilor căsătoriți, citește mult, coase mult, gătește mult, dar fetele de optsprezece ani ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
duc instinctiv spre acea bancă în grăbitele tale treceri prin parc, așa cum te pomenești câteodată ducându-te spre mesteacănul „tău“, aflat în alt colț al parcului. Revezi, în acea străfulgerare a clipei, când treci pe lângă banca ta, silueta vaporoasă a văduvei „magistrat Ț.“, care te-a agățat într-o dimineață de mai oferindu-ți gazdă și „alte înlesniri“. Te-așteaptă pe bancă încă ziarul pe care mâncai franzela și parizerul împreună cu S., bucuroși că mai trecuse o zi. 16tc "16" În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înfățișare a restaurantului. Am intrat aici, într-o sâmbătă dimineața, împreună cu Samsarul. Vândusem singurele mele lucruri mai de preț, două desene, un nud de Corneliu Medrea și compoziția „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă“, de Ressu. Le primisem cadou de la văduva B., după ce își desfăcuse casa. Venise vechiul proprietar și fusese nevoită să se mute. În garsoniera primită nu putea lua prea multe lucruri. Mare parte le vânduse, altele le dăruise celor apropiați. Rămăsesem în relații cu ea și soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vaginam - a vârî sabia în teacă; ex hanc maxima libertate tyrannus gignitur - din această libertate nemărginită ia naștere tirania; ad maiora natura nos genuit - natura ne-a creat pentru lucruri mai mari. Glabraria îmi evocă, vie, istoria doamnei C.V., frumoasa văduvă de 65 de ani, cu proprietăți (două blocuri), cu conturi în bancă și o colecție faimoasă de timbre (3 „Cap de Bour“, 5 „Carol cu perciuni“ și alte rarități) tocate în câțiva ani (doi? trei?) de avocatul Ianus C., un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
benzi desenate cu soldați americani, intitulată Comando Valor, care făcea ravagii În rîndul tineretului dornic de eroi ce arătau de parcă mîncau carne șapte zile pe săptămînă. La firmă, mi-am făcut o prietenă bună În persoana secretarei lui Sanmartí, o văduvă de război pe nume Mercedes Pietro, cu care În curînd am simțit o afinitate desăvîrșită și cu care mă puteam Înțelege dintr-o singură privire sau dintr-un zîmbet. Mercedes și cu mine aveam multe În comun: eram două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ofițer, o grămăjoară de bile, Înăuntrul cărora se află Înscrise niște cifre, și alături o alta de bancnote. În fapt, prestația doamnei, judecată dintr-un punct de vedere stric profesional, nu are nimic magic. Făcându-și vânt cu evantaiul, distinsa văduvă, purtând mănuși până la cot, culege una câte una bilele de pe măsuță și le ascunde Într-un anumit loc, mascat de combinezonul său. După ce ultima bilă pătrunde În interiorul ei, pe care inginerul, dintr-un spirit de pudoare, Îl numește a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
culege una câte una bilele de pe măsuță și le ascunde Într-un anumit loc, mascat de combinezonul său. După ce ultima bilă pătrunde În interiorul ei, pe care inginerul, dintr-un spirit de pudoare, Îl numește a doua urnă sau urna umedă, văduva Își pune un cubuleț de zahăr În ceșcuța de cafea, amestecându-l cu mare grijă. În timp ce cubulețul se dizolvă În lichid, urna doamnei Începe să se agite. Toate organele ei, Începând cu ficatul, pancreasul, uterul și intestinele Încep să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inginerul stau liniștiți la taclale, fumând câte o țigară. Poartă, de obicei, o discuție banală, vorbind despre vreme. Nu se știe de ce, În astfel de ocazii, inginerul ține cu tot dinadinsul să-și Îmbrace fracul și jobenul, lăsate În custodia văduvei de pe Bașotă 9... Când morișca celei de-a doua urne se oprește din rotație, făcându-și vânt cu evantaiul, inginerul Satanovski Îngenunchează În fața distinsei văduve, extrăgând cu migală, rând pe rând, bilele ascunse În locul intim de sub combinezonul doamnei și punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ocazii, inginerul ține cu tot dinadinsul să-și Îmbrace fracul și jobenul, lăsate În custodia văduvei de pe Bașotă 9... Când morișca celei de-a doua urne se oprește din rotație, făcându-și vânt cu evantaiul, inginerul Satanovski Îngenunchează În fața distinsei văduve, extrăgând cu migală, rând pe rând, bilele ascunse În locul intim de sub combinezonul doamnei și punându-le cu grijă Într-o punguță de mătase... Se spune că operațiunea aceasta Îi aducea la Loto-Prono câștiguri substanțiale. Gândindu-se prin ce tertipuri Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]