3,613 matches
-
fost eu n-aș fi putut să vă povestesc, un împărat nu foarte tânăr, nu foarte puternic și nici foarte viteaz de felul lui, dar tare blând și înțelegător, pe nume Pană-Împărat. El domnea în liniște și pace peste Împărăția Văzduhului fiind chiar frate cu Vântul și văr cu Soarele. Palatul lui din nori nu era nici foarte mare, nici foarte bogat, nici măcar foarte strălucitor, dar era un palat plin de păsări care cântau de dimineața până seara și adunau în
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > SUB SEMNUL LUPULUI Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
Autorului MI-E DOR DE TINE IUBITULE CU OCHII NEVĂZUȚI Iubitul meu cu ochii nevăzuți, Pe unde umbli de când ești plecat? Căci pașii nu-ți mai sunt văzuți De când în astă lume m-ai lăsat. Iubitul meu cu ochii de văzduh Prin care ceru-n hohot lăcrimează, Unde ți-e umbletul fără de duh, Vremelnic, trecător și cine îl veghează? Iubitul meu cu ochii plini de dor, De ce ai poposit așa puțin la mine? Hai, spune-mi, dac-ar fi să mor
IUBITUL MEU CU OCHII NEVĂZUȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375698_a_377027]
-
câmp de maci, Și visam că părăsesc această lume... Ca un șoim spre cer mă avântam, Și dincolo de lună, voiam să zbor, Spre lumile celeste, și spre hotarul lor. Purtând cu el credința și iubirea, Sufletul se scaldă-n diafan văzduh, Despică nesfârșirea cuprins de bucurie Deasupra, peste mări, peste valuri sparte, Și peste nori, și curcubeu, și mai deaparte. O noapte-ntreagă-am colindat Galaxiile, în lung și-n lat... În zori, când m-am trezit, stupoare, Venise toamna..."coana
A VENIT TOAMNA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375776_a_377105]
-
VARĂ (ANCESTRAL) Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E seară și vântul începe să bată Nori negri adunând peste sat; În zare fulgere cerul străbat Și ecouri de tunet câteodată Văzduhul răzbat. Sătenii cu coasa în spate aleargă, Spre case se-îndreaptă cu toții. Iar carele în scrâșnetul roții Pe drum de lut parc-ar vrea ca să spargă Liniștea nopții. Dar iată că ploaia începe să cadă Izbind cu putere pământul. Codrul
FURTUNA UNEI NOPŢI DE VARĂ (ANCESTRAL) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379183_a_380512]
-
și culori. Toate aceste momente revelatorii, însoțite de o intensă trăire, îl determină să-și pună întrebări, să caute răspunsuri care să-i aducă frântura de liniște. Și iată ce ne spune poetul: ” acum înțeleg/ bătaia inimii mele / în imensitatea văzduhului/cuvântător -/ câmp de vise,/ gânduri călcate-n/ mii de isoscele,/ acum, când/ Soarele încearcă să apună / pe brațele lungi / cât razele din priviri,/ acum înțeleg/ nefirescul din mine, / nenăscutul / din care aș vrea să evadez,/ în care mi-e greu
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
și resemnare? Ce se va întâmpla cu muntele și cu Sisif? Cine va mai trudi, zi și noapte, cu speranța că și zădărnicia este o cale a devenirii. Să devii, ce? Și poetul se vede un punct insignifiant, în imensitatea văzduhului, bântuit de teama revenirii în același ”cerc istovitor”. Concretul, în poeziile lui Ioan Gheorghiță, capătă nuanțe străvezii, eterate, compunându-se din nostalgia unei lumi abia tangibile, dincolo de grosierul materiei, de realitatea imediată, căutând, cu ardoare, o viață a sunetelor, a
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
și Rițu, - fratele mai mic -, am fost trimiși să aducem acasă de pe deal unde erau la păscut vaca și vițelul. Eram singuri, liberi și ne ardea de joacă. Pe panta cu iarba înverzită ne rostogoleam în cântecele păsărelelor. Deodată, din văzduh, s-a auzit un zumzet necunoscut nouă și care ne-a întrerupt hârjoana. Pe măsură ce timpul trecea, zgomotul se amplifica și ne-a speriat. Când eu îl încurajam „că n-o să pățim nimic”, cerul se umpluse de avioane care veneau în
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
păpădie. Sălciile își lasă mlădițele atârnând ca niște filocterii în sărbătoare binecuvântând apele care i-au odrăslit. Zarzării, Caișii și Cireșii sunt Magii Primăverii împodobiți cu straie de nuntă alcătuind suita princiară pentru a-L întâmpina pe MIRELE CERESC. Tot văzduhul se umple de cer, de lumină, de sărbătoare, de cântec, de smirnă și de bucurie. Dincolo de crestele munților, cerul începe să se înroșească de emoție, iar luna ca o sferă de aur abia trezită din culcușul ei sidefiu începe să
