2,208 matches
-
Iar suferința lui cerea îngrijiri atât de multe și de delicate, și uneori nu tocmai agreabile, încât o monopolizau pe patroană, și ceilalți oaspeți începuseră să amenințe cu plecarea. Don Eloíno nici vorbă să poată plăti mult mai mult, dubla văduvă, și ea, îi tot spunea că nu-l mai putea ține în pensiunea ei, căci îi periclita afacerea. „Pentru numele Domnului, doamnă, fie-vă milă! - se pare că-i zicea el -. Unde să mă duc în starea asta, cine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
drept era foarte vechi, iar Cipriano Algor răspunse, Nu e nevoie să veniți la olărie, vă aduc eu un urcior nou ca să-l înlocuiți pe cel care s-a spart, nu trebuie plătit, e oferta fabricii, O spuneți pentru că sunt văduvă, întrebă femeia, Nu, ce idee, e doar o ofertă, nimic mai mult, avem un număr de urcioare pe care s-ar putea să nu mai reușim niciodată să le vindem, În cazul ăsta, vă rămân foarte recunoscătoare, domnule Cipriano, N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nou, ne gândim că celălalt a avut un defect de fabricație, sau nici nu e cazul să ne gândim, ce-i dat e bun dat, n-are nevoie de explicații, Cine e vecina, E Isaura Estudiosa, cea care a rămas văduvă acum câteva luni, Este o femeie tânără, Nu am intenția să mă căsătoresc din nou, dacă la asta te gândești, Dacă m-am gândit, nu mi-am dat seama, dar poate c-ar trebui, așa n-ai mai rămâne singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
femeii în doliu, strigă, și când ea apăru, îmbrăcată cu bluza și fusta ei neagră, îi dădu un bună ziua mai sonor decât e firesc, vina pentru subita dizarmonie vocală e a Martei, ca autoare a zănaticei idei cu căsătoria între văduvi trecuți, denumire care merită o critică severă, s-o spunem, cel puțin în privința Isaurei Estudiosa, ea nu poate avea mai mult de patruzeci și cinci de ani, și, dacă pentru a fi exacți, vom fi nevoiți să mai adăugăm câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mele sunt absurde, dar n-am reușit să le evit, Ce-aș putea, Nu știu, ți-aș aduce aminte, te-aș face să te simți prost, Adică imbecil și ridicol, Sunt vorbele tale, nu ale mele, Cu alte cuvinte, bătrânul văduv care face pe cocoșul, aruncând ocheade tandre unei văduve ca și el, dar din cele tinere, și uite că vine fata moșului să-i dea de veste că va fi bunic, ca și cum i-ar zice lasă-te de jocuri, vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apoi Îi dă dintr-odată drumul. Deși brutal, gestul rămâne reținut, ca și cum bărbatul, arătându-și Întreaga hotărâre, ar ezita totuși să meargă până la crimă. Khayyam alege acel moment pentru a interveni din nou. — Haide, lasă-l pe bătrânul acesta, e văduv, bolnav, nebun, nu vezi că de-abia Își mai poate mișca buzele? Șeful se ridică dintr-un salt, Înaintează spre Khayyam, Își Înalță degetul până la barba acestuia: Tu, care pari să-l cunoști atât de bine, cine ești, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scurtă deplasare, un harem exagerat de bogat. Performanțele sale reprezentau un subiect obligatoriu În anturaj, nu arareori ofițerii săi, și chiar oaspeții străini, se informau despre isprăvile sale, Îi lăudau energia nocturnă, Îi cereau rețete și elixiruri. Sayyeda deveni, deci, văduvă. Pustiu Îi era patul de aur, dar nu se gândea să se plângă din pricina asta. Mai grav părea vidul de putere, imperiul tocmai se născuse și, chiar dacă el purta numele nebulosului strămoș Selgiuk, adevăratul lui fondator era Toghrul. Dispariția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
