12,807 matches
-
parcă le era teamă să respire, bărbații se opreau din trebăluit și îl urmăreau cu privirea, strângând pumnii și scrâșnind din măsele... “Grijania mamii lui”, rostea tata printre dinți! Toți băieții de pe stradă fuseseră șfichiuiți de năpârcă, ori pentru că scăpaseră vacile în lucernă, ori pentru că încercaseră să ia porumb de fiert! Urâtu era peste tot, de la câmpul Caramanului - aproape de calea ferată, adică dincolo de pădure, o juma’ de zi de mers cu boii - până pe luncă, pe malul râului, în partea cealaltă a
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
iar conversațiile de la coafor căpătau o tentă foarte intelectuală. A doua zi, știrea apăru în tabloid însoțită de mai multe fotografii color cu șarpele de mare, cu pitoni uriași, crocodili și viței cu cap de om sau anaconde care înghițeau vaci. Totul se petrecea desigur în mirifica așezare Cochirleanca, veche vatră de cultură încă de pe timpul costobocilor. Cum cititorii erau familiarizați cu populațiile antice, costobocii, adică uriașii din biblie, mergeau la fix cu balaurii. Cert este că știrea a rezistat aproape
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
iar conversațiile de la coafor căpătau o tentă foarte intelectuală.A doua zi, știrea apăru în tabloid însoțită de mai multe fotografii color cu șarpele de mare, cu pitoni uriași, crocodili și viței cu cap de om sau anaconde care înghițeau vaci. Totul se petrecea desigur în mirifica așezare Cochirleanca, veche vatră de cultură încă de pe timpul costobocilor. Cum cititorii erau familiarizați cu populațiile antice, costobocii, adică uriașii din biblie, mergeau la fix cu balaurii. Cert este că știrea a rezistat aproape
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
răspunde la îndemnurile sale, cântând parcă într-o suflare și oftând cu nostalgie, cu dor, cu jele chiar. Așa îți aduci aminte ce am fost și ce suntem, de fapt. La fel cum Năstăsiè, mama artistului, umplea lunca unde pășteau vacile cu cântecul său, Grigore umple, fără vreo orchestră, doar cu un fluier și cu un sunet de fond (un re sau un sol), el umple ogivele unei catedrale și sufletele noastre. Îți dai seama astfel, că fluiera sa e similară
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
și cum îți așterni așa dormi, tot așa e și cu întemeierea unei familii. Vreau să atrag atenția asupra motivelor care stau la baza unei căsătorii. George Coșbuc spunea într-o poezie a sa: „Și ce folos de boi și vaci\ Nevasta dacă nu ți-o placi\ Le dai în trăsnet toate". Unele căsătorii se bazează pe interese materiale, altele pe seducția dintre parteneri, unele sunt aranjate având la bază înțelegeri de mai multe feluri. Dar căsătoriile care se bazează pe
CĂSĂTORIA – UN ANGAJAMENT PE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352621_a_353950]
-
nu știu cum, uită s-o spele! ... De coarne își legă un voal Și-apoi plecă iute la bal. Și cum e de presupus, Coada și-o ținea ... în sus! PUTEREA DRAGOSTEI Cică odată, pe-o toloacă, Țapul se-ndrăgosti de-o vacă, Dar nu așa, amor nebun! Nici n-am cuvinte să vă spun! Picioarele-i păreau de lut Când o privea în ochi, pierdut ... Și mai tot timpul împreună, Și pe sub soare și sub lună, Țapul, un exemplar frumos, Se-alese
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
locală păstrează cutume muntenești în dezvoltarea turismului de peste 150 de ani. Cele mai cunoscute produse locale sunt brânzeturile, produse în imediata apropiere a localității Annecy, brânza Reblochon, un produs de renume pentru gastronomia franceză, și Tome des Bauges, brânză de vacă produsă în regiunea Savoie încă din secolul al XVII-lea. Peștele și ciocolata sunt alte specialități remarcabile ale locului. O particularitate distinctă a ciocolateriei o reprezintă ciocolata umplută cu un lichior fin de munte. Și desigur, ca peste tot în
ANNECY, ORAŞUL SUPRANUMIT VENEŢIA DIN MONT BLANC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352655_a_353984]
-