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
unduios de felină se furișa fantomatic Zburătorul cu plete de argint înhăma caii Pegasus la Carul Mare parcat într-un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste genuni infinite scară din raze de argint cobora în caleașca-i prin văzduhul cernit învăluit în mantaua nopții-nstelate cu raze de lună-n țesut atingea terasa învăluindu-mă cu farmecu-i mut ca o părere îmi pătrundea în suflet cu razele ochilor reci de înger căzut hipnotici, profunzi precum adâncul infinit al întunecatului
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
care nu duc în nici un caz la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, unde se află un tot uman și artistic îmbinat în clădirea spirituală a teatrului: actorii. Ei sunt stele avântate în lumea fără cărări dintre țărm și văzduh, în jurul celui înțelept în cârmuirea corabiei teatrului, Alexandru Arșinel. E o lume a scenei în care înțelepciunea e doar a înțeleptului iar talentul doar al maeștrilor! Pe aceasta se sprijină principiile valorificării ardoarei marilor actori, iar la Teatrul de Revistă
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CĂLĂTORIE... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Călătorie... Cu vocea străpung văzduhul prin picături de curcubeu... Cuvintele aș vrea să le păstrez în tăcerea singurătății... Le pun să danseze pe portativul speranței... Cu pași mici le-ndrept spre gândul ultimei melodii... Călătoresc înspre secretul albastrului-necuprins... Viv Referință Bibliografică: Călătorie... / Viviana Milivoievici : Confluențe
CĂLĂTORIE... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369234_a_370563]
-
nu voia, Că este rupta din poveste. Din cerul cel cernit desprins, Purtat a fost de-un gând frumos, Să își așeze-ale lui palme Sub muza ce murea-nspre jos. Dar din prea-naltul ce-o atinse Pe aripile-i de văzduh Căzu prea brusc și o găsise În colivia-i, fără duh. Se întristase mult văzând Sub ea un maldăr de hârtii Pe care lacrimile-i negre Se așezau în poezii. Și a decis așa, deodată, Prin toamna tristă-ruginie, El să
RENAȘTEREA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374151_a_375480]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > LA MARGINE DE UNIVERS Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am plecat în căutare pe un cal alb înaripat, Să cutreier mări și țări, parcurgând neîncetat, Văzduhul gândurilor mele ce tot mă frământă, Pentru a-mi găsi ursita din lumea cea nevăzută. Și am poposit, undeva, la margine de univers-apune, Unde am întâlnit acolo o zână frumoasă, o minune, Care-și plângea soarta ei vrând ieșire spre
LA MARGINE DE UNIVERS de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374166_a_375495]
-
pomi goi, ``de ceară`` (Lumini în simfonie). Ideea de spațiu revelat apare în multe poeme ale naturii, universul copleșit de caldură în luna iulie, ``moale``, ``pufoasă``, ``somnoroasă`` în care, aerul curge ca ``aurul cald``, îngerii albaștri ce plutesc într-un văzduh miraculos o încarcă de iubire. (Luna Iulie). Totul amintește de vara lui Lucian Blaga. Trecerea în starea de meditație o produce lumina intensă a lunii august : ``Vis de aur în cascadă``( Rondelul lunii august). Cadrul estival este brodat de petale
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TĂCERE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Cu ochii goi, privește peste umăr din stânga înfiorării. Mă împinge dincolo de inimă. ,,Să te îmbrățișeze văzduhul!’’ rostește rece, direct în urechea timpului, măsurându-și, nemăsurându-și puterea... Ascult din sufletul celulelor vibrația distanței, privesc cum se întoarce cu spatele la ecoul vieții. Cu umărul stâng încremenește înnoptarea. Se întinde șoptind agonic: ,, Praf,praf obsedat de țărână! Picură cerul
TĂCERE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374220_a_375549]
-
O fi departe, aproape, acel Dumnezeu ? O, cât aș vrea să-i descojesc, alb și subțire, trupul de stea, până la miez, până la inimă incendiind poemul-lumină, iubirea cea limpezita de țină! Aud lebădă în roșul amurg - cântecul trecerii de pe urma. Cocorii străpung văzduhul de nea, fiarele urlă și scurma. Nu deslușesc fereastră, e troienita de vis. Veni-va curând și-nălțarea - ori, poate, căderea-n abis? Aproape, departe KING CHESS Sun snow showers on my soul... Will that God be far away or