temem să nu distrugem acel fragil edificiu pe care tocmai l-am Înălțat cu nesfârșite precauții, dar, pentru mine, ceea ce te desparte de această femeie este grav, esențial. Nu Împărtășești aceeași viziune asupra vieții. — Este femeie și, În plus, e văduvă. Se străduiește să supraviețuiască fără a depinde de un stăpân, nu pot decât să-i admir curajul. Și cum să-i reproșez că ia aurul pe care versurile ei Îl merită? — Înțeleg prea bine, spune cadiul, mulțumit că a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu este departe. Trâmbițașii din nowba stau acolo, având Îndatorirea, de trei ori pe zi, de a face goarnele să răsune În cinstea marelui vizir. În ciuda acestor semne de ceremonie, oricine poate pătrunde Înăuntru și până și celor mai sărmane văduve le este Îngăduit să se aventureze În divan, uriașa sală de audiență, pentru a se apropia de cel mai puternic om al imperiului și pentru a-i expune lacrimile și plângerile În fața lui. Doar acolo străjile și cămărașii fac cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care este imediat supus asediului. Dar Terken nu e femeia care să se dea bătută; ca să se apere, e capabilă de viclenii care vor rămâne celebre. Ea le scrie, de exemplu, câtorva guvernatori de provincii niște scrisori Întocmite astfel: „Sunt văduvă, am În grijă un copil nevârsnic, care are nevoie de un tată să-i călăuzească pașii, să conducă imperiul În numele lui. Cine ar Îndeplini acest rol mai bine decât tine? Vino cât se poate de repede În fruntea trupelor tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai mult acordul, Încât strigă după un birjar chiar Înainte ca eu să pot formula un răspuns. Trebuie să mărturisesc că n-am regretat-o niciodată. Se numea Charles-Hubert de Luçay, locuia Într-o casă impunătoare de pe bulevardul Poissonnière. Era văduv, cei doi fii Îi erau În armată, fiica sa avea să-ți devină mamă.” Ea avea optsprezece ani, tatăl meu, cu zece mai mult. Se studiau Îndelung În tăcere, pe fondul unor avânturi patriotice. Din 7 august, când, după trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
senină, o femeie matură, stăpână pe sine. La fel de zveltă ca În prima zi. Știuse să reziste tentației femeilor de rangul ei: lacomă și gurmandă, să se prăvălească, până la capătul zilelor, pe un divan al belșugului. Se măritase, era divorțată sau văduvă? N-am discutat niciodată de asta. Aș fi vrut să rostesc, cu glas cutezător: „Te-am iubit Încă de-atunci, de la Istanbul”. Buzele mi-am tremurat, apoi s-au pecetluit, fără să scoată cel mai mic sunet. Șirin se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi amintesc scena descrisă de Seneca În Troienele. Nefericita soție a lui Hec-tor e amenințată să-și piardă și copilul, pe Astianax, după ce rămăsese văduvă. Îl ascunde atunci În mormîntul lui Hector. În acest timp, grecii Îl caută pe Astianax să-l omoare, ca să distrugă seminția războinicilor troieni, susțin ei, și să prevină o eventuală revanșă. Ulise amenință să distrugă mormîntul lui Hector dacă Andromaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
scenă care să se țină minte. Îl iert. Pentru seara de vineri. A fost grozav de discret. Cât să înflăcăreze imaginația tuturor cititorilor dincolo de ce-am făcut noi. Adriane, te pupic! Părerea lui madame Agnès Nu e ușor să fii văduvă. Mai ales văduva unui bețiv. Cu pensia mea și cu salariul de portăreasă, de-abia mă descurc de la o lună la alta. Credeți că mă dau în vânt după cușcuș? Dar la cât a ajuns kilogramul de carne de vițel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-o mult așteptată amnezie. Doar mirele se dovedea activ în exces... dirijând bucătăreasa, aranjând scaunul soției, mângâind mâna mamei, zâmbind surorii și fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rotise spre interiorul camerei, să revadă biblioteca. Perete înalt, plin de rafturi înțesate de cărți. Bătrânul avocat, fost prieten al filozofului negustor de vinuri Marcu Vancea, îl rugase să-i facă o vizită, să-i vadă biblioteca. Rămas de curând văduv, pensionarul voia să vândă biblioteca. Se gândise la Tolea, îl știa ca adolescent avid de lectură, în vremea când îi fusese avocat în nenorocitul acela de proces cu accidentul de bicicletă. Bibliotecă impresionantă, într-adevăr. Cărți vechi, prețioase legături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sânziene în Baltă, topeau ceară în niște căiuțe și o aruncau în apă. Din locul unde cădea ceara se zice că ieșeau bărbați ucigător de frumoși, cu priviri de îngeri speriați și zâmbete vinovate, care bântuiau, peste an, visele femeilor văduve. Se mai pomenește că una dintre văduve, Sița veterinara, ar fi mers la oraș, la Andromanda Brandarbulenilor, a adus-o cu rata de la ora cinci la ea acasă și, împreună, într-o noapte fără lună, au mers în Baltă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al dormitorului. Nu-i displăcea noua înfățișare. O tulbura doar gândul că nu mai știa cu ce să se îmbrace. La unsprezece avea întâlnire la terasa de la Operă cu Adina, sora lui Stelian, văduvă și ea, în relație acum cu un directoraș de pe la o firmă de comerț, unu Țongu, cam grobian insul, dar care mai să-și lase nevasta pentru zurlia de cumnățică. Persianei puțin îi păsa. Îl avea pe Verginel Țențu. Marele Verginel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