își părăsise postul de la poartă și putea fi dat afară. Nu mai conta, important era să rezolve problema Săndicăi. Inginerul șef Tudorache a dispus ca mașina să fie pregătită să plece la Călărași și a pornit grăbit spre ferma de vaci. Când a văzut-o pe tânăra sa colaboratoare în ce stare se află, cât era el de trecut prin viață, s-a speriat. Fata avea chipul palid, fără nicio picătură de sânge care să-l mai coloreze și privea în
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
A încercat și el să o mulgă dar nu i-a ieșit. Nu avea timp să se plictisească până se întorcea Săndica de la Dorobanțu unde au apărut grijile. Primele văcuțe au început să fete și trebuiau asigurate noi padocuri pentru vacile fătate ca și țarcuri pentru viței. Era multă gălăgie făcută de tinerele mame prin grajduri, care își chemau progeniturile ce abia se țineau pe picioare. Trebuiau alăptați de către îngrijitori până prindeau puțină putere să stea pe propriile picioare. Erau o
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
ocupată cu gospodăria ei, și cu cei trei copii pe care îi avea. Bărbatul ei se numea Vasile, lucra ca tractorist și nu era în acel moment acasă. Vera îl rugă să se uite puțin la una din cele două vaci ale ei, care i se părea ei bolnavă. Sandu după ce examină cu atenție acea vacă îi spuse că în opinia lui vaca nu are nimic, doar o simplă umflătură la burtă cauzată de nutreț sau de apă, însă credea el
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352705_a_354034]
-
se numea Vasile, lucra ca tractorist și nu era în acel moment acasă. Vera îl rugă să se uite puțin la una din cele două vaci ale ei, care i se părea ei bolnavă. Sandu după ce examină cu atenție acea vacă îi spuse că în opinia lui vaca nu are nimic, doar o simplă umflătură la burtă cauzată de nutreț sau de apă, însă credea el că în câteva zile îi va trece. După ce servi o gustare, Vera privindu-l cu
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352705_a_354034]
-
nu era în acel moment acasă. Vera îl rugă să se uite puțin la una din cele două vaci ale ei, care i se părea ei bolnavă. Sandu după ce examină cu atenție acea vacă îi spuse că în opinia lui vaca nu are nimic, doar o simplă umflătură la burtă cauzată de nutreț sau de apă, însă credea el că în câteva zile îi va trece. După ce servi o gustare, Vera privindu-l cu compătimire îi spuse: „Ce ai de gând
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352705_a_354034]
-
la el cu pachet, dă-i și bani, bietul om cum l-au năpăstuit la lovit nenorocirea, iar noi nu putem să stăm așa deoparte ca și cum n-am fi oameni. Iar mai mult de atât Sandule doar vezi am două vaci, curtea îmi e plină de păsări, avem și stupi, grădina e plină vara cu de toate, gândește-te și tu cum puteam eu să te las acolo știind că ai nevoie și eu să stau cu mâinile încrucișate. Doar știi
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352705_a_354034]
-
parcursul drumului putu să admire oamenii și frumusețea primăverii, mai ales că drumul șerpuia printre sate și peste tot prin curți, oamenii își făceau muncile de primăvară atât de necesare agricultorilor și crescătorilor de animale. Urmărea cu interes caii și vacile ce le vedea prin curți sau pe diferite pășuni, pentru că el era de meserie asistent veterinar și așa își câștigase în trecut existența și tot așa spera pe viitor să se întrețină. Apoi drumul șerpuia printre câmpuri de grâu doar
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
cerul mi-e cupola, Stelele îmi sunt busola. Stau sub streașina când plouă. Și de ce v-ar pasă vouă?! Cei crescuți în vârf de bloc Nu știți nici ce-i un boboc. Voi credeți că rata-mpunge. Nu știți cum vacă se mulge. Nici când canta-n prag cocosu’, Nici de ce s-a trezit moșu’. Și va credeți șmecheri mari Și cei făcuți orasani... Dar, la tara-nfloresc pomii, De la țară vin și domnii. Referință Bibliografica: ÎN PLETE AM STROPI DE
IN PLETE AM STROPI DE ROUA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353700_a_355029]
-