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
pentru această grădină! Cât a ferit-o de toate primejdiile! Cum a putut străinul, om de rând, să-i cucerească grădina și fiica mult îndrăgită? Răcni ca o fiară rănită, țipătul lui transformându-se într-un tunet, amplificat de hăurile văzduhului. - Ooo! Blestemul tău, Durere, de ce m-ajunse și mă cuprinse? De ce m-ai blestemat, Durere? De ce îmi răscolești mânia? De ce mă faci să explodez și să ard tot Universul? Dă drumul lacrimilor tale să curgă șiroaie, să-mi stingă furia
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
fost uitat. Îmi aduc aminte când citeam Război și pace, de Tolstoi. Nu era o carte cursivă, incitantă, dar mie îmi plăcea pentru că era o carte de război și pentru imaginile panoramate, văzute de sus. Ochiul scriitorului era undeva în văzduh de unde privea trupele cum se deplasează, regimente cum se repliază pe câmpul de luptă. Și, bineînțeles, l-am citit în perioada aceasta și pe marele Dostoievski. Îmi amintesc când citeam Amintiri din cartea morților, vedeam aievea totul în fața ochilor, iar
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
întoarcere, deslușam mai bine locurile pe unde venisem spre mănăstire. Treceam printr-un sat, o dungă cenușie a unui drum de șes, un alt sat cu case răzlețe ulițe pustii și multă liniște. Tăceri vaste înconjura drumul nostru. Parcă și văzduhul se apleca peste câmp în semn de rugăciune. Când ne apropiam de locurile știute de mine în preajma satului, frumusețea locurilor mi se părea alta. Pe drumul de-alungul Buzăului, priveliștea o vedeam de o grandoare neînchipuită. În zilele de sâmbătă când
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
bufniței mâna-mpietrește, rana din sânge, ah, cum mă doare!” Și în Evanghelia Tăcerii, ca, de fapt, în toate volumele poetului, sunt prezente animalele ca simboluri ale principiilor și forțelor cosmice, materiale sau spirituale, având legătură cu nivelurile Universului: pământ, văzduh, cer. Termenul generic și-l asumă până la exprimarea dorinței de a rămâne în el: „Un tânăr animal aș fi vrut să rămân, să țin isonul Tăcerii în mână, soarele inimii latră-a pustiu, trecătoare sunt toate, doar cerneala mă-ngână
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VIS DE IUBIRE Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2338 din 26 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vis de iubire Din văzduh ai venit Într-un gând mi-ai zâbit Dintr-o stea m-ai privit Și în nopți m-ai iubit. Dintr-un dor te-ai desprins Și pe strune ai plâns Curcubeie-ai aprins Și-n amurguri le-ai stins
VIS DE IUBIRE de NINA DRAGU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362214_a_363543]
-
ai stins. Din tăceri m-ai chemat În vegheri m-ai uitat Pe cărări m-ai vorbit Și pe vânt mi-ai șoptit. Ești plânset Ești zâmbet Ești cântec Ești umblet Și ești vis Necuprins Ești chemare Și -împăcare. Din văzduh ai venit Și în nopți m-ai iubit Din tăceri te-ai desprins Și cu dorul ai plâns... Referință Bibliografică: Vis de iubire / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2338, Anul VII, 26 mai 2017. Drepturi de Autor
VIS DE IUBIRE de NINA DRAGU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362214_a_363543]
-
naște. - Anul Nou! strigă deodată Dorel! Toți izbucniră în urale, cântară “La Mulți Ani”, se îmbrățișară, se sărutară, iar apoi năvăliră afară, unde aprinseră artificii și rachete luminoase. Prin negura nopții și fulgii mari de nea care zburdau alene prin văzduh avu loc un spectacol inedit. Pătrunseră apoi în sala de festivități și desfăcură șampania și distracția își reluă cursul normal. În afară de Ady și doamna Binder ceilalți uitară pentru moment de situația în care se afla Gabriela. Și totuși cheful le
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
goi, voi care ați hrănit doar cu iluzii, luând de secole și sângele din noi. Vai cum plâng copiii și mamele, căci fiii le sunt duși, iar, la război! Din iubire cresc rădăcini Autor: Claudia Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de- a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]