continuare. — Înjură vreodată? — Nu l-am auzit făcând asta. — Pentru că știu pe cineva căruia s-ar putea să-i placă, atâta timp cât nu înjură, zise Stan. — Cine? — Mătușa mea din California. Stă în Mission Viejo. Asta e în Orange County. E văduvă și locuiește singură. Îi plac animalele și se simte singură. — A, OK. Cred că e în regulă. — Mă dai pe degeaba? spuse Gerard, pe un ton îngrozit. Asta e sclavie! Nu sunt ceva pe care să-l dai așa, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
banii”, era pedepsit să achite costul a trei kile de vin, al doilea - două, al treilea unul, în total șase kile, care reveneau câștigătorului, teoretic, deoarece practic se vărsau pe gâtlejurile noastre încă de la începutul jocului. Doamna Maria, gazda noastră, văduvă de tânără și cu un băiat care în ciuda celor patru clase, citise foarte mult și putea susține discuții la nivelul unui absolvent de liceu (din ăia care îl absolviseră „pe stil vechi”), era o femeie vrednică și tare de treabă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
s-au antrenat la joc, am putea și noi să discutăm ... - Despre ce să discutăm? - replică el fără nici un fel de interes. - De una ... de alta ... Unde mergeți? - La Iași. Dumneavoastră? - Eu vin de la fiica mea, de la Hunedoara ... știți, sunt văduvă și din când în când mai merg la ea, că doar ea mi-a mai rămas ... - Drum lung ... - Daaa, obositor ... Ieși din nou din compartiment pentru a mai sorbi câteva înghițituri dintr-o nouă sticlă de apă, că una deja
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să fie luată decizia tribunalului, formele făcute și banii de pensie dați retroactiv familiei Îndoliate (o sumă considerabilă, care a fost investită Într-o nouă casă), tânărul soldat american a făcut ce a putut ca s-o ajute pe tânăra văduvă germană, rămasă fără nici un sprijin În această lume. Americanul a aprovizionat casa tinerei văduve cu carne și unt și cafea și a primit, drept amintire, prețioasele ediții Freud ale bunicului. Nu era bibliofil, dar și pentru el a contat Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îndoliate (o sumă considerabilă, care a fost investită Într-o nouă casă), tânărul soldat american a făcut ce a putut ca s-o ajute pe tânăra văduvă germană, rămasă fără nici un sprijin În această lume. Americanul a aprovizionat casa tinerei văduve cu carne și unt și cafea și a primit, drept amintire, prețioasele ediții Freud ale bunicului. Nu era bibliofil, dar și pentru el a contat Întâlnirea cu biblioteca acelei case, din Germania nu s-a Întors În Kansas City, ci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noi n-am căutat niciodată adevărurile, doar enigmele și tainele. înainte de accident predase limba și literatura suedeză. „Micul necaz“, spunea el, niciodată „Accidentul“. Sau „Episodul ridicol“. Sau „înghețul meu relevant“. Când se întâmplase, încă nu eram născut. El tocmai rămăsese văduv și tata hotărâse să petreacă Crăciunul la Bostället, căci în această ambianță tihnită avea să fie ocrotit de singurătate. Primise ca dar de Crăciun un pian mecanic marca Hupfeld, să-i cânte acum, când bunica nu mai era. în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
magaziilor domnești. Avea și boierul o slăbiciune, pe Ilie, o odraslă pricopsită pe la curtea sa, pe când băitanul avea vreo zece ani, gurile rele asemuindu-l cu Iordache, chiar dacă și Irina, soața boierului, îl socotea un nepot al unei verișoare, rămasă văduvă după uciderea soțului de către tătari. Un nor de praf negru vestea apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]