un fel de bani...Cică, nu se strică, nu se sparg, le vinzi când vrei și până atunci le porți...Pe dracu! Le porți așa de nebun! Ce, parcă dacă atârni pe tine sticliciurile alea ești mai sănătos? Îți fată vaca trei viței? Ți se mărită fii-ta cu popa? Prostii boierești...Pașii trudesc, mintea alungă gândul, el știe una: banu-i ban...De undeva se aude un câtec, niște câini latră, trece mașina poliției...Sirena îi zgârie creierii și-i îngheață
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
și transformată în proprietate a G.A.C-ului, formă de colectivizare forțată, după modelul rusesc. Casa lor a fost transformată în sediu de brigadă zootehnică, iar în numeroasele grajduri și adăposturi pentru utilajele agricole, au fost amenajate grajduri pentru vacile confiscate de la țărani, sau luate de la țăranii obligați să le predea ca dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
așternută o saltea umplută cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură, iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
înscrisese “de bună voie” în colectiv, nu a avut altă alternativă decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. A fost mare tragedie când au venit și ne-au luat din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
rău. Abia mă mai țineam pe picioare. El a rămas puțin în urma mea în timp ce urcam scările. M-a călcat pe rochie. Am căzut. Am țipat. Aoleu, semn rău! am auzit de undeva din spate. Te-mpiedici și cazi ca o vacă!!! țipă el la mine. I-am văzut mamei ochii plini de milă. M-am ridicat aproape singură și mi-am continuat drumul. Până în fața primarului, care ne-a făcut onoarea să vină să ne cunune personal. De.o parte și
UN ALT PUNCT INTERIOR de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347228_a_348557]
-
în mâinile vânjoase ale moașei Calimache, m-am supus fără voie cred, ritualului de după naștere, înconjurat de grija și căldura exagerate în astfel de momente. Eram înconjurat numai de femei, bărbații casei fiind plecați cu treburile zilnice. Bunicul era cu vacile în Tâlva, tata era la Câmpulung cu serviciul, acasă fiind doar bunica, mătușa Tinca, sora mamei, trei prietene ale ei și dna Calimache, moașa comunală - Du-te, Tinco, la Vergina, c-a făcut Didina copchilul, îi zise bunica tușii Tinca
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
Nicolae, după ce și-a mai revenit un pic, s-a îndreptat către ușa grajdului, ținându-și mâna pe stomac, așezându-se pe banca din fața grajdului. Ce s-a întâmplat? - întreba Bunicul nedumerit, care tocmai atunci a intrat pe poartă, îndrumând vaca către grajd. Ce ai pățit băiete? - întreba și vibra îngrijorarea în vocea sa, dar în locul băiatului, i-a răspuns nepotul: -Bunicule, pe unchiul l-a lovit mânzul cu piciorul, chiar în stomac... dar așa ceva nu a făcut Luminosul niciodată... oare
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
să ciugulească toată ziua, fie prin curte, fie prin grădina mare, care se întindea de la grajd până spre fundul curții. Cel mai mult iubeam grajdul. Mirosul de fân vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul porcului; acesta mă speria. Pe cât eram de fericită când mă strecuram în grajd pe lângă coada vacii, la locul unde erau caii, la început, pe urmă
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul porcului; acesta mă speria. Pe cât eram de fericită când mă strecuram în grajd pe lângă coada vacii, la locul unde erau caii, la început, pe urmă calul, ca în final niciunul, pe atât eram de nefericită când mă apropiam de cotețul porcilor. Nu aveam nimic împotriva lor, dar egoismul meu de copil era mai puternic decât compasiunea
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
unde erau caii, la început, pe urmă calul, ca în final niciunul, pe atât eram de nefericită când mă apropiam de cotețul porcilor. Nu aveam nimic împotriva lor, dar egoismul meu de copil era mai puternic decât compasiunea pentru animale; vaca o puteam duce de lanț din drum până la grajd, calul se lăsa purtat de ham, numai de prezența porcilor nu puteam profita. Nu făceau decât să guițe toată ziua după mâncare. Cu ce puteau să bucure un copil?! Gardurile între
